Ușurare
Azi iar te văd îngândurat
Și tremuri ca o domnișoară,
Sub masca ta, cea de bărbat,
Simt că ceva te înfioară.
Pe fruntea ta stau atârnate,
Împreunate, niște riduri
De-atâtea gânduri adunate
În mintea ta-n atâtea rânduri.
În pieptul tău încă suspină
Un dor nespus de-o lacrimă,
Când uneori te mai animă
Din amintiri, o patimă.
Vrei să te-abții, dar îți tresaltă
Pe undeva, pe sub cămașă
O inimă ce altă dată
Sălta așa de nărăvașă!
Și din preaplinul de iubire,
Dintr-o emoție sublimă,
Apare-n ochi o licărire
Și-n colțul lor, o lacrimă.
Și simți că treci în neființă
De nu lași lacrima să curgă,
Căci nu mai este cu putință
Spre spate anii să ajungă.
Când totul mege spre sfârșit,
Și amintirile-ți revin
Când lacrima ți s-a pornit
Ți-e chipul parcă mai senin.
Eliberat de-o lacrimă
Imi pari acum mai ușurat,
Însă preaplin de patimă,
Rămâi un om îngândurat...
20.04.2020
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
Florentina Mitrică (20 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ești
Te-ai îmbrăcat în flori de mac,
În roșul pur al decadenței,
Miroși a flori de liliac,
Dar..., ai candoarea inocenței.
Te unduiești precum o floare,
Duioasă ca o melodie,
Când blândă, când răscolitoare,
O temă într-o rapsodie.
Îți joacă pletele pe spate
Când mai rebele, când cuminți,
Ispita brunelor păcate,
Dar..., parc-ai coborât din sfinți.
Ești înger și diavoliță
Ba pură, ba ispititoare,
Când patimă și când mironosiță,
Atât ești de înșelătoare.
Eu stau și te privesc pierdut
Și nu știu ce să îndrăznesc,
Stârnești în mine un tumult,
Ceva, așa, nepământesc.
Te-aș pune-n ramă, ca icoană,
Să te ador, să te cinstec,
Însă apoi îmi vine-o toană:
Să te înșfac, să te iubesc!
30.05.2020
poezie de Florentina Mitrică (30 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ucis
Am ucis
Noi primăvara am ucis,
Căldura ei nu se mai simte,
Să fi rămas numai un vis
Printre aducerile-aminte?
În infatuarea noastră,
Când goneam după averi,
Am pierdut-o și-n fereastră
Plângem după primăveri.
Ne simțeam atât de siguri
În genunchi strângând averi,
Astăzi ne-amintim, dar singuri,
Crud miros de primăveri.
N-aveam timp pentru fiori,
N-aveam inimile calde,
Și pe pomii plini de flori,
Fulgul rece, din noi, cade!
Niște zombi reci și goi,
Umbre încarnate, goale,
Fără suflete, strigoi,
Ne-mpleteam lanțuri din zale.
Astăzi ne-au legat în case,
Niște cuști ce le-am zidit,
Primăverile frumoase,
Le-am pierdut..., când am plătit.
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
31,03,2020
poezie de Florentina Mitrică (31 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menirea
Eu am venit la viață prin iubire
Și fac iubind tot ce trăiesc,
În astă nobilă simțire
Eu tot iubind vreau să sfârșesc.
Iubesc surâsul dimineții,
În lacrimi de iubire-l strâng!
Spun bună dimineața vieții
Și din iubire-ncep să plâng.
Iubesc și simt cu pasiune,
Simt clocotind în mine-o lavă,
Știu că iubirea-i o minune,
Deci, eu iubiri-i aduc slavă!
Îmi deschid brațele spre soare
Și cu căldura-i mă încarc,
Apoi, iubirea-mi arzătoare,
Pe unde trec, vreau s-o descarc.
Tot ce ating vreau să-ncălzesc
Cu dragoste și cu simțire,
Și știu că-n urma mea sfințesc
Dac-aduc peste tot iubire.
