Există lumină

Habotnici ne vor crede unii care
Gândesc că ruga-n genere e vină;
Eu am găsit o mână protectoare
Indicator spre drumul cu lumină.
Şi deie Domnul să nu-l pierd vreodată
Căci prea ades am mers prin mărăcini
Şi ca mulţi alţii mă simt vinovată
Pentru coroana Domnului de spini.

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căinţă

Prea des găsit-am Domnului pricină
Că-n lume e atâta strâmbătate;
Ne iartă, Doamne, noi suntem de vină
Pentru porunci mai toate încălcate.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui "greiere" ca mulţi alţii

Greierele-ntreaga vară
Cântă, bea, mănâncă mici;
Pentru iarnă să nu piară
Şi-a găsit vreo trei ''furnici''.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul badantelor

Ca mersul peste mărăcini
Cu tălpile neîncălţate
E viaţa dusă de români
Ca emigranţi în alte state.

Ei suferă printre străini,
Din zori de zi şi până-n noapte
Ca la un mers pe pat de spini
Cu tălpile neîncălţate.

Tot robotind printre măslini
Or ca badantă-n altă casă
Punând bucate pe-altă masă
Se simt cu o mie de vini...

Ca la un mers pe-un pat de spini!

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom învinge prin Hristos

Iubiţi-vă unii pe alţii
Aşa cum v-am iubit Eu
Cetăţenii sfintei naţii
Să fiţi azi prin Dumnezeu

Şi umblaţi în sfinţenie
Trăind harul şi iubirea
Sfântă viaţa să vă fie
Urmărind neprihănirea

Fiţi lumină din Lumină
Împlinind Cuvântul Sfânt
Să umblaţi fără de vină
Viaţa-ntreagă pe pământ

Împletiţi mereu cântarea
Cu Adevărul Sfânt şi viu
S-aveţi parte de-ndurarea
Domnului şi mai târziu

În iubirea Lui Hristos
Voi să creşteţi azi cu toţii
Să-mpliniţi aici frumos
Tot ce-i scris în sulul Cărţii

Umnblaţi dar cu multă grijă
Sfinţi să fiţi azi în Sion
Fiinţa dar plină de milă
Daţi-i-o l-al vostru Domn

Celui ce e Pâinea vie
Şi Adevărul scump şi sfânt
Să vă ia în veşnicie
Atunci de pe acest pământ

Trăiţi dar prin îndurare
Pentru cel sărac lipsit
Ca Domnul din încercare
Să vă scape negreşit

În lumina învierii
Voi luptaţi-vă mereu
Cu ispitele-ncercării
Să fiţi fii de Dumnezeu

În smerenie-mplinţi
Toţi Cuvântul şi Scriptura
Fii ai Tatălui să fiţi
Mereu sfinţiţi-vă făptura

Ca să fiţi toţi o lumină
Pentru Mielul răstignit
Fără pată fără vină
Domnul cum v-a rânduit

Daţi-vă toată silinţa
Să-mpliniţi Domnul ce vrea
Unind fapta cu credinţa
Culminând cu dragostea

Deci iubiţi-vă mereu
Unii pe alţii ca Hristos
Biruind dar pe cel rău
Cu suflet victorios

Voi prin Duhul dar umblaţi
Răstignind puterea firii
În picioare ca să staţi
Pe treptele amăgirii

Căci Hristos vă este stâncă
Şi o piatră de ajutor
Prin puterea Lui adâncă
El dă viaţă în popor

Fiţi lumină din Lumina
Lui Isus în veşnicie
Să vă-ndrume-ntodeauna
Dăruindu-vă din Pâinea Vie

Luaţi azi scutul credinţei
Şi încinşi cu adevărul
S-aveţi sorţii biruinţei
Căci Hristos ne este Domnul

Vom învinge prin Hristos
Intrând toţi în veşnicie
Mirele victorios
Pe veci stâncă să vă fie

Căci în El ne vrem zidiţi
Alergând spre biruinţă
Să fim oameni împliniţi
Toţi având sfânta credinţă

Fie-i slavă Lui Hristos
Mielului ce ne-a chemat
Să-i slujim de aici de jos
Dându-i sufletul curat
30-10-2021 măn.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii... iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alţii... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, ştiu s-asculte,
Alţii... trist îmbătrânesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mulţi hoţi

Mă fură şi nevastă-mea,
Dar dac-o prind, vai mama ei;
Pusesem banii sub saltea
Şi i-am găsit în chiloţei.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abis de lumină

Prin somn, spre zori,
am recitat Ecclesiastul. Fragmente
pe care visul-veghe le-nşiră
sub privirile sale atente.
Ieri-noapte am fost chinuit în infern,
pentru multa mea vină.
Azi-noapte, am fost îndreptat
tot spre-un abis, dar
spre-un abis de lumină.
Căci există şi-un abis de lumină, cum
zicea, acu'-i anu'
(sau poate mai mult),
iubitul meu prieten, mutat la Domnul,
Mircea Ciobanu.

poezie de Eugen Dorcescu din Exodul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenii sunt prin multe diferiţi între ei. Unii nu gândesc de loc, alţii numai prin trecut, alţii numai prin prezent, alţii numai pentru viitor, dar foarte puţini pentru toate la un loc! A trăi gândind pentru toate, înseamnă că vom avea şansa să-i trezim pe unii, să reconstruim trecutul, ceea ce va îmbunătăţi şi consolida prezentul pentru a construi viitorul, fără a mai repeta greşelile trecutului.

Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia ca mulţi alţii

Când mai trage câte-o duşcă,
Pare soaţa că-şi împuşcă;
Doar în pat se dă de gol,
Căci de fapt... n-are pistol.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PURTÂND UMIL PE CAP COROANA GREA DIN ASPRII SPINI
Purtând umil pe cap coroana grea din asprii spini,
Ducea pe umeri greaua cruce pentru presupuse vini
Pe Via Dolorosa urcâd spre locul de martiriu,
Ca mântuiţi să fim şi pe Golgota pelerini.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin sărbătorile

Din o mie de motive
Sărbătorile-mi sunt grele;
Caut vagi paliative
Să le fac mai uşurele:
Scot agenda-ngălbenită
Vreau să ştiu câţi am rămas
Ora e nepotrivită?!..
Nu-mi răspunde niciun glas.
Nu-i nimic, sunt eu cu mine,
Slavă Domnului, trăiesc
Junghiu-n spate tot mă ţine
Însă ştiu să-l oblojesc.
Dar ce-aud e larmă-afară!
Şi deodat' mă trec fiori;
Scot covrigii din cămară
C-au sosit colindători.
Şi-i ascult cu nostalgie
Dar în piept ceva m-apasă:
-Unde eşti copilărie?...
Intră şi la mine-n casă!
Dă-mi lumină, o scânteie
Tu şi ceata de pitici
Iar de-o fi Domnul să deie,
Voi fi şi la anu-aici!

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire

Unii spun, dar nu fac.
Alţii fac, dar nu spun.
Mulţi vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?

Unii pleacă prea mult.
Alţii vin prea puţin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?

Foarte mulţi trecători
Şi destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalţi ploaie îţi dau.

Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să ştii ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?

Tu încerci să le-arăţi
Că la mijloc poţi fi.
Îi iubeşti chiar pe toţi
Şi-n iubire vei fi.

poezie de Adi Conţu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi zic că-s sătui de valuri

Mulţi zic că-s sătui de "valuri"
Şi se alipesc de "maluri",
Adumbrindu-şi "partea sumbră"
Ca nişte stăpâni pe umbră.

Toţi au barcă şi-s pe mal,
Eu n-am barcă şi-s în val.
Şi de am... ca să o mân,
Nu-s eu rob şi ea, stăpân?

Căci ea stă numa pe apă
Şi eu o trag din lopată...
Iar furtunile când vin,
Nu-s eu cel ce-ndură chin?

Mă gândesc la "mal" şi parcă
Aş putea lăsa să treacă
Viaţa fără val şi barcă,
Dar Limanul ce mă-aşteaptă,
O să-l mai ating vreodată?

Dar şi-n val, şi-n barcă-i bine
Dacă Domnul e cu mine!
Furtuna n-are ce-mi face;
El îi spune "Taci! " Şi tace!
Când mă cheamă, merg pe apă,
Mă scufund... dar El mă scapă,
Căci mă ia mereu de mână
Să mă scoată la lumină.

Cu El merg fără încetare,
Trec şi munţi, şi trec şi mare,
Nu poate nimic sub soare
Să oprească a mea alergare
Şi nimic nu-i să-mi răpească
Răsplătirea cea Cerească,
Ori, cumva să mi se-opună
Biruinţei spre cunună!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duet 🌸

Un oftat
şi două gene,
ce se împletesc
alene...
Bat ades, la poarta casei,
şi-mi strigă cu glasul
gol:

"- Să nu treci prin viaţă
ca un fir de iarbă-n ceaţă!
-Nu călca prin spini
cu foc, prin vale,
pentru banale victorii triumfale...."

Şi-mi mai spun:
Să nu trăiesc
fără grame de lumină;
şi
S-admir în scurta viaţă
şi spini,
dar şi flori de gheaţă.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia nu avusese nici ea ocazia să intre vreodată în cabinetul domnului Manea până în acel moment, iar pe instructor îl cunoştea destul de puţin; mai mult din auzite, decât din văzute, căci nu-l văzuse decât când acesta venise personal, cu câteva zile în urmă, să o anunţe că fusese selecţionată pentru a participa la aceste testări. Ştia însă că profesorul este bun prieten cu directorul Institutului, pe care nu-l cunoştea personal nici pe acesta; chiar nu-l văzuse deloc pe director, niciodată.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursule, te rog să ne ierţi

Noi oamenii mereu greşim
Prin viaţa dură când păşim.
N-avem oameni la putere
Să facă ceea ce se cere!

