Pasărea-heruvim

ai plecat la vânătoare de vise
călătoreai prin zăpezi de constelaţii
în căutarea perfecţiunii norului roz

colivia norului
ai zidit-o într-o eternitate
fiecare an, fiecare oră, fiecare clipă
visau la acea întâlnire interstelară
ce-ar fi sfidat legile fundamentale
ale spaţiului-timp

am construit o scară de sânge spre cer
din trepte de poezie
şi respiraţii de metafore
iar apoi am pictat-o cu iluzii
din bucăţi de cer şi nori imaginari
doar pentru primăvară
şi colivia ta

renunţaseşi
norul roz nu exista
colivia zăcea părăsită într-un colţ de suflet
într-o zi, pasărea-heruvim
găsind uşa întredeschisă
s-a cuibărit pentru eternitate
şi visează pui de aur ca dar poeziei...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea supraveţuirii

Într-o zi am abandonat afacerea supravieţuirii
pur şi simplu am făcut asta
fără regrete.
era toată efemeritatea unei stele
irosită în amontele unui râu

ani de zile te strădui să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,

zi de zi,
îţi impui să îţi imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieţii
lupţi, plângi
ceri ajutorul Creatorului,
deoarece nu găseşti altă cale,
prin roua respiraţiei tălpilor tale,
în lupta anacronică dintre tine şi tine,
pentru a învinge tornada unui vis irosit...

iar într-o zi primeşti darul
prin binecuvântarea unui nou răsărit...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de om, pui de om

Pui de om, pui de om, pui de om
dă drumul canarului tău să zboare.
Eu sunt acel canar, pui de om,
mă vei lăsa liber oare?

Sunt închis, pui de om, pui de om
care mi-ai dăruit colivia şi-a ei lege.
Spun "pui de om" pentru că nu mă-nţelegi –
Şi nici nu mă vei putea-nţelege,

Cum nici eu pe tine; până una alta,
deschide-mi uşa, ţi-am plătit tribut.
Pui de om, pui de om, o oră te-am iubit,
nu-mi cere să te iubesc mai mult.

poezie de Alfonsina Storni, 1892-1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou sinoptic

(pasăre, aripă, zbor)

drept pretext pentru zbor
desenez mai întâi colivia
potrivesc printre gratii albastrul
adaug seminţe de liniştea mea
recitesc din pessoa prevert

şi aştept

vegetează parfumul în floarea de rodiu
pe deasupra grădinii fără glas
şovăielnice umbre culori fremătând
aproape un fluger de aripi
nori de vată şi vântul îngână
descântecul ploii

mi-e dor de o pasăre stea

schiţez puncte roşii pe foaia apatru
o linie dublă închipuie zarea
sub penel păpădii înflorite
cerul crud îl închid
într-o boabă de rouă verzuie şi
copacul uşor legănând
colivia

sycomore un gând numai unul

printre crengile ude alunec
o dată cu vântul
cu o tuşă deschid colivia
şi văzduhul se umple
de cântec

poezie de Ana Urma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din ocean

La noapte voi face dragoste cu poezia ta, ca în fiecare noapte
Căci sunt doar o floare aruncată în ocean,
Fără întrebare.
Şi mă întreb oare cât voi putea să mai respir atâta iubire,
Prin porii mei de catifea?
Iubeşte mă aşa cum poţi ca într-o vară sau primăvară
Şi nu mă lăsa să mor căci fără tine sunt
Doar ea femeia fatală
Iubeşte-mă în fiecare zi cu un cuvânt.
Universul mi se deschide sau o poezie mă alintă
Iubeşte-mă cum numai tu o şiti a face
Iubeşte-mă pentru o eternitate
Eu, acea floaea ce miroase a iasomie.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise înaripate

Lăsaţi visele să zboare,
Să treacă dincolo de uşa zăvorâtă.
Sâ ajungă dincolo de nori,
În alte ţări din alte galaxii
Şi să se-ntoarcă pe pământ,
Cu îngerii din cer
Căci poate că în astă lume,
Dură şi reală,
Este nevoie de -o lume ilustrată, inventată,
În care bocancii minţii să-ţi fie schiuri spre Univers.
Şi din şireturi să faci corzi,
Spre a te căţări până la stele,
Să faci un leagăn unde să pui flori de vise,
Pe care să le-arunci spre Soare...
Hai, visează la dragostea construită în doi.
Visează şi ai să vezi
Cum inima nu-ţi va mai fi prizonieră.
Fă-o regină şi dă-i dreptul de a alege!
Te rog din suflet, omule! Eu trebuie să plec....
Până mă voi întoarce visează!
Cheia fericirii o are fiecare din noi.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare salvare are colivia ei.

