Caricatura oricîrui cenaclu

Cine vrea să recunoască,
La cenaclu, bunăoară,
Vin vro şapte Gură-cască
Şi vro paişpe Pierde-vară.

Chiar de facem noi pe snobii,
Să ne batem cu artiştii,
Ştim că vin, buluc, microbii
Deodat' cu microbiştii.

Vin domniţe-n scurte straie,
Simţi, în spate, câte-un cot,
Peste groasa hărmălaie,
Ia cuvântul Ştie-Tot!

Încă de la Tata Noe,
Ştim că epigrama-i artă,
Şi, de-aceea, e nevoie
De un critic Gură-spartă!

Să o spun, acum, pe-a dreaptă,
Când pe mese-s arahide,
Către ele se îndreaptă
Un pluton de Linge-blide.

Unul spune-o glumă moale,
Altul cântă-o poezie
Şi, atunci, un Coate-goale,
Scârţa, scârţa, pe hârtie...

Cum valoarea e perfectă,
La un club aşa de vază,
Care, sincer, se respectă,
Cotizaţia contează!

Atmosfera este densă,
Cu o tentă de funebru...
Ca un fel de recompensă,
Intri Nimeni, ieşi... celebru!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazurile

Sunt nenorociri, belele,
Suferinţe, daravele,
Rele,-amaruri, neplăceri,
Chinuri, boli, tristeţi, dureri,

Care, spun cu fermitate,
Toate vin şi nechemate.
Iar când vin, eu vă asigur,
Că nu vine unul singur,

Ci, direct sau cu ocoluri,
Vin mai multe, chiar în stoluri.
Ba, sunt multe, multe cazuri,
Când puhoaie de necazuri

Vin pe bietul om în valuri,
Precum marea către maluri.
Iar atunci când ele vin,
Îl lovesc ca din senin.

poezie de George Budoi din Poezii (23 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin iubirile...

Vin iubirile ca bruma şi se lasă peste toate,
Strălucesc pe-a noastră cale, numai noi nu le vedem,
Căutăm sclipiri de aur chiar de ştim că nu se poate
Şi ne supărăm degeaba când dorim şi nu le-avem!

Vin iubirile ca ploaia cea călduţă şi de vară
Răcorind smaraldul vieţii, însă noi mereu fugim,
Ne e teamă, cred, de ploaie, însă ploaia vieţi-i rară,
Ea ar vrea să ne cuprindă, însă noi ne-adăpostim!

Vin iubirile ca ziua după nopţi de întristare,
Însă noi, fugind de noapte, ziua n-o putem zări,
Ne dorim s-avem de toate, chiar de ştim că-s trecătoare
Însă ne dorim prea multe, şi n-avem cum le trăi!

Vin iubirile prin iarnă, şi prin toamne, şi prin veri,
Şi prin primăveri cu floare ce se scutură apoi,
Fiecare are-o clipă până-n soare, de prin ieri
Şi de n-o primim în suflet nu mai trece pe la noi!

Vin iubirile ca viaţa, cu un răsărit şi-apus
Şi ne stau cu drag în cale, poate, poate le-om vedea,
Dar mândria ne orbeşte, şi privim mereu prea sus...
Îşi iau zborul spre departe... Nu mai vin... nu le chema!

poezie de Lili Şipoteanu (15 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acceleratul de Craiova

În compartiment e cald şi bine,
Controlorul nu mai vine
Şi aşa, fără de pripă,
Conversaţia se-nfiripă...

Una scundă şi cam grasă
A plecat şi ea de-acasă.
Merge la o-nmormântare,
I-a murit o mamă mare.

Unul care se dă şef mare
La o fabrică oarecare,
Vrea să-ncheie cu mult tact
La Craiova un contract.

Altu-a revenit în ţară,
Fiind plecat de astă-vară,
Spune că şi-a petrecut vacanţa
Undeva prin sud, în Franţa.

O studentă de la Drept
Fumează-o ţigară Kent
Şi o ţine între dinţi;
Merge aşa, pe la părinţi.

Altul merge la o noră
De profesiune "fără",
Care-n lipsa bărbatului
A dat în ale păcatului.

Iară eu, puţin poet
Şi de felul meu "discret",
Scârţa, scârţa pe hârtie
I-am trecut în nemurire.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratat despre... vin

Vin la vin şi se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau şi beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin şi iară...

Vin la birt şi vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană

Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...

Vinde şi vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...

Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeaşi nană
Dar nu-l vinde că socoate
Că e vin de pus la rană...

Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...

poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etapele şcolare şi academice ale vinului: must: vin preşcolar; tulburel: vin în clasele primare; vin tânăr, de 1 an: vin la gimnaziu; vin vechi de 2-10 ani: vin la liceu; vin vechi de 11-25 de ani: vin la colegiu; vin vechi de 26-50 de ani: vin la facltate; vin vechi de 51-75 de ani: vin cu doctorat; vin vechi de 76-100 de ani: profesor universitar; vin vechi de peste 100 de ani: academician.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (14 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haley: Deci, ăă, cina va fi naşpa, nu?
Nathan: Da, un chin. Bunică-mea e de treabă, bunicul e cam înverşunat. L-ai cunoscut pe tata, aşa că ştii cu cine seamănă.
Haley: Înfricoşător.
Nathan: Da. Ar trebui să vii şi tu. Poate i-ai face să se poarte cum trebuie.
Haley: Dacă vrei să vin, vin.
Nathan: Nu, nu vorbeam serios. Nu te-aş pune să treci prin aşa ceva.
Haley: Vreau să zic că, dacă mă rogi să vin, răspunsul e da.
Nathan: Bine, atunci te rog.
Haley: Bine, atunci vin.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin şi apă

Tata Noe avea fermă de struţi şi de alte păsări, în stil mare,
El mânca oul cu polonicul dintr-o cupă cât o căldare;
Supa lui era Supă de Elefant, iar la cină peştele, un caşalot,
Dar oricum toate erau mici comparate cu coteţele din arca lui, socot;
Noe mai mereu spunea nevestei când se aşezau la masă,
"Câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
S-au rupt zăgazurile slavei şi apele au năvălit, căzând cum cade un perete,
Iar stelele de pe cer au dispărut ca bulele de aer din chiuvete,
Oceanele s-au umflat până în gâtul iadului, să-l astâmpere de sete.
Iar Noe, privind în sus: " Se pare că iarăşi plouă zdravăn, pe-îndelete,
Varful Matterhon o fi acum pe fundul mării, o biată creastă joasă;
Mie, cât timp nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
Dar tata Noe a păcătuit, ca şi noi, de altfel; a umblat pilit pe drum
Până când, drept pedeapsă, a început o secetă cumplită – cum, necum,
Nu se găsea strop de vin prin crâşme ori biserici, nici măcar de-împărtăşit,
Pentru ca Blestemul Apelor a secat toată seva fructului oprit:
Se afla apă numai pe altarul Celui Prea Înalt şi pe-a Episcopului masă,
Dar mie, câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.

poezie celebră de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre iad e pavat cu multă iubire şi intenţii bune şi datorită faptului că nu avem înţelepciunea să discernem nu ştim ce e bine sau rău pentru noi şi nu ştim cine suntem noi cu adevărat. Luăm răul şi întunericul, aşa cum ne sunt date, şi care vin la pachet cu iubirea şi lumina. Însă doar noi suntem reponsabili să transformăm iadul în rai.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazul vine câteodată

vino, necazule, dar vino singur!
necazul vine câteodată
cu troianul lui, iubito,
aşa cum se întâmplă să vină şi fericirile,
care vin toate deodată,
iar când vin aşa cu prea multul lor,
nu mai păstrează în ele desfătarea fericirii,
cum şi necazurile
îngrămădite unul peste altul
îşi slăbesc amărăciunea
spre capătul vieţii, nu mai condamni
şi nu mai aprobi,
te miri doar,
şi, tot ce-ţi rămâne atunci cu adevărat, iubito,
este că te-ai lăsat copleşit,
te-ai întroienit.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-fericiţii

ne-am împrietenit demult
nu mai ştim
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur şi simplu blocat
(?!)
nu mai ştim nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult ca sigur!

