Un pitic

Un pitic atât... de mic,
Făcea baie în ibric,
De săpun s-a împiedicat,
Şi piticul s-a-necat!
Vai, vai ce păcat,
Că piticul s-a înecat,
Tocmai când era curat.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Văicăreală (aleilor şi bocitoarelor de la Bellu)

Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!
Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai! Vai!

A umblat pe ape, apa este vinul
ce a rupt Poetul de slăvirea Sa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva şi piticul

Zice că demult, odată,
Un pitic s-a însurat
Cu o văduvă bogată,
Ce fusese măritată
Cu un mare om de stat.
Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită,
Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită...

Cu muncă şi cu răbdare,
Poţi face cât unul mare.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piticul

în casa noastră când cineva moare
orizontul devine mic,
un punct negru,
din el iese piticul ce va duce în spinare
sufletul celui mort
ca pe un trofeu ce-l va da nopţii,
lumina stinsă va acoperi aripile îngerului
retras ca dintr-o armată trecută brusc
în rezervă,
o armata reală în care îngerul a adunat speranţe
citind ziare la umbra gândurilor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al: Ah, Peg, eşti aici? La naiba! Tocmai am visat ca fugiseşi cu piticul de la librărie şi eu trăiam în păcat cu un model Playboy şi cele opt prietene ale ei, care puteau să vorbească, dar au ales să nu o facă.

replică din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct ucis. Vai, ce crud! S-a împiedicat într-un punct.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Mă plângeam unei vecine
Ca holtei, că–i vai de mine.
Azi, când duc o viaţă-n doi,
S-a schimbat… e vai de noi!

epigramă de Eugen Albu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită, tuna şi fulgera şi ploua cu găleata; era o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bate cineva la poarta oraşului şi regele, tatăl prinţului, s-a dus să deschidă. La poartă era o prinţesă. Vai, dar în ce hal era din pricina ploii şi a vremii rele! Apa îi curgea şiroaie pe păr şi pe haine şi îi intra în pantofi pe la vârfuri şi ţâşnea înapoi pe la călcâie. Dar zicea că-i prinţesă adevărată.

Hans Christian Andersen în Prinţesa şi mazărea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezolvare

Astăzi n-a fost apă caldă
Şi-aveam nevoie de-o scaldă
Învăţând de la pitic
Făcui baie la... ibric!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reţine-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Preferă cititorul siderat,

Iar eu mă simt de parcă l-am trădat...
Aş fi putut să-l cresc mai mult, în gând,
Să nu ajungă-n lume mic, plăpând?
Scriindu-l, lumii l-am abandonat,

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Ce îmi rămâne-acuma de făcut?
Să scriu un alt poem, ca substitut,
Şi să-l invit în lacrimi, la scăldat?

Să-l învelesc cu sufletu-mi curat
În loc să-l vând pe treizeci de arginţi,
Şi-n locul unei vieţi fără părinţi,
Să-i fiu în gând şi-n vise devotat?

Vai, ce poem am scris, dar ce păcat!
Nu-l pot reţine-o clipă, să-l alint,
Nu vrea să se întoarcă-n labirint,
Un alt părinte l-a revendicat...

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat. Ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia

"Beţia nu este altceva decât o nebunie voluntară."
Seneca

Prima dată om când bea
Începe cu mintea sa
Dacă nu are stopat
În pahar s-a înecat.

Apoi bea în băutură
În paharul ce tremură
A femeii lacrimi vii
Şi viaţa la lui copii.

Şi în fond ce e beţie
Drumul ce dă la prostie
Drumul ce o să te poarte
Către ceartă, către moarte

Drumul spre nenorocire
Spre necaz şi păgubire
Deci zic vai şi iarăşi vai
Acest viciu dacă-l ai

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai! de când...

Vai! de când ţin visteria
Cei ce nu duc la urechi,
N-a rămas în România
Nici o litră de vin vechi.

epigramă de Constantin Bacalbaşa
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea-i Lege

Mai cu râvnă, mai cu frică,
Soacra face-o convocare,
Fetei şi lui ginerică,
Să le dea o veste mare...

Zice soacra, cam spăşită,
Că s-a anunţat o Lege,
Ce din faşă e sortită,
Noi relaţii să închege,

Şi cu râvnă să vegheze,
Ginerică, cu temei,
Sexual să-ndestuleze,
Soaţa şi pe mama ei...

Soaţa, la auzul ştirii,
Străbătută de-un alai,
De complexe ale firii,
Zice-ntruna: vai, vai, vai...

