NU ȘTIM CĂ A-NVERZIT LA NOI PĂDUREA (Rubayat)
Nu știm că a-nverzit la noi pădurea
Că stăm clauștrii și gândim aiurea,
Iar de vom sta așa mai multă vreme
O vom pierde, că lacomă-i securea.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondel pădurii ucise
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi,
Sunteți veniți de pe aiurea
Să ne-alungați și sfinte ploi.
Făcut-ați loc să creștem oi,
Dar voi ne-ați spoliat și sarea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea
Și ne-ați lăsat toți munții goi!
Se va isca un tărăboi,
Când ne vom pierde noi răbdarea
Și vă vom declara război,
De veți mai ridica securea,
Tâlhari ce ați ucis pădurea!
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcusta
De teamă că va fi tunsă ca iarba
Cu lacrima sevei plânge pădurea;
În inima ei se simte securea
Când legea este făcută degeaba.
Se vede măcel prin văi și aiurea
După ce "casapii" termină treaba
Și profitorii își umplu taraba,
Iar codrul răpus se pierde cu firea...
Savuros îi devorează cadavrul
Cu dinții de fier uriașa Lăcustă;
Ca pradă îi cade trunchiul și ramul
Cu nelegiuită poftă îngustă.
Frunza și scoarța este topită,
Iar cenușa rămasă... înghițită.
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoaștere
Mai întâi pământul, apoi plugul:
Astfel, cunoașterea vine din cunoaștere.
Știm, nu știm.
Nu știm că știm.
Știm că nu știm.
Gândim:
Aceasta arată așa
Această lămâie, acea portocală
Până când într-o zi simțim un gust amar.
poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pădurii desfrunzite
Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.
E multă frunză răvășită,
I-auzi foșnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.
Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ți curaj și ai să treci
Prin pădurea desfrunzită.
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui pădurar leneș (var 2)
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul;
Îl frământă o angoasă
C-au furat un lemn cu carul.
N-a călcat nicicând hotarul,
Lenea e mai sănătoasă...
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul.
Talpa la nu-i roasă,
Călărește doar măgarul!
Nu muncește-n câmp la coasă,
Că mai bine-i cu samarul
În pădurea cea umbroasă.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui pădurar leneș
În pădurea ce umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul;
Îl frământă o angoasă
C-au furat un lemn cu carul.
N-a călcat nicicând hotarul,
Lenea e mai sănătoasă...
În pădurea cea umbroasă
Doarme-n tufe pădurarul.
La bocanci talpa nu-i roasă,
Călărește doar măgarul!
Nu muncește-n câmp la coasă
Că-i plecat demult mahmurul
În pădurea cea umbroasă.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pădurea-și numără copacii
S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...
Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.
Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.
Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.
Ne mor copacii sub securea
Inconștienților avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poți să cari
Din bogăția lumii, verde,
Și-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, și noi, nu vezi?
poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocănitoarea-
și din pădurea verde
mai vrea uscături.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă matematică
Noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
Știm că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu știm cât face.
Știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capră
nu știm cât face.
Știm că unu plus unu fac doi,
dar eu și cu tine,
nu Știm, vai, nu știm cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulțită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărțită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu și cu mine
înmultiți și împărțiți
adunați și scăzuți
rămânem aceiași...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreția frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Altă matematică
Noi știm că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu știm cât face.
Știm că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu știm cât face.
Știm, noi știm că opt
împărțit la opt fac unu,
dar un munte împărțit la o capră
nu știm cât face.
Știm că unu plus unu fac doi
dar eu și cu tine,
nu știm, vai, nu știm cât facem.
Ah, dar o plapumă
înmulțită cu un iepure
face o roșcovană, desigur,
o varză împărțită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...
Numai tu și cu mine
înmulțiți și împărțiți
adunați și scăzuți
rămânem aceiași...
Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tremolo
O, cât de vrăjită-i pădurea
Și nici un copac de prisos,
Trosnesc crengi uscate pe jos,
Se sperie păsări aiurea.
Îmi arde obrazul privirea
Cu care mă învălui duios,
O, cât de frumoasă pădurea
Și nici un copac de prisos.
Un tremolo îmi e toată firea,
În vaierul scurt, voluptuos,
O simt a frunzelor lină plutirea
De verde intens, luminos,
O, cât de vrăjită-i pădurea.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știm de ce
Nu ști de ce ne treci adesea
prin fier și oțet și fier,
dar știm că tot ce nu știm astăzi
vom ști odat-acolo-n cer.
Nu știm de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci și prea săraci,
dar știm că Tu vrei mai datornici
și mai puternici să ne faci.
Nu știm de ce ne dai adesea
dureri și lacrimi și amar,
dar știm că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou și dulce har.
Nu știm de ce ne ceri adesea
slujiri și jertfe și poveri,
dar știm c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.
Nu știm de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar știm că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.
Nu știm de ce ne-oprești adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar știm că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ai cum să înțelegi
-Tată, ne-au vândut pădurea!
Despre ce doage-mi vorbești?
Dac-ar fi să te trezești
Ti-ar orbi pe loc privirea!
N-a rămas decât securea!
Vrei butoaie să cioplești...
-Tată! Ne-au vândut pădurea!
Despre ce doage-mi vorbești?
Știu! Dor îți e de-a ta rândea,
Case vrei să construiești...
Nici rășină nu găsești,
N-am mormântu-a-ți tămaia,
-Tată! Ne-au vândut pădurea!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrul să rămână verde
Fără milă, cu securea,
Muntelui i-au ras pădurea.
Aurul verde al țării
A luat calea-înstrăinării.
Codrul își pierde destinul.
Guvernul e chior, nu vede.
Mai bine-ar pierde stăpânul,
Codrul să rămână verde.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.NOI, PĂMÂMTENI NE ȘTIM ȘI NU AM PRINS CU NIMENI JURĂMÂNT
Noi, pământeni ne știm și nu am prins cu nimeni jurământ
Să sprgem norii grei ai ploii prin putere de cuvânt,
Trăim aici în așteptarea împlinirii unui vis,
Să ne putem desprinde rădăcina ruptă, din pământ.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea în agonie
Fâșii de nori aduc învolburarea
Pe cerul de cobalt al primăverii,
Se face loc mai repede-nserării...
Dece-i așa? Se pune întrebarea.
Deoarece, pe tot cuprinsul țării
Ades își fac stihiile cărarea
Trecând să scoată dintre țărmuri marea
S-o poarte-n infinitul depărtării.
La noi, aproape c-a murit pădurea,
Copacii falnici urlă de durere,
Străini casapi zdrobitu-le-au spinarea,
De-nverșunare plini și de putere.
Blestem asupra lor să se reverse,
Să răzbunăm pornirile perverse!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Defrișare
Pădurea nu mai are modru,
Din basme știm că e rău Spânul,
Se fură din ea... ca în codru,
Doar... codru-i frate cu românul!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de pădurar
În fiece primăvară
Când vii în pădurea mea,
Mă bagi în cumplită boală,
Tu, cu frumusețea ta.
Pentru tine, scumpă fată
Apa din mări aș seca.
Ca să te sărut odată
Oceanul l-aș traversa.
Pentru tine, cu securea,
Munților le tai pădurea.
Și de-acolo, de pe creste,
Ție, zână din poveste,
Flori de colț îți dăruiesc
Să-ți atăt cât te iubesc.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.