Rândunica

Sosesc rândunelele...

Sfârşită de oboseală, pe la ceasul înserării,
S-a întors din nou la cuibul de la streaşina uitării,
Adormi căzută, frântă, rândunica istovită,
Doar aici, la ea acasă, liniştea-i e împlinită.

Zorii crapă, străpung noaptea cu suliţe lucitoare,
Se trezeşte mângâiată de a dimineţii boare,
Privirea-şi roteşte-n zare, hotărât îi este gândul,
Cu nămol adus în ciocu-i să-şi repare-n grabă cuibul.

Îşi scutură aşternutul, culcuşul şi-l primeneşte,
Ouşoarele prind viaţă, sub aripă le-ncălzeşte,
Păzeşte cu străşnicie preţiosul ei tezaur
Ce cu drag în el păstrează bulgăraşi gingaşi de aur.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

nu ştiu dacă este
rugăciune
destin
sau hazard

dar s-a întors acasă
fără o aripă
în cuibul fără o pană

şi toate-i păreau în plus

pentru o înfruptare cu moartea
secunda îţi este infinită

ori

deloc

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul înserării

Noaptea în taină îşi pregăteşte culcuşul,
În disc arămiu se sting roşiatice zări,
Cenuşiul amurg fură zilei urcuşul,
Negre perdele se-ntind pe umbrite cărări.

Spre cuibu-înserării zboară lin pescăruşul
Sătul, istovit, răvăşit de lungi căutări,
Noaptea în taină îşi pregăteşte culcuşul,
În disc arămiu se sting roşiatice zări.

Obosită pădurea moţăie-n dulci frământări,
Izvorul nopţii larg îşi deschide căuşul,
Greieri vânjoşi încălzesc viorii arcuşul,
Luna spune-o poveste-n argintii colindări,
Noaptea în taină îşi pregăteşte culcuşul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul înserării

Tainică, noaptea îşi pregăteşte culcuşul,
În disc arămiu se sting roşiatice zări,
Cenuşiul amurg fură zilei urcuşul,
Negre perdele se întind pe umbrite cărări.

Spre cuibu-nserării zboară lin pescăruşul,
Sătul, istovit, răvăşit de lungi căutări,
Tainică noaptea îşi pregăteşte culcuşul,
În disc arămiu se sting roşiatice zări.

Cuminte, pădurea moţăie-n dulci frământări,
Al nopţii izvor larg îşi deschide căuşul,
Greieri burtoşi încălzesc viorii arcuşul,
Luna spune-o poveste pe-argintate cărări,

Tainică, noaptea îşi pregăteşte culcuşul.

rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Două rândunele mici,
Îmbrăcate-n salopete
Zboară-n curte la bunici
Şi măsoară un perete.

Îşi fac planuri fel de fel,
Se privesc şi râd în soare,
Bat din aripi mărunţel,
Da, s-au hotărât, se pare!

Vin şi pleacă-n zbor grăbit,
Parcă-s fulgere de smoală;
Ia te uită, s-a ivit
Pe perete-o mâzgăleală!

Aduc lutul pic cu pic
Şi-l lipesc cu măiestrie
Până iese un chirpic –
Rece lacrimă de glie.

Şi, chirpic lângă chirpic,
Ca o salbă de mărgele,
Cuibul creşte din nimic...
Dragoste de păsărele!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol (mai 2002)
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

rândunelele -
cuibul din paie şi lut
din nou îngrijit

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea poetului

Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie
Pe fila tristă plină de răceală,
Sătulă de atâta plictiseală
Împrăştie doar pete pe hârtie.

Cuvinte stau la rând în aşteptare,
Cu greu desprinse din a muzei poală
Se-ncurcă între ele-n vălmăşeală,
Se-ngrămădesc în versurile-amare.

Să zburde-ar vrea pe pajiştea albită,
Dorul scâncind în vârful de peniţă
Coboară lin în inima-i rănită,

Poetul scrie-n noaptea răzvrătită
Să-şi îndulcească clipa lui pestriţă
Şi-adoarme cu dorinţa împlinită.