Mama-i sare-n ajutor,
De coşmar să o dezlege,
Şi şopteşte-ncetişor:
Niciun vai, vai... Legea-i Lege...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burlacul

Sperând să-i fie şi lui bine,
S-a căsătorit. În doi
Nu mai zice "Vai de mine!"
Acum zice "Vai de noi!"

epigramă de Ionel Jecu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare... cu dichis

Pe vremea când era copilă,
Vai şi amar, să-i plângi de milă,
Şi-acum când este fată mare,
Tot vai şi-amar, dar ce... picioare!...

epigramă de Gheorghe Gurău (aprilie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce păcat!...

Trăia ca burlac, fericit,
Până-ntr-o zi când, în sfârşit,
Ca orice om el s-a-nsurat:
Vai, ce păcat!...

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (15 august 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veveriţa

Veveriţa a visat
Hop, hop, hop!
Că pe stele a zburat,
Hop, hop, hop!
Că zbura din stea în stea,
Hop, hop, hop!
Şi alune nu găsea
Hop, hop, hop!
Tot sărind aşa c-un coş,
Vai, vai, vai!
A căzut din cetini jos,
Vai, vai, vai!

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce s-aleagă?

Românul e fără vină
Când săracu-i pus s-aleagă
Grâul bun, din rea neghină,
Viaţa vrând cumva s-o dreagă.

Stă chitit şi se gândeşte:
Ăla-i rău? Ăla-i curat?
Dar de bine socoteşte
Cam cu toţii l-au furat.

Ce s-aleagă? Ce s-aleagă?
Încă nu e hotărât.
Mai discută aşa în grabă
Dar e tare oţărât.

Vai de noi şi vai de ţară,
S-a distrus... şi ce-a mai fost!
Şi se-ntreabă într-o doară:
Oare, chiar mai are rost?

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacolul de la Astra-Dinamo

Într-o seară a avut o revelaţie
Antrenorul Marius Şumudică.
La Giurgiu voia să facă senzaţie,
Dar a devenit un ruşinică.

Pe câini, aproape i-a primit
La-nceput, Steaua a înjurat
Şi era foarte fericit
Pe bancă calm s-a aşezat.

Vai, dar ce păcat...
Când era mai liniştit
O brighetă a zburat,
Iar atunci a înnebunit.

În umăr lovit,
Dar de cap s-a ţinut
Se dădea aşa rănit...
De râs s-a cam făcut.

Nu avea scăpare,
Rău îl mai durea.
Era tragedie mare,
Circ frumos făcea.

Suporterii-au făcut "pact"
Şi-alte obiecte-au aruncat,
Iar acest superb act,
Frumos s-a terminat.

Trebuie să dea la actorie,
Să fie şi de alţii apreciat
Aceasta e noua lui meserie,
Rolul bine l-a jucat.

Un spectacol a oferit
Unii mult s-au distrat.
Bilet n-au plătit
"Toate cele bune" i-au urat.

La circul gratuit,
A fost nebunie mare
Multe "aplauze"-a primit,
Că doar nu-i un oarecare.

De tine-am râs seara toată,
Cel mai bun actor eşti
Te-aşteptăm altădată
La noi, Acasă-n Bucureşti!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (28 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nimic

Nimicul

Mai mezin decât mezinul,
Mai pitic decât piticul,
Mai puţin decât puţinul,
Mai nimic... ăsta-i nimicul!

definiţie epigramatică de Mircea Ionescu-Quintus din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e boală

Iubirea nu e boală, dar se poate
Să semene cu boala când încerci
Nesiguranţa, nopţile furate,
Iar zilele te bat cu bice, vergi,
Când totul pare-o prăbuşire înspre moarte,
Când nu mai ştii adevăratul chip,
Iubita este mai departe, mai departe,
Tu te scufunzi în mişcător nisip.
Un semn şi boala se preface-n rai,
De nu eram aici, de nu erai.
Dar piticul lactic spune - şi nu mai trage deoparte să chibzuieşti mohorât
La taina amară a iubirii
Căci Fergus îşi mână acum carele regeşti
Eu sunt cel care
Se bucură tare
De darul inviolabilităţii.
Apar râsete fantomatice. o mireazmă de mosc,
Ca la morţi.
Calamor.
În vis tăcută venise spre el, trup istovit, în giulgiuri largi cu miros de stearină,
Iar suflarea, cu vorbe mute aduceas a cenuşă umezită.
Ochii ei lucitori priveau dun moarte să-mi încovoaie sufletul. Dar nu a reuşit.
Eu am învins, piticul lactic s-a retras în Iad. Ahoe!

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!