Vreau ca iubirea să răzbată
Ca un parfum rămas în urmă,
Când inima n-o să-mi mai bată,
Ea să se simtă și din urnă.
M-am încărcat dintr-o divină
Scânteie, asta am simțit,
Rămân iubire și lumină
De la-nceput pan' la sfârșit.
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
poezie de Florentina Mitrică (2 aprilie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără tine
Fără frumusețea ta ochiul meu ar fi sărac,
Printre griurile terne știu c-aș fi mereu posac!
Ca o umbră călătoare fără scop și fără rost,
Poate c-aș trăi cumva, aș trăi, dar foarte prost.
Fără zâmbetul tau larg, care-ți migdalează ochii,
Când imi scapi ca o felină, șolduri legănând sub rochii,
Alergând ca o copilă plină de dorinți tu parcă
Te-ai născut să te ador, părul când pe spate-ți joacă.
Când vorbești fără cuvinte, radiind de patimă,
Între inimile noastre vreau să pun o cratimă,
Însă tu, nevinovato, îmi pui semnul de-ntrebare,
Iar privirea-mi lacomă se transformă în mirare!
Fără tine parcă sunt, când nu ești, tot mai sărac,
Și te plăsmuiesc în gând și în mintea mea te fac
Câmp cu flori înmiresmat, ziua, iar în noapte-mi ești
Steaua mea strălucitoare de prin bolțile cerești!
Fără tine, înger bun, cui i-aș mai aduce rugă,
Să mă scapi de iad, c-aș fi, în eternitate, slugă?
Întunericul din mine, n-aș putea să-l risipesc,
Dacă nu mi-ai fi lumina, aș putea să mai iubesc?
Flori M Flori (Florentina Mitrică)
28.01.2021
poezie de Florentina Mitrică (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căldură
Mă doare trupul amorțit
Stând în cavoul alb și rece,
Dar tu, bărbatul hărăzit,
Cuprinde-mă și îmi va trece!
Cuprins-am fost de-o iarnă lungă,
Trozneau în jurul meu tăceri
Și nu credeam să mai ajungă
La mine-n suflet primăveri!
Deci suflă-ți peste mine focul
Să-ți simt dogoarea din privire
Și poate voi avea norocul
Să trec cu tine-n-nemurire!
Sărutul tău să mă topească
Cu o răbdare caldă, blândă,
Iar lacrima să mi-o zbicească
Iubirea-ți lacomă, flămândă!
Prin vene-mi sânge iar să curgă
Fierbinte și clocotitor,
Ca trupul meu să nu ajungă
Să fie hrana corbilor!
Mă strânge-n brațe cu iubire,
Șoptește-mi vorbe de amor,
Ca trupul meu în amorțire,
Să ia mireasma florilor!
Îmbată-te cu corpul meu,
În mine dragostea renască,
Iubirea ta, mereu, mereu,
Fă ochii mei să oglindească...
Flori M. Flori
19.11.2016
poezie de Florentina Mitrică (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinț sau cerșetor?
Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.
Bărbatul, pentru-a-nțelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!
Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:
"-Dacă cazi, să te ridici,
De ești rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ții în pământ, în tină!
Fă-ți din viață un regat,
Iar din casă, un palat,
Din iubire, fă averi,
De ești rege, tu oferi!
Dragostea n-o ții sub cheie,
De-o împarți cu o femeie,
Vor țâșni din crisalidă
Fluturași dintr-o omidă.
Însă dacă nu-ți dai seama
O să îți cadă coroana
Când din prinț ești cerșetor
Sub lumina stelelor.
De ești rece, egoist,
Vei fi doar un rege trist,
Un pom fără rădăcină,
Un rege fără regină.
Astăzi încă ești voinic
Însă timpul, câte-un pic
O să-ți fure din putință
Rege, dacă n-ai știință!
