Regrete
Ma-ntreb si azi, si mi se pare,
Plecarea ta, regretul meu,
Oare au fost o incercare?
Si uite marea transformare,
Barbat matur, dar rece tare,
Si in iubire un ateu.
Spuneai ca sunt doar un naiv,
Azi ma privesti cu intristare,
Un re si-un la pe portativ,
Ne-am departat definitiv,
Timpul nu iarta-i coroziv,
Nimic nu scapa... tot dispare.
Si tot ce-ai fost in viata mea,
Nici amintire nu asterne,
Regretul meu si vina ta,
Nu ar putea coexista,
Un nor de praf e dragostea,
Si -n ploi triste se cerne.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poezia de dragoste
Am vrut sa-ti scriu o poezie,
Dar m-ai ranit atat de mult,
Si chiar de-ar fi sa-mi canti iubirea,
N-as mai dori sa o ascult.
C-un centimetru mai inalta,
Erai, dar mie nu-mi pasa,
Pentru destui o simpla fata,
Dar pentru mine dragostea.
Multi imi spuneau ca o sa vina,
Si clipe grele pentru noi,
Ca dupa cer senin si soare,
Vor fi la fel de multe ploi.
In jurul nostru-am fost atent,
Sperand ca totul va fi bine,
N-as fi crezut ca supararea
Va fi adusa chiar de tine.
Incet, incet te-ai departat,
N-ai spus nimic, nici un cuvant,
Nu ne vedeam, nici nu vorbeam,
Parca intrasei in pamant.
Ne-am intalnit tarziu odata,
Si-am intrebat ce sa-ntamplat,
Mi-ai spus cu o voce ciudata:
"-Gresesti! Nimic nu s-a schimbat."
Credeam c-a fost o perioada,
O proba pentru amandoi,
De unde-aveam sa stiu ca viata
Imi pregatea un alt razboi?
Spuneai ca totul e la fel,
Ca nu este nimic schimbat,
Dar dupa acel "noapte buna",
Povestea noastra sa-ncheiat.
Fara motive, fara certuri,
Fara cuvinte, fara noi,
Te-ai izolat complet de mine,
Si peste soare-ai adus ploi.
Nu am stiut, n-am inteles,
Ce se-ntamplase cu noi doi,
Dar si tacerea-i un raspuns,
Ai decis tu pentru-amandoi.
Si in legatura cu poezia de dragoste...
Poate nu stii, lumea e cruda,
Daca o mint am sa regret,
Sunt sigur ca nu vrea s-auda
Inc-o minciuna de poet.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amar
Nu mai jura iubire cu asa usurinta,
Viata mi-a explicat ca n-are cum sa fie,
Acum cand esti cu altul, mai poti jura credinta?
Iubirea noastra ce-i?
O simple comedie?
Spuneai ca eu voi fi acela ce -o sa-nsele,
N-am inselat si uite, sunt singur singurel,
Am zis ca tu nu meriti sa porti grijile mele,
Dar tu, iubirea mea, ce poti sa-mi spui de el?
E doar un prieten! Oare? Esti cu un alt barbat!
Asuma-ti! Nu te-ascunde, nu incerca macar,
Sa-ti amintesti atat, ca tu m-ai inselat,
Si sper ca al meu nume sa-l stii ca si uitat,
Si de-l pronunti sa aiba mereu un gust amar.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
Fii blestemata liniste,
Ca dupa imi aduci furtuna,
In schimb pentru ce imi oferi,
Atatea rele se aduna.
Nu am crezut c-am sa ajung
Sa intalnesc doar ploi cu gheata,
Cand am crezut ca mi-e mai bine,
Atunci mi-a fost mai greu in viata.
Mereu naiv, mereu credul,
E bine -asa cum sunt... e bine,
Am tot lasat, n-a fost destul,
Razboaie s-au nascut din tine...
Linistea mea ai fost odata,
Acum imi esti doar o furtuna,
In mine inima nu bate,
Sunt sentimentele ce tuna...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină...