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stând în cuibul ei –
rândunica îşi priveşte
puii cum zboară

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în pendula de aur
plouă mărunt.

pasărea singurătăţii
îşi acoperă cuibul
cu o aripă.

prin lentilă zăreşte
anticarul cărunt
rotocoale de fum
dintr-o pipă.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost noi, care ne-am întors după optsprezece ani de pribegie de prin meliaguri atât de pustii şi geroase, şi când ai ajuns pe locurile unde te-ai născut, unde ai muncit din tinereţe, în loc să-ţi alini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi.

Aniţa Nandriş-Cudla în 20 de ani în Siberia (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc

Ce-ai adus acasă, corăbiere, de peste mări, ce tezaur,
Câte cufere pline cu fildeş alb şi cu aur?

Când, flăcău, am plecat pe mare n-aveam niciun bănuţ,
Tot ce-aveam era un briceag nou-nouţ.

Am cutreierat lumea ani cincizeci şi trei
Şi-am fost pe ţărmuri cu aur şi fildeş cât vrei:

Acum la capătul unei vieţi norocoase, vechiul briceag
E tot avutul meu, şi-l păstrez în buzunar cu drag.

poezie de Wilfrid Wilson Gibson, 1878-1962 din 25 Iunie - Ziua Internaţională a Navigatorului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica

Copile, rândunica cât e de mică
Are şi ea casa ei.
E harnică ca o furnică,
A fost înzestrată cu mult har de către zei.

Ea vine din ţări îndepărtate,
Zburând peste pustiu fără ploaie,
Ca să vie la noi în ţară
Şi să facă casa ei din lut şi paie!

Cuibul ei e-o casă mare
Pentru puii ei micuţi.
Rândunica e o mamă iubitoare,
Copile, asta niciodată să nu uiţi!

poezie pentru copii de Vladimir Potlog (4 mai 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre neagră

umbra se desprinde de mine
în fiecare seară
şi devine pasăre neagră
cuvânt de cercetat întunericul
dar se întoarce
la streaşina trupului meu
în fiecare dimineaţă
acolo unde i-a rămas cuibul
într-o zi, în cuibul ei
a apărut o umbră micuţă
care avea un dulce piuit de viaţă
iar umbra mea o hrănea
într-o îmbrăţişare
cu mici porţii de întuneric
hrană pentru o nouă
pasăre neagră

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

În jnepenii din zare, podoabe de granit,
Apusul înălţimea din piscuri smălţuieşte;
Cu dungi de spumă unde uscatul se sfârşeşte,
Începe-acolo marea cea fără de sfârşit.

Am la picioare noaptea, tăcerea. Amuţeşte
Şi cuibul. Hornul casei fumează liniştit;
Şi imnul sfânt al serii în ceaţă-nvăluit,
Cu zgomotele mării în murmur se uneşte.

Atunci din văi şi câmpuri şi lande, peste toate
În aer urcă zvonuri de glasuri depărtate,
Păstorii vin acasă cu turme şi cu cai.

Întreaga zare parcă se-nveşmântează-n umbră,
Şi soarele îşi strânge, pe bolta tot mai sumbră,
Petale aurite de roşu evantai.

sonet de Jose Maria de Heredia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul berzelor

S-au întors berzele acasă
Din drumuri lungi, istovitoare,
În greaua lor cale întoarsă
Le-a mângâiat puţinul soare.

Îndură frigul, nu le pasă
Că vremea-i rece, schimbătoare,
S-au întors berzele acasă
Din drumuri lungi, istovitoare.

Crenguţe mici şi beţişoare
Le-adună şi le ţes în plasă,
Căldură în culcuş se lasă,
Comori ascund sub aripioare,
S-au întors berzele acasă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arinii de pe maluri

Plâng arinii de pe maluri într-o linişte discretă,
Sălciile îşi smulg părul din cosiţe despletite,
Unda lacului bătută de-o aripă de egretă
Duce clipocind pe ape dorul toamnei ruginite.

Adunaţi la sfat cocorii în formaţie completă
Fac apelul de plecare spre meleaguri pribegite,
Plâng arinii de pe maluri într-o linişte discretă,
Sălciile îşi smulg părul din cosiţe despletite.