Când vei vrea să te ridici
Obligat vei fi s-abdici,
O să zaci într-un fotoliu,
Rege fără portofoliu! "
31.05.2020
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Ne despărțim, o viață nouă
Începem astăzi amândoi
Iar florile scăldate în rouă
Se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
Tu vei porni spre miazăzi
Și-n urmă întâmplări și fapte
Ce mustrător ne vor privi.
Refren:
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Să cad pe obrazul Tău
C-am iubit cu patimă
Iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
Ești pe viața mea stăpân
Fă-mă floarea ce căzu'
La iubita mea în sân.
Și când ți-o fi mai greu pe lume
Să-ți amintești cât te-am iubit
Nu știu cum s-a-ntâmplat anume
Dar totul are un sfârșit.
Eu nu știu cine-a fost de vină
Ce mari orgolii ne-au învins
Mi-e inima de viscol plină
Iar focu-n candelă s-a stins...
De ce plângi? De ce plângi?
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
cântec interpretat de New Savoy, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1991)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori imaginare
Ți-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniță-îndrăgostită-ntr-un castel,
Și așteptam așa emoționată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.
Ți-am scris ades poeme de iubire
Și am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată
M-am adaptat, cum fu-se cu putință
Și mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniță,
Dar tu-n costum, tu nu ești cavaler.
Mai scriu și-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ți mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.
Te-am rătăcit pe-o insula pustie,
Din versul meu de mult te-am exilat,
Nu îmi ești muză-n nicio poezie,
Erai imaginar, cumva te-am inventat.
Ți-am dat valoarea omului iubit,
Te-am pus in versurile mele si-n povești,
Asa cum mi-am imaginat te-am născocit,
Iar de exiști, habar n-am cine ești.
20.02.2021
Flori M. Flori (Florentina Mitrică
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădină
Șterge cu un zâmbet lacrima care-ți curge
Simte durerea cum din ochi se scurge.
Las-o pe pământ să cadă beată de fiori,
Dar nu uita că-n urma ei o să înflorească flori.
Acele flori de lacrimă plantate de durere,
Vor înflori în zâmbetele pline de plăcere.
Și de plângi rugându-te să ai pic de lumină.
Cu fiecare lacrimă, o să îți faci grădină.
Dumnezeu te binecuvântează când îți dă iubire
Și o grădină plină cu flori și fericire.
Și de îți simți iar lacrimile pe obraz pictate,
Nu uita că florile mai trebuiesc udate.
poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
În colțul ochiului mă-nțeapă
O lacrimă pe care-ncerc s-o strâng,
Dar nu m-ascultă și îmi scapă,
Și-am început încet... să plâng...
Amară, dulce ori sărată,
O altă amintire s-a mai strâns
În lacrima fierbinte și nevinovată,
Dar a alunecat... și iar am plâns...
Am strâns în ea povestea mea nespusă,
Trăirile mi-au dat în clocot
Pentru iubirea mea apusă
Și-am început să plâng... în hohot...
Nu meriți lacrimile mele
Și nici măcar prin gând să-mi treci,
Am să visez și-am să călătoresc prin stele,
Tu să rămâi acolo unde-ai vrut să pleci...
Ai prăduit comoara sufletului meu,
Ai irosit emoțiile ce s-au strâns,
Te roagă să te ierte Dumnezeu
Că doar m-ai folosit... și-am plâns...
poezie de Florentina Mitrică (27 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ningă!
Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit și să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.
Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăși în simțire
În primăvara când mă dezmorțesc.
Pe trupul meu, zăpada să se-așeze
În straturi-straturi, pură și cuminte,
Neantul alb să mă îmbrățișeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.
Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoția și dorul.
Fiindcă mi-e dor să tot îmi ningi săruturi,
Las trupul meu încet să mi-l albești,
Din buze desenează-mi flori și fluturi,
Lăsându-mi urme, ningi și mă iubești!
Când dorm în brațe albe, argintate,
Săruturi să tot ningă dinspre tine,
Îmbrățișările-ți să-mi fie cazemate
Iar tu să-mi ningi, cu sărutări, pe mine...