Pe calea tristă ce-ai ales,
Eu n-am sa pot păși vreodată,
Sunt trist că nu te-am înțeles,
Poate voi ști cu altă fată.
Vei fi mereu o amintire,
Și sunt dator să-ți mulțumesc,
Din partea mea a fost iubire,
Tu m-ai făcut să o trăiesc.
A fost real sau ireal,
Eu am simțit, a fost divin,
În palma ta, purtat de val,
O întâmplare, un destin...
Pare c-am fost copii, o clipă,
Mi-a fost mai greu mie să cresc,
Dar simt că n-au fost o risipă,
Acei o mie "Te iubesc!".
Nu înțeleg a cui e vina,
O fi a mea, o fi a ta,
În rădăcini cuprind grădina,
Acolo-i ultima cafea.
Ne-am reproșat atât de multe,
Puteam s-o facem c-un sărut,
Când inimi nu vor să asculte,
Atunci chiar totul e pierdut.
Îmi beau cafeaua, sunt rănit,
Amară-i ea, amar sunt eu,
Să nu regreți tot ce-am trăit,
Ai fost cândva motivul meu.
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină.
Știu, zace-n mine un regret,
Dar poate e mai bine-așa,
Am crescut greu, am mers încet,
De azi îți jur, mă voi schimba!
Voi fi matur,
Nu pentru tine,
Pentru ea.
Cine e ea?
Nu știu, dar voi afla! ❤️
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu a fost
Atat de falsa aratare,
Nimic nu esti din ce-ai jurat,
Te-am adorat ca pe o floare,
Dar nu prea esti, m-am inselat.
Te-am descusut asa usor,
Jurai ca ea, cu glas nemernic,
Stiam ca -n orice coltisor
E si lumina, si-ntuneric.
"Sa fim doar noi, sa fim pereche..."
Ori eu, ori altul, ti-e tot una,
Ori acea cunostinta veche,
Ce te urma precum furtuna.
N-am suportat in viata mea
Femeia -ndragostita-n gluma,
Ce spune nu crede nici ea,
Si mai nimic nu isi asuma.
Eu sunt acelasi om, tot unul,
Nu mai simt rani ca altadata,
Am mai patit si-n alte dati,
Nu esti in asta prima fata...
Sufletul meu facut covor,
De toate ce-ati calcat pe el,
Acum il scutur mai usor,
Si e si nu mai e acel....
M-am intarit, sufletul dur
E tot ce mai am amintire,
Am vrut iubirea sa ti-o fur,
Dar ce-am furat n-a fost iubire.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Andrei Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am mai cunoaste noi?
Atata timp trecut-a fara rost
Atatia ani de cand nu ne-am vazut
Balaia mea iubire tu ai fost
Parca din alte vremi, de la al lumii inceput
Ce mai conteaza acum?
Nici n-as mai sti ce voi...
De ne-am vedea vreodat'
Ne-am mai cunoaste noi?
A fost un vis frumos
Prin ploi ca de cristal
Printr-un ianuar geros
Si-un martie infernal
Acum sunt toate-n urma
Povesti cu falsi eroi
De ne-am vedea vreodat"
Ne-am mai cunoaste noi?
poezie de Alex Dospian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori...
As aduna o amintire pentru tine,
Din tot ce-a fost si poate nu mai este,
Dar in zadar as cauta un strop de bine,
Caci ce-am trait a fost cosmar si nu poveste.
Din gandurile mele n-as putea sa mai culeg
Macar o amintire, macar un gand curat,
Credeam ca esti a mea, acum nu inteleg,
De ce imi juri iubirea chiar de m-ai inselat.
O inima de piatra se-ascunde-acum in mine,
Nu ai sa stii vreodata, nu ai sa stii nicicand,
Chiar de o sa ma doara iubirea pentru tine,
Iti jur ca niciodata n-o sa ma vezi plangand.