Cristian Lisandru în Gânduri aşezate unele sub altele (11 aprilie 2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa căderii în păcat

Iubito, îngerii mi s-au urcat
În colivia plină cu idei
Potente pentru ce visezi şi vrei
Să facem în (se)raiul luminat...

Pofte(şti) să fim asemeni unor zei,
Dar şarpele ne-ndeamnă spre păcat...
Iubito, îngerii mi s-au urcat
În colivia plină cu idei...

Cu tainică plăcere am mâncat
Din roadele strămoşilor atei...
Noi am crezut că vom fi dumnezei
Deşi-n grădină s-a întunecat...

Iubito, Dumnezeu ne-a alungat!

rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine o vreme!

Vine o vreme! Off, da... Vine o vreme!
a firelor argintii din părul vieţii,
a ridurilor şi a maturităţii din noi,
copii rătăciţi prin sufletul anotimpurilor,
locuitori din încercata Arcă...
Ce ne rămâne?!
O, da! spiritul viu din fotografiile îngălbenite
de efemeritatea anilor...
Spiritul ce ne conservă în colivia eterului uman,
altfel,
el îndepărtează praful de stele şi pânzele de păianjen
din drumul elefantului roz...
Omule! mergi mai departe...
(... pe o pânza de păianjen un elefant se legăna)
Dacă nu mai poţi la galop, ia-o la trap,
iar când ai obosit, ia-o la pas
în paşii de dans al vieţii
Trăieşte! simte-te viu,
nu te lăsa doborât,
păstrează-ţi credinţa şi tăria din inima-ţi grea.
Indiferent de vreme sau vremuri,
continuă să calci cu acelaşi dor de copil,
prin iarba verde a vieţii...
nu te opri,
... Nicicând!!!

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colivia de aur

stă în sânul familiei albe de hulubi
creşte alături de toţi ai săi şi învaţă zborul
şi zboară şi zboară până într-o zi când
e prea târziu să mai dea înapoi îi venise pofta să se mute
s-ar crede că poate într-un alt cuib mai încăpător

de fapt fără să ştie de ce tânjeşte după o colivie de aur
pe care n-o vede prin uşiţa întredeschisă înfiptă în umerii ornaţi cu un guler alb de dantelă şi ocupată
de un cap de femeie cu ochii larg deschişi spre o zare nevăzută

şi atunci chiar nu e nevoie să fie cineva de faţă
să vadă foirea din lăuntrul unei feţe îngălbenite
ce-şi doreşte scăpare la dusul acesta de o groază de ani
în timp ce degetele mâinii atârnă
neputincioase să se mai roage dar nu neapărat
să-i ducă ultimul gând la tăiere când îşi va vedea
nu cu zăbrelele retina împotmolită în ceaţă
ci cu ochii aproape orbi deveniţi ai celeilalte lumi
unde lumina pătrunde neluminoasă dar pătrunde

nu mă îndoiesc o clipă că în capul hulubului
se întâmplă acelaşi lucru
puţine sunt lucrurile pe care în zborul lui nu le-a văzut
dar cum nu ştie dacă proprietarul din colivia de aur îl tolerează
mai bine zboară deasupra altor colivii
poate va găsi
una liberă să fie numai a sa
sau poate chiar pe cea pe care n-a părăsit-o niciodată
pentru că aici
se crede că s-ar termina întreaga lume

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile vieţii

Pentru fiecare spin vin să-ţi dau un trandafir!
Pentru fiecare rană o să ning din cer, o mană!

Pentru fiecare clipă, de visare, din cuvânt,
Mă înclin pân la pământ şi mă-nalţ pe o aripă.

Pentru fiecare vis, pe-o undă de dor, trimis
Dăruiesc speranţa mea. Tu să-mi dai inima ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea supravieţuirii

Am abandonat daravera supravieţuirii
pur şi simplu am făcut asta
fără regrete
era toată efemeritatea unei stele,
irosită în amontele unui râu
ani de-a rândul te străduieşti să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,
mereu
îţi impui să-ţi imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieţii
lupţi, plângi
ceri ajutorul Celui de Sus
deoarece nu găseşti alt drum, prin roua respiraţiei tălpilor tale,
în aiuritoarea luptă dintre tine şi tine,
pentru a învinge.
Tornada unui vis irosit măcar.
Iar într-o zi, primeşti darul
prin binecuvântarea unui nou răsărit.