De se taie vreo pădure,
Ai şi zmeură şi mure.
Vei avea şi căprioare,
Adăpost ferit de soare.

Îţi plac prunele şi mierea,
Iar oamenilor averea!
Dar foarte mulţi nu prea gândesc,
Căci cu tine nu se-ntâlnesc!

Iar coloana vertebrală
E problema-n astă ţară!
De s-ar întâlni vreodată,
Ar schimba a ţării soartă!

Să te privească drept în ochi,
Iar tu pe loc să îi deochi,
De vorbit să nu mai poată,
Uitând ce au furat veodată!

Ursule cu blană fină...
Doar omul este de vină:
Selecţie nu se mai face...
Te înmulţeşti precum îţi place!

Toată lumea se pricepe
Să dea sfaturi când începe!
Unde sunt specialiştii,
Să-i întrebe jurnaliştii?

La o consangvinizare
Se pierd trofee de valoare.
Tu eşti mai şmecher din fire,
Adaptabil, ca însuşire.

E mai uşor să scotoceşti,
Pe drumul mare să cerşeşti
Decât să prinzi vreun mistreţ,
Iar prin porumb eşti îndrăzneţ!

Ai omorât prea mulţi oameni,
Criminalilor te-asemeni!
Legiuitorii te ajută
Dar te duc doar spre derută!

Vrei ca un rege să trăieşti?
Trebuie să te potoleşti!
Lasă omul să trăiască,
Dar şi oile să pască!

Noi avem păduri frumoase,
Cu produse dulci, gustoase,
Dar voi prea mult v-aţi înmuţit,
Pe omul bun l-aţi încolţit!

Daţi o tură prin PARLAMEMT,
E loc destul de agrement!
Poate găsiţi vreun guraliv
Gesticulând pe-un portativ!

poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovaţii fără vină

Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Simt în trup pletoşii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât şi cum gândesc.

Lume, lume, soro lume,
De ce eşti prea rea de gură?
De ce ne priveşti cu ură?
Vinovaţii fără vină
Cer să se facă lumină.

Vreau să-înalţ castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Şi ţin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum şi cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenţi la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeţi pui de drac,
Gândurile voastre sunt şi ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.

Hei, voi care-aţi fost odată tineri,
Hei, voi care ştiţi ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât şi cum gândesc.

cântec interpretat de Florian Pittiş, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâma de timp

Prea plinul din mine mă-ndeamnă acut
Să-mpart înzecit bucurii şi lumină,
Vă cer insistent o fărâmă de timp
Şi-un zâmbet de care speranţa-mi se-anină.

Prea mare e graba ce sapă în noi,
Prea mică răbdarea de a ne-nţelege,
Prea lesne cădem în gheţar de uitări,
Prea mare e ura ce fructu-şi culege.

Prea aspru e drumul pe care ideea
Aleargă să-ajungă la tine, la voi,
Prea grea este calea pe care răspunsul
Se zbate să-ajungă-napoi.

Prea harnici clădim ziduri reci între noi,
Prea iute-mpletim din spini seci o cunună,
Prea iute o punem pe-o frunte lovită
Când simplu ar fi să-i întindem o mână.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

E viu Hristos

În picuri de lumină
pământul se îmbracă
căci zorii
încep să vină
şi noaptea
stă să treacă

femeile s-au dus
să vadă iar mormântul
îl vor
dar pe Isus
căci numai El
e Domnul

dar piatra
nu e pe mormânt
e dată la o parte
şi-al vieţii Sfânt Cuvânt
nu-i
a înviat

a înviat Isus
mormântul Lui e gol
şi nu mai este Domnul
un trup
de viaţă gol

e viu Isus
a înviat
mergeţi dar
şi spuneţi ucenicilor
căci îl vor vedea în Galileea
bucuraţi-vă
căci El e cheia
vieţii
de pe acest pământ

unul singur
a mărturisit
Eu sunt Învierea şi Viaţa
şi Eu sunt
Adevărul
Isus Hristos Mesia

a-nviat
şi nu mai e-n mormânt
mormântul Lui e gol

o ploaie de lumină
îmbracă tot în jur
căci Domnul
stă să vină
la cel curat
şi pur

aveţi credinţă-n Dumnezeu
şi aveţi credinţă-n Mine
căci voi sunteţi
poporul Său
trăiţi dar viaţa
aşa cum se cuvine

căci picură
lumina dulce
pururea
să fii curat
şi soarele acum străluce
căci Domnul nostru
a-nviat

e viu Hristos
e sărbătoare
îl veţi vedea în Galileea
se-mbracă-n aur
şi Iudeea
că-n veci Isuse viu şi nu mai moare
e viu cu adevărat

o ploaie de lumină
plouă
să ai şi tu inima nouă
şi orişice
fiinţă
ce-l vrea pe Domnul
prin credinţă
Hristos a înviat

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 aprilie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!