Doi tineri se separa, straini pe-aceasta lume,
Nu isi mai fura zambet, nici gura, nici fiori,
Pana acum opt ore aveai si tu un nume,
Acum imi esti o straina pierduta intre flori.
Iubirea noastra moare, nu stiu cum totul piere,
De ce-ai facut asa doar tu stii si ma -ntreb,
Cum ai putut sa-mi juri cu un cuvant de miere,
Asemenea minciuni, chiar nu te inteleg...
Asa vrei tu sa fie, durere si tristete?
Ma-ntreb ce-ai vrea sa fac acum cand ma implori,
Sa-ti mai acord o sansa, dar cine sa te-nvete
Ca-n ploaia mea de lacrimi n-o sa mai creasca flori...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Balan.
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra dorului
Ajung deodat' cu spatele la soare,
Iar umbra mea apare, și-i doar ea,
Mă dau în stânga și în dreapta, nu dispare,
S-a atasat de mine de parcă știe ea ceva.
Pare că -i doar nuanța ei predominantă,
Nimic să nu răsară de sub ea,
Eu stau și plâng, și nu se simte importantă,
De un' să știe ea durerea mea?
O amintire mă sufocă, o amintire sumbră,
Tânjesc la ce-am iubit cândva în viața mea,
Și parcă nu mai înțeleg nimic din umbră,
Când dorul se așează peste ea.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impreuna
Cu sigurant-am fost aici,
Iubirea noastra inca este,
Doi oameni simpli, oameni mici,
Dar care-au scris a lor poveste.
De cand te-am cunoscut pe tine,
Ma simt cumva predestinat,
Sa nu iubesc chiar pe oricine,
Si doar pe cine mi-este dat...
Simt c-am trait sa te cunosc,
Si asta este al meu scop,
O sticla picurand iubire
Si nimeni n-o sa-i puna dop.
Mi-ai spus ca pentru suferinta
Ce mi-a fost data in trecut,
Vei face tot ce-ti sta-n putinta,
Sa imi oferi alt inceput.
Spuneai ca este-un echilibru,
Intre ce-i bun si ce e rau,
Da stii balanta se inclina
Mai mult spre bine-n jurul tau.
Nu as putea vreodata-n viata,
Sa rup aceasta legatura,
Si nici n-as putea preschimba
Iubirea ce ti-o port in ura.
Doar una e sa fie-a ta,
Cu una eu ma multumesc,
Pun ramasag pe viata mea
Ca doar pe tine te iubesc.
Cum imi esti nu-mi mai e alta,
Degeaba-mi spun barbatii toti
Ca-n jurul meu e plina balta,
Ca n-ai putea nicicand sa scoti,
O alta fata mai curata,
In suflet, gand, si in rostire,
Tu nu ai pus macar o pata
Pe ceea ce-am numit iubire.
Sfarsitul ce ne este dat,
Stiu ca si clopotul mai suna,
Sa nu ne prinda separat
Ci sa ne ia tot impreuna...
Carmen.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regretul Nr.1
Dragoste îmi pare rău
nu mai ești primordială
dar vei fi regretul meu
c-ai ajuns în pielea goală
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (28 octombrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
Sunt multe zile de tacere,
Si multe seri cu intrebari,
Vedeam in noi o inviere,
Azi cum sa vad aceste stari?
Ne-am ridicat iute prin vise,
La fel de iute-am coborat,
A fost o simpla aventura,
Si sa ne multumim cu-atat?
Noi ne-am ales doar din privire,
Nimic din buze n-a iesit,
Eu eram dornic de iubire,
Am inchis ochii, si-am simtit...
Deja vedeam ce-o sa urmeze,
Iubire, vise, despartiri,
Speram sa fie ipoteze
Bazate doar pe amintiri...
Cateva clipe de iubire,
Cateva nopti de vise pline,
Mi-am deschis sufletul din nou
Si am dorit sa fiu cu tine...
De ce-a fost dat sa fii la fel?
De ce mi-e dat sa sufar iar?
Exista iarasi un alt "el"?