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul infernului din mine

Timpul meu s-a scurs într-un mic infern:

prin copacii
care plâng trăirii dezrădăcinarea pădurii visării
ramurilor, frunzelor şi florilor iubirii
dar şi amintirea anilor din inelele vieţii.

prin oceanele naşterii din miazănoapte
ce sărută fiecare răsărit viu de vis
sorbind cu nesaţ fiecare picătură de viaţă
din amontele râurilor nordice.

prin iarba violet a luncii durerii
aciuată pe umbra tălpilor tale
din izvorul ruinelor secate
de liniştea neagră a uitării şi strigătul sângelui meu.

prin hamadele lunii
dezgolite de gravitaţia întrupatei iubiri
rămânându-i doar neagra seceră
într-o infernală aşteptare.

atunci nu-mi păsa că timpul trecea
agale prin florile albe din infernul lui Dante
dar, probabil!
a picta adevărul timpului infernului din mine
e cu neputinţă....

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-anotimp

călătoream
am întâlnit femeia-ploaie
din anotimpul ploilor de maci
născuse un întreg univers
prin candoarea-i din vis

pentru el era femeia-infinit
sacrificiul ei era o primăvara roz
al misterului de nepovestit
o iubire a florilor lui de cireş

apoi am găsit femeia-mamă
ce cu blândeţe dezmierda
râul viu ce-i izvora din trup
şi aripi de cer ea dăruia
măiastrei sale păsări

la final de timp
am găsit bunica cu păru-i nins
şi vocea-i blândă
ea încheia frumos
povestea femeii-anotimp
şi o cânta nemărginirii...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbi de dragon

pasărea a fost dată afară din cer
pe motiv de incompatibilitate
de-atunci cântă
o sole mio

primăvara a deschis din nou
porţile edenului
mierlele grădinii rătăcind prin lumile roşii
construiesc cuibul cu aştri
sunt bolnave de risipa dragostei
şi nasc pui fără aripi
izolaţi în colivie
de limbile acelui dragon

la capătul lumii
un bărbat iubeşte o femeie
eu iubesc o stea
mierlele au tăcut pentru eternitate
şi pământul respiră a moarte

dincolo de timp
fluturii polenizează
cenuşa florilor
pentru următorul răsărit

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea iubire o poţi găsi într-o clipă şi o trăieşti ca o eternitate, sau o cauţi o eternitate pentru a o trăi o clipă!

Aniţa Vulcan Grigoriu
Adăugat de Aniţa Vulcan Grigoriu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietre basorelief sălbatic

fiecare secol are morţile lui fiecare
clipă vie are o oră de eternitate o
alba-neagra infinitezimală o
asimptotă verticală vezi
muntele cu creastă pietruită vezi
umbrele care te-au înghiţit vezi
negura peste brazi&oameni vezi
că asta e poezie şi stelele îţi străluce

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Poezie
exişti pentru a spune-Sunt!
Sfiţească-se paşii cuvântului Tău
Fie voia Ta în abisul tăcerii
În cer şi pe pământ
Prinosul cuvintelor noastre primeşte-l
Din eternitate în eternitate
Aceeaşi închipuire metafizică
Şi ne iartă nouă nemurirea
Şi toamna singuratică din priviri
Şi nu ne duce pe noi în durere
Când ochii bat în cer cu o lacrimă!

poezie de Diana Mihaela Zăgan din Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana din cer sau tributul plătit întunericului din noi

ai venit într-o noapte pe furiş
şi mi-ai frânt zborul de fluture
apoi m-ai închis
într-o cuşcă de lemn
ţi-ai adus un fotoliu
şi în fiecare dimineaţă
îi schimbai locul
încercând să vezi lucrurile
şi din alte perspective
până într-o noapte
când a venit un înger
şi m-a scos din cuşcă

în loc să fug
te-am furat din somn
şi te-am ascuns în păsări
cu aripi mari
ca nişte fâşii de lumină
să nu poată s-ajungă
niciun străin la tine

dormim fiecare în somnul celuilalt
şi încercăm să visăm către cer
tu femeie ascunsă în pasări
eu doar prizonierul tău
amândoi rătăciţi în casa din nori
fără uşi şi ferestre
şi cu pereţii goi

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritmuri de primăvară

de plăcerea perfuziilor
culorile respiră roz când serul e roz
şi aerul devine roz
între parfumuri
ce te leşină
pulverizate din sticluţe cu forme botanice

ce nebunie plăcută când nimicul e parfumat
ca într-un ospiciu al rozelor
sub stropi de ploaie
petale catifelate
cad spre abis
centrifugate din roşu şi alb
roz

bine că totul ţine puţin
în lume se întâmplă multe

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac ciudat

fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebaţi de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!