Flori M. Flori )Florentina Mitrică)
poezie de Florentina Mitrică (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre amintiri
În colțul tău cu amintiri,
Printre atâtea altele îngălbenite,
Printre răvașe scurte de iubiri
Mai sunt și ale mele rătăcite.
Ți-au mai rămas niște fotografii
Și amintiri se poate să mai fi rămas
Și niște libertate ai și zile mai pustii
Și lacrimile mele, calde, pe obraz.
A mai ramas ceva miros din mine
Și poate amintirea primului sărut
Cu urmele atingerilor fine
Și-un colțișor din sufletul meu rupt.
Dar cred nu a mai rămas nimic
În mintea ta, că tare-i încurcată,
Căci dacă mă iubeai un pic
De ce să mă fi pus cu toate laolaltă?
Iubirea noastră rău ai pângărit-o
Iar lacrimile-mi n-o mai pot spăla,
Ai murdărit-o și-ai mototolit-o
Și-ai aruncat-o la picioare-n urma mea.
Când din trecut te-or bântui strigoii
Iubirilor însângerate, vei ajunge
Să te închini dorinței și nevoii
De-a sta colțul amintirilor..., și-oi plânge!
05.05.2016
poezie de Florentina Mitrică (5 mai 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și...
Și n-ai să știi cum este s-o iubești
De n-ai să-i iei cu buzele aroma,
Pe trupul ei, ușor, să poposești,
Să-i memorezi pentru vecie forma.
Și n-ai să știi nicicând dacă vibrează,
Nici cum arată plină de dorinți,
N-ai să-i auzi suspinul când oftează
Și când ajunge până sus, la sfinți.
Ți-e teamă de puterea ce-o emană,
De focul ce-i mocnește-n măruntaie
Și fugi făr-a băga de seamă
C-alergi desculț prin fulgere și ploaie.
Te temi să o auzi cum clocotește,
Cât de fierbinte-i poate fi iubirea
Și iarăși te-ai purtat prostește,
I-ai dat în schimb tăcerea și mâhnirea.
Nu ești făcut să fii tu alchimistul,
Să o topești când o îmbrățișezi,
S-o modelezi cum vrei, să fii artistul,
Să faci din ea ce numai tu visezi.
Deci, n-ai să știi cum poate să se piardă
În brațele adevărate de bărbat,
Din ochi o lacrimă să-i cadă
De fericire..., căci n-ai încercat!
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miroase-a gust...
Miroase-a gust...
Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi
Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân și caprifoi!
Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinți,
Miroase-a binecuvântare din Univers și de la Sfinți!
Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup
Și are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!
Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,
Miroase-a florile grădinii, a nopților urcate-n rai!
Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte
La firul ierbii din poiană și a bujorilor de munte!
Miroase-a cer senin și soare, a alge și amor nebun
Când înspumați ieșim din mare, sub ocrotirea lui Neptun!
Miroase-a gust sărat de lacrimi când fericirea te înalță
Și-atâta bucurie-n suflet, prelinge lacrima pe față!
Miroase a copilărie, a gust de joacă și hârjoană
Și are gust de mângâiere și a miros de sân de mamă!
Miroase-a tot ce am uitat și are gust de te înalță
Miroase a trăirea ta și are gust nebun de viață!
poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
Undeva, spre seară,
Cerul s-a-nroșit,
Parcă se-nfioară
Un îndrăgostit.
Un artist ciudat
Blând sau mai grăbit,
Pare c-a pictat
Cerul vălurit.
Însă, neatent,
Dintr-o călimară,
Roșul decadent
L-a vărsat pe seară!
Ori a rupt din soare
Focul ce mocnește
Și punând culoare
Îl îngîlbenește!
Roșu purpuriu
Sau îngălbenit
Cerul ăsta viu,
A înmărmurit!