Ori noi n-am existat macar...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
Totul a fost doar un vis,
Nu ești a mea, tu ești a lui,
Mă simt lovit, mă simt respins,
Cu toate fortele în luptă
Și totuși el fără de arme,
Cu ușurință m-a învins.
Totul a fost o-nchipuire,
Te pierzi și lași în urmă dor,
Doream o șansă în iubire,
Visam să-mi spui și mie da,
Și-ți jur că nu-i deloc ușor
Să fac din toate-o amintire.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
N-am uitat
Aseara Ano te-am visat,
Se facea ca eram doar noi,
Stateam intinsi, vorbind, in pat,
Si eu te ceream inapoi.
Iti tot cerseam o sarutare,
Si ma-mpingeai, spuneai ca nu,
Te-mbratisam, spuneai ca doare,
A fost un vis dar ai fost tu.
Putin romantic, chiar erotic,
Dar m-am trezit, chiar n-am noroc,
Am devenit un melancolic,
Si -ncerc s-adorm acum la loc.
Tii minte cand iti promiteam,
Ca te voi pretui mereu?
Chiar am fost sincer nu minteam,
Inca te simt in jurul meu.
Stii e ironic, nici n-ai fost,
Am fost doar eu, tu m-ai privit,
Desi n-ai fost a mea vreodata,
M-ai ascultat, nu m-ai ranit.
Am trecut si prin alte stari,
Am si fugit, si am zburat,
Peste pamanturi, peste mari,
Desi-s departe... n-am uitat!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Se pare ca cercul devine mai mic,
Prieteni, iubiri, familie, da!
Chiar cred c-am trait si n-am strans nimic,
Nimic pentru casa sau inima mea.
Raman tot mai singur si leac nu mai e
Iubirile trec, familia moare,
Ma duc iar la munca, sa strang, pentru ce?
Ca -i mai fericit ala care nu are.
Atat tin cu mine, un pumn de-amintiri,
Familie, prieteni... cu-atat am ramas,
Dar nu m-am ales cu nimic din iubiri,
Si -asa am ales sa fiu si mai retras.
Am frica de tot, de tot ce ma-nconjoara,
Incredere n-am, m-au ranit, ma lipsesc,
Familie, prieteni, iubiri... tind sa doara,
Si zi dupa zi tot mai mult ma feresc.
Regretul meu este ca nu am dat voie
Si altor iubiri sa -mi arate cum este,
Am iubit doar ce-am vrut, dar ce-aveam nevoie
Am omis sa iubesc, si-am calcat pe-o poveste...
Cand putea fi iubire, am ales sa fim prieteni,
Cand puteam sa fiu sot, am ales sa fiu pusti,
Exact ca la piata, cand ai mere gustoase,
Si totusi alegi pe-ala mare sa-l gusti.
Am gresit foarte mult, nu le-am dat nici o sansa,
La atatea iubiri am spus nu, ce-ar fi fost?
Eram tot plecat ori eram bine-acasa?
Acum e tarziu, sa regret n-are rost...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regretul unui contabil șef
Eu mă duc, "țâța" rămâne,
Plânge inimioara-n mine,
Că am supt o viață-ntreagă
Și de-aceea mi-a fost dragă.
epigramă de Victor Becheanu (3 iunie 2009)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ecoul trecutului...
De la o vreme incoace
Ganduri multe zabovesc
Si in zorii diminetii
In ""trecut" tot ma trezesc
Si sunt ganduri ce candva
Erau fapte neinsemnate
Iar acum de dorul lor
Vantul in inima imi bate
Este un vant ce sufla rece
Printre amitiri trecute
De ce dragostea este cruda???
Si raman doar inimi frante..
Dar de ce va spun eu astea
Ca sunt greu de inteles
Iar si dragostea si ura
Toate eu mi le-am ales.
Voi nu aveti nici-o vina
Vina este doar a mea
Totul a inceput odata..
