Tu ai un fel al tău

Tu ai un fel al tău de-a fi
faci cumva şi prinzi clipa-ntre gene
şi raza serii o-mbraci în căprui
punând în mine nostalgia unei toamne întregi,

Tu ai un fel cuminte de a ispiti
când îţi muşti buza de jos a întrebare
tâşnesc sângerii flăcările asfinţitului
şi-n mine se revarsă lava aşteptărilor,

Tu ai un fel nonşalant de-a rosti necuvinte
când îmi îmbraci ziua cu adevăruri necoapte
apoi ca un magician întinzi mâna cu iubire în joacă
şi mă laşi cu umbra ce ţi-o strâng în braţe până în zori....

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblet

Mă poartă sufletul
la poarta inimii tale
bâjbâind în întunericul
care mă strânge
în chingile nemiloase
că într-o ghilotină.
Mă zbat până când glasul
tău îmi eliberează
toate simţurile
mângâiate
de raza Lunii..

Şi nici nu ştii
câte clipe
aduni în zâmbet...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cin' se ia cu mine bine...

Olteanul, generos de fel,
De-i nouă sau chiar de-a purtat-o,
Îţi dă şi haina de pe el...
Doar dacă-l prinzi că ţi-a furat-o.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad înainte.
Cu ovalul feţei să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagină de jurnal

Moartea este mai aproape de mine decât
aş putea fi eu vreodată de ea.
Am siguranţa că o recunosc în
abanosul ondulat al
unei oi rătăcite
de turmă.
Am nebunia de-a o vedea plutind,
de partea cealaltă a apei,
în tăcere.
Am presimţirea că
ne trezim dimineaţa într-un fel anume;

Ea îşi întinde corpul cu ambele mâini
până când trosneşte din încheieturi,
eu îmi întind mâinile până când realizez
cât de aproape suntem una de alta.
Bem cafeaua împreună;
mai târziu luăm prânzul
în acelaşi loc, în acelaşi timp,
(comandăm acelaşi fel de mâncare)
apoi ne dăm întâlnire, într-un loc secret,
despre care mi-a spus că
o să mi-l destăinuie
cândva…

poezie de Camelia Petre
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poemul haotic
al mâinilor tale
mă zideşte în ora de vârf
când dorul te ţintuieşte
de irişii mei verzi.
Desprinde-te de mine
doar când vei simţi
că nu-mi mai aparţii
cu toate trăirile tale...

Până atunci miruieşte-te
în iubirea mea
care te spală de toată singurătatea
şi nerăbdarea
de a mă iubi
cu tot ce îţi aparţine...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul dorinţei mele

Seara, când liniştea se lasă
Şi raza soarelui păleşte,
Luna încet pe cer se-nalţă
Iar eu simt cum dorinţa-mi creşte.

Un cântec blând abia se-aude
Iubirea-acum îmi curge-n vine
Şi trupu-ntreg mi se aprinde
Atunci când tu vii lângă mine.

Te ghemuieşti la mine-n braţe
Şi lumânarea se topeşte
Parfumul tău umple-ncăperea
Iar pofta mă înnebuneşte.

În ochii tăi privesc întruna
Şi părul tău n-are pereche
Îţi gust a gâtului dulceaţă,
Te muşc uşor de o ureche.

Vorbe de dragoste-ţi şoptesc
Iar tu-mi răspunzi cu un oftat
Vai, cât de sexy poţi să fii
Când trupul tău s-a deşteptat!

Tu eşti dorinţa mea-nfocată
Pe care-o simt când te dezbrac
Aşa că te întind pe spate
Iar ţie-ţi place tot ce-ţi fac.

Ai forme fine şi-atractive
Să mă opresc nu sunt în stare
Căci sânii tăi se-nfiorează
Când îi ating cu-o sărutare.

Mă las purtat de-a ta iubire
Şi-ndată mă cuprinde zelul
Să ne iubim la nebunie,
Să facem dragoste-n tot felul.

Ah, ce plăcere minunată!
Ah, ce extaz, ce încântare!
Ce bine-i când te ţin în braţe
Şi ne iubim fără-ncetare!

Şi nimeni în această lume
Nu poate fi la fel ca tine
Căci numai tu-mi dai fericirea
Şi îmi aprinzi focul din mine.

poezie de David Farrar, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

E ziua ta, mămică,
Şi tare te iubesc,
Căci tu vrei să cresc mare,
Cuminte şi-ndrăzneţ.

Te-ai necăjit cu mine,
Pân' ce m-ai făcut mare,
Şi recunosc, mămică,
Că nu te-ai plâns prea tare.

Ai vrut să faci din mine,
Un copil bun, cinstit,
Şi, cred, mămică dragă,
Că tu ai reuşit.

Acum, eu doar îţi mulţumesc,
Dar, când voi fi mai mare,
Eu îţi făgăduiesc,
Să fii mândră de mine,
Pe ori unde m-oi duce,
Şi-atuncea vei vedea,
Că munca ta mămico
Răsplata-ţi va aduce.

Spun poezia şi nu mă uit la tine,
Eu ştiu, mămică dragă,
Că plângi, nu de ruşine,
De dragul meu, mămică!
De ceea ce-ai crescut,
Eşti mândră, că-s cuminte,
Copilul tău iubit.