Ce tablou feeric
Trecere-asta fină:
Zi spre întuneric,
Noapte în lumină...
poezie de Florentina Mitrică (23 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fața blândă, brăzdată de riduri fine, păstrează un zâmbet aflat acolo, în colțul gurii, parcă dintotdeauna. Bătrânica stă pe o bancă de fier rece și ruginit, bancă obosită ca și ea, și-și înalță din când în când privirile spre cerul toamnei încărcat de nori cenușii. Vântul adie și o frunză se strecoară printre ramuri, căzând alene pe pământul umed. Deodată, în ochii ei încă luminoși și poznași își face loc o lacrimă ce coboară încet peste obrazul pste care au trecut deja, oh, Doamne, optzeci de toamne. Lacrima e îmbrățișată și ea de pământul pe care a căzut frunza ruginie și acolo devine oglindă... Și ca în multe alte dăți, memoria ei afectivă aduce în oglinda de lacrimă clipe și chipuri ce nu pot fi uitate, readuce viața, viața așa cum a fost ea...
Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă
Nu e nimic o lacrimă acum,
a înfrunzit iubirea-n amândoi,
în plină iarnă, teii au parfum
și prin zăpadă fluturi zboară-n roi.
Nu e nimic o lacrimă acum,
s-a rătăcit cândva prin elegii,
la polul nord prin gheață-și sapă drum
un peștișor cu solzii argintii.
Nu e nimic o lacrimă acum,
a înghețat demult în amintiri,
cu flori au năvălit copaci duium
să binecuvânteze azi doi miri.
Nu e nimic o lacrimă acum,
în zbor cuceritor de alte punți
dezastru-nzăpezirii mi-l asum
cu strigătul cascadelor din munți.
poezie de Adina Velcea (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima lacrimă
Într-o fatală, crudă oară
Grozav eu am jurat
Să smulg din peptul meu afară
Amoru-mi înfocat.
L-am smuls!... și mult în depărtare
Am plâns și am jălit
Până timpul blând, cu îndurare,
Durerea mi-a gonit.
Și azi din nou ca mai 'nainte
Simt un suspin amar
Și văd o lacrimă fierbinte
În ochi lucindu-mi iar...
Ce vrei tu, lacrimă amară
Ce vrei, adânc suspin,
Vrei tu ca să înceapă iară
Amorul ș'al meu chin?
Nu! grabnic lacrima va trece,
Pe cer cum trece-un nor
Stropind duios mormântul rece
Al stinsului amor.
poezie clasică de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Amintiri din Junimea" de Iacob Negruzzi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Unde?
Auzi cum șuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?
A vieții toată frumusețe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau binețe,
Tu unde ești? Unde te-ai dus?
Când vântu-n ramuri mai foșnește
Spunând povestea lui, șoptit,
Și frunza-n pom iar ruginește,
Tu unde ești? Unde-ai pornit?
E liniște și se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu ești niciunde...,
Unde te-ai dus? Unde-ai plecat?
Sunt străzile tot mai pustii
Și vânturile tot mai reci,
În nopțile lungi și târzii
N-am să te-aștept, dacă mai pleci...
poezie de Florentina Mitrică (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gătită de plecare
Te-ascunzi în lacrima, din care,
Sub voal de umbre mă privești,
Gătită de înmormântare.
Te cheamă legile cerești...
Ți-e doliul ochiului altar,
Pe care îngerii-și apleacă
Chipul lor plâns, cuprins de jar,
Sorbind o lacrimă de apă.
Pe cruce-ai desenat cântări
Și-n loc de flori, geunchii pică
În rugi ce numai tu le știi...
Și uite, nu se mai ridică!
N-am cunoscut al tău calvar,
Prea de departe vin măicuță
Și-mi plec genunchiul la altar
Și-ți mângâi fruntea ta desculță
De gânduri mamă, de prezent
Și văd cum inima mă doare
Și focul arde permanent
De griji, de plâns și depărtare.
Acum, când trupul ți-este gol
Și lacătele-s ruginite,
Iertarea n-are nici un rol...
Mai mare-i dorul de părinte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!