Cand am pierdut-o pe"ea"
Am crezut ca voi muri
Ca voi suferii pe veci
Daca nu ar fi fost unii
Astazi as fi fost povesti
Iar cum stiti si voi si eu
Toate-n viata se precurma
Chiar si ranile adanci
Se inchid pana la urma
poezie de Marian Alexandru Bercuci (10 iulie 2015)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trecutul
De ce te-ntorci la mine?
Nu tu m-ai parasit?
Acum ca mi-e mai bine,
Ma vrei iar de iubit?
Acum am alta viata,
N-am voie sa iubesc?
De ce imi pui in fata
ca te dezamagesc?
Ce te-asteptai sa fie
Dupa o despartire?
Tu sa petreci cu altul,
Eu sa cersesc iubire?
De ce ma vrei acum?
Doar eu sunt neschimbat,
Pustiul hoinar din drum
Acum pare barbat?
Un om asa de rau,
Cu ochi dupa femei,
Piatra din drumul tau,
Acum de ce ma vrei?
Sa fie cum se spune,
ca omul mai greseste?
Dar e si-o continuare:
Greseala se plateste!
Nu am o asteptare,
Ce faci, faci pentru tine,
De mult zaci in uitare,
Tu de ce-ntrebi de mine?
Desi mult m-a durut
Nu am nici un regret,
TRECUTUL e trecut,
Eu nu am ce sa iert...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot
Si daca n-ar fi fost asa,
Oare cum ar fi fost?
Acum ca-mi dai puterea sa ma-ntorc,
Imi pare totul fara rost.
Imi dai puterea sa uit tot,
Sa iert orice minciuna,
Dar sincer nu-mi doresc sa uit,
Ieri de-a fost rea, azi va fi buna?
... minte nebuna,
Nu pot sterge-orice minciuna.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot visezi iubire
Ce falsă prezență ești fostă iubire,
Ce-ai putut deveni peste noapte,
Prin cuvânt te-ai descris cuminte din fire,
Să-ți explic ce prezinți tu prin fapte?
Mi-ai zis în trecut că-s cel vinovat,
Copil imatur, profitor, om de gheață,
Eu am fost doar cinstit, însă nu te-am lăsat,
Iar zidul tăcerii tu l-ai pus în față.
Închipuita fată cumva a dispărut?
Sunt încă doar eu, nu-i nimeni, nici tu,
Acum revin la tine, tu cam ce-ai mai făcut?
"Te voi iubi neîncetat!" era? Sau poate nu...
Să fie un an, de când ne-am despărțit?
Deși n-am mai vorbit, eu tot te mai iubeam,
Tu m-ai oftat o lună, brusc te-ai îndrăgostit,
Te-aș fi felicitat dar sincer sufeream...
Apoi iar erai tristă, nici el n-a fost alesul,
La două săptămâni un alt iubit s-arată,
Nu prea v-ați potrivit, partea cu înțelesul
Nu pari s-o stăpânești iubită fată...
Te-am ignorat atunci câteva luni,
Ce- o fi în spatiul ăla mi-e străin,
Te-am regăsit apoi, visai să te cununi,
Iar eu uimit peste putință, simțeam cum mă înclin...
N-a fost să fie, așa-i corect să spunem,
Iar singură, iar tristă, el era vinovat,
Ți-aș fi furat o clipă, însă de timp nu mai dispunem,
Să te întreb dacă ești bine, eram îngrijorat.
Am zis mai bine nu, și-am șters orice tăgadă,
Nu erai ce-ai descris, cuminte, devotată,
Ce n-am văzut atunci, alți-au putut să vadă,
Și tu ce-ai înțeles?...
Tot neschimbată.
Acum te-am căutat așa ca amintire,
Ești cu un alt bărbat, iar te visezi mireasă,
Eu mi-am amintesc cu drag, tu tot visezi iubire,
Indiferent de rezultat, vei fi sau nu vei cu alt bărbat,
Sunt împăcat și nu-mi mai pasă.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neiubită...
Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.
Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut să dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!
Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aș fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...
În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!
N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!
Aș vrea să cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.
Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt să fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!