Pe Dunăre de-ar curge vin,
Cum ungurii-s mai sus, eu vin
Şi-afirm deschis că, fără ură,
Noi n-am vedea o picătură!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţie

Avocat cu mare vază,
Când clienţi-acasă-i vin,
Bucuros se angajează
Dacă vin cu ceva... vin.

epigramă de Ion Nijloveanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim noi să explicăm cum se produce ploaia dacă nu ştim când trebuie să facem lucrările pământului, când trebuie să însămânţăm şi să recoltăm, şi degeaba ştim noi cum se produce mişcarea astrelor dacă nu ştim cine suntem noi înşine şi încotro ne îndreptăm. Deci să ne îndreptăm cunoaşterea spre lucrurile utile şi să evităm cunoştinţele fără de folos.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin imigranţii

Spre spaţiul Shengen ţintind
Vin imigranţii în cete rebele
Răscolind repere străvechi
Vin imigranţii cu gânduri tenace
Amintind de popoare migratoare
Vin imigranţii pe ritmuri delirante
Ca nisipul cu tentă de furtună
Vin cu determinare suspectă
Răspândind teroare la răspântii
Vin imigranţii asiatici cu jind
Revărsare ferventă de oameni
Provocând emoţii şi stres
Vin intens imigranţii ca valul
Şi valul lor devine tsunami.

poezie de David Boia (3 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vin bun

Unul lăuda un vin de şapte lei
Cumpărat de la un MAT.
Un boss îi dete un Jidvei
- Ăsta merge... şi nelăudat.

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru vânt

Nu te cunoaştem nimeni!...
Şi totuşi, te simţim cum mergi cu noi alături, pe câmp şi prin oraşe, şi cum îţi schimbi fiinţa - proteic anonim - cu suflet de duhovnic şi gesturi de cravaşe...

Nu te cunoaştem nimeni!...
Dar ştim că tu respiri prin noi şi-n orchestrarea naturii, când s-agită, tu eşti când piculina cu scurte ciripiri, când toba unisonă cu răcnete de vită...

Nu te cunoaştem nimeni!...
Dar ştim că ne eşti frate, deşi, mergând alături, rămânem tot străini, şi când ne mângâi fruntea şi holdele bogate, şi când ne smulgi copacii din câmp şi din grădini...

Când negrele corăbii cu pântecele pline te simt în pânze, gata cu ele să porneşti, noi ştim că-ndestularea soseşte, şi cu tine sosesc şi mateloţii, şi noile poveşti...

Şi tot aşa, pe dealuri, când morile-şi iau zborul, şi aripile-ţi cântă un imn de preamărire, noi ştim că Don Quijote e-nvins, şi-nvingătorul eşti tu, ce ne-aduci pâine, belşug şi fericire.

poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, nr. 379 (1 ianuarie 1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealu' meu de pe cer

de unde vin eu călătorule
e scena unui amfiteatru cu formă de vie
săpat de tata printre alţii pe când
îşi mai exercita facultăţile vitale şi când era beat
de îndrăgibil

dincolo de munţi şi păduri
dincolo de dracule noctambule
şi de certuri pe naţia
lu' mama lu' Dumnezeu

de unde vin sunt oameni nu peisaje
de plastic cu manechine
nu ciudăţenii cu fiţe turistice
sunt eu şi tu şi toţi care mai credem
în gramul ăla dubios de omenie

de unde vin singura viţă nobilă
care ne adevereşte e pâinea
şi sarea pământului
e tot ce ne ţine liberi şi de nebuni
aşa împreună

de-acolo mi-am montat pe ochi
un fel de risipire turmentată de zădărnicie
pentru că via s-a hâit şi peste ea
sau chiar peste tata creşte pădure
iar bucuria mea
e un fel de vis şi de ciudă
cu lacrimă înghiţită mereu
de mânie

poezie de George Asztaloş din Zoon poetikon (2009)
Adăugat de George Asztaloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Variaţiuni

Vin vremuri
volatile
vin veşti
versatile
vin varietăţi
variabile
vin vise
virtuale
vin valuri
vibrante
vin veleităţi
veritabile
vin verslibrişti
venerabili
vizionari
vijelioşi.

poezie de David Boia (11 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, vin ploi...

vin ploi, iubita mea, vin ploi
şi se aşează peste noi
şi nu vom şti de suntem doi,
şi nu vom şti de amândoi

vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
şi sus pe cer micuţii grauri,
vor ciripi cărându-şi daruri

vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
eşti orişiunde printre ele,
pe constelaţi cu inele

vin norii noştri, pufăind
eşti prinsă de un vânt profund,
eşti prinsă între foi arzând
un vers îţi scriu, îmi este gând

vin amintiri rămase-n urmă,
de-acum pe noi ploua şi tună,
vin visele pe lângă lună,
dar ele nu ne mai adună

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea s-a schimbat

Cum ţăranii, nu e glumă,
Ştim c-au fost luaţi de vânt,
Numai râmele din humă
Strigă, azi, "Noi vrem pământ!"

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!