Vântu-aduce-n portavoce veştile din deal pornite,
În afund de stufărişuri, în locaţie secretă
Lebăda îşi ţese cuibul, graţioasă şi cochetă,
Lacul tremură scoţând lănci de trestii ascuţite,
Plâng arinii de pe maluri într-o linişte discretă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mierlei

Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunzamuiată-n stropi de rouă,
Tresare-n vârf de vişin uşor fiorul vieţii
Şi soarele îmbracă o zi în haină nouă.

În raiul vişiniu au legat firul tandreţii
Cu calde-mbrăţişări din aripile-amândouă,
Un tril de mirlă rupe tăcerea dimineţii,
O boare mişcă frunza muiată-n stropi de rouă.

Duioase alinări înving urmele tristeţii,
Candorile iubirii ni-s dăruite nouă,
Un răsărit de soare dă farmec frumuseţii,
Se bucură-mpreună de-o vişină sau două,
Un tril de mierlă rupe tăcerea dimineţii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie de primăvară

Primăvara în alai
Zburdă zvăpăiată,
Îşi revarsă peste plai
Frumuseţea toată.

Se întorc din depărtări
Obosiţi cocorii,
Caută nerăbdători
Cuibul aşteptării.

Berze, hrană caută,
Scormonesc de zor
Sub o brazdă proaspătă
Trasă de tractor.

În pământul încălzit
Mişcă gândăceii,
Pe imaşul înverzit
Zburdă mieluşeii.

Doi bătrâni înfofoliţi
Gânguresc pe-o laiţă,
Ţipă, şi-a ieşit din minţi
Într-un pom o gaiţă.

O fetiţă sare coarda,
Ţopăie într-un picior,
Bucuroasă fiindcă barza
I-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin rândunelele!

Se-ntorc rândunele-acasă sfârşind al chemării dor,
Purtând nestinsele iubiri în drum lung, istovitor,
Cu aripi aproape frânte străbătând străine zări,
Înfruntând furtuni şi vânturi pe-ale mărilor cărări.

Cuiburi vechi, părăginite, părăsite-n prag de toamnă
Plâng sub streşini, pe la case, le aşteaptă şi le-ndeamnă
În culcuş să se-odihnească, să îşi tragă răsuflarea,
Să le-aline suferinţa străbătând în soare zarea.

În al nopţii vis lăuntric zburdă mieii pe imaş,
Puişorii umplu cuibul, cu ciocuri mânjite-n caş,
Vor începe noul ciclu în a vieţii grea vâltoare,
Răzbat prin răbojul vremii generaţii migratoare.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rândunica întârziată

Mii de păsări şi-au crescut mari puii din cuib,
Numai rândunica de toamnă-a pierdut timpul.
Se-apropie Ziua Ei.
De ce are nămol şi fire de paie-n plisc?
Nu-şi dă seama că vara s-a dus,
Dansează-n briza serii.

Toate pe pământ se petrec în acelaşi chip,
Nu doar în cuiburile rândunelelor.

NB. "Ziua Ei" în China antică era Ziua Toamnei.

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire cu mama (personale)

În zorii dimineţii, o rândunică mi s-a aşezat pe umăr.

Am stat nemişcat, să nu o sperii.

Într-un sfârşit, i-am vorbit.

- Bună dimineaţa, pasăre frumoasă!

- Odihneşte-te!

- Voi sta aşa pentru tine.

- Mulţumesc!

- Tu eşti, mamă?

- Tu eşti?

Plângeam, în zorii dimineţii,
plângeam.

- De ce plângi?

- Bucură-te!

- Eu am fost cu tine tot timpul.
Nu te-am părăsit.
O mamă nu-şi părăseşte copilul,
chiar dacă zboară la ceruri.

- Sărută-ţi pielea,
ochii, gura şi sângele,
sunt o parte din mine...

Rândunica a prins puteri, şi a zburat în văzduh.
A luat cu ea doar o lacrimă.

- Sărut mâna, mamă!

poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!