Şi când vei fi bătrână,
Eu mâna ţi-o sărut,
Drept mulţumire ţie,
La tot ce te-ai zbătut,
Şi lacrima fierbinte,
Din ochii tăi, cândva,
Nepoţii ţi-o vor şterge,
Să ştii, mămica mea.

poezie de Valeria Mahok (7 martie 1991)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De emoţie nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, şi totuşi
o simt atunci când căuşul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujoraţi
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
aşa cum mi-ai povestit de dor.
Şi totuşi zâmbesc.

Nu te voi mai lăsa să îmi reciţi
din inima ta, pentru că
deja
te simt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc, deci exist - Iubesc... deci respir...

Cu toate astea
uneori mi se taie respiraţia
în pieptul tău
şi încep să trăiesc
la fel ca un nou născut
învăţând zi de zi
să păşesc prin gând
fără a lăsa un semn vizibil,
doar o zbatere de aripi
ca şi când ţi-am fost
pentru o clipă
femeia visurilor tale....

Eu ştiu că mă vei ierta,
însă inima
nu va uita niciodată...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul pasager

Ce vrei tu, Iarnă, să îmi faci
În timpul care va veni?
În albul tău să mă îmbraci?
Îmi iei şi dreptul de-a trăi?

Nu poţi s-o faci! Mă poţi albi,
Îmi poţi aduce-n viaţă ger,
Dar sufletul nu-mi poţi răni
Căci nu-i ca tine, pasager.

Tu vii şi pleci, eşti anotimp,
Dar, poate, asta e şi el,
Căci vine, stă cu noi un timp,
Şi pleacă. Doamne, e la fel!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hodie mihi, cras tibi

În mine,
În tine
Şi-n el
Inima cântă
Şi plânge la fel...

Cântă
Şi plânge
Înfiptă în noi –
Căntă în clipa în care ne naştem
Şi plânge cu clipa de-apoi...

Când cântă cu ploaia
Ne-nchidem odaia...
Când plânge cu vântul
Ne-nchidem mormântul
Tustrei, şi, la fel,
Şi-n mine,
Şi-n tine,
Şi-n el!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Familia, seria II, nr. 4-5 (mai 1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Rău e gândul tău – îşi gândi Ileana – dar parte să ai de el!" îi dete apoi mâna, îl ridică pe trupină până la cracuri, îl lăsă apoi ca să cadă între cuţite, şi săbii, şi suliţe şi fel de fel de alte lucruri ce erau gătite spre pierzarea ei.

Ioan Slavici în Ileana cea şireată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de a fi

E un fel de a fi între albii pereţi
Într-o zi ce îmi lasă miros de scaieţi
Şi-n oraşul ce plânge încă-n griul murdar
Vechituri se adună într-un ieftin bazar.

E un fel de a fi între noapte şi zi
Într-un târg împietrit în icoanele vii
Cu goblenuri ce-atârnă în săracă trăire
Ceainării ce vorbesc de o mare iubire.

E un fel de a fi între vis şi real
Cu prinţese ce mor după ultimul bal
Cu dulceaţă de nuci în cămări îmbâcsite
Şi cu filme de ieri într-un azi retrăite.

E un fel de a fi între viaţă şi moarte-
Tu departe de-aici, eu citind dintr-o carte
Îndrăznind să gândesc o secundă la tine
E un fel de a fi ce nu ţine de mine.

poezie de Florina Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi e atât de drag
pasul tău prin grădina inimii mele,
cu şoaptele rezemate
de glasul tău, într-o zi de duminică
luminată pe aleea
cu teii înfloriţi...

Ştii?
Miroase exact
ca pielea ta
când o sărută
poemul
dorului meu..

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Niciodată atingerea
nu a fost mai delicată,
ca în noaptea în care m-ai iubit
cu Cerul în palme,
iar mâna ta nu a fost niciodată mai blândă
şi mai catifelată, asemeni unei petale roşii
de trandafir răsfirat pe pielea mea albă.

Niciodată până atunci
nu mai simţisem tâmpla ta
atât de aproape de inima mea
pulsând
eternitate..

Ştii?
Niciodată Eu
nu am mai iubit Cerul
la fel ca în noaptea aceea
Iar Tu
niciodată nu ai mai ascultat
glasul Lunii
în pieptul meu
şoptindu-ţi numele...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul...

Când mi-e dor de tine
te închid în cripta inimii,
acolo unde nimeni
nu a pătruns până la tine.
De ce lacrimile mă ard
când nu pot plânge?
De ce atunci când respir
mă sufoc?

Tristeţea bate la uşă
dar nu-i deschide nimeni,
pe când eu
dansez
ca şi cum te-aş avea în braţe.

Aşa sunt
când mi-e dor de tine!

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negruţ ...

Am scris pe poartă "câine rău"
Deşi eşti cel mai blând dulău,
Să-i sperii tu pe nepoftiţi
Când îţi arăţi şirag de dinţi.
Doar caţelandru când erai
Tot ce prindeai în colţi rodeai...
Chiar şi papucii mei uşori
Şi fulgii repezi de ninsori.
Creşti într-un an, ajungi adult;
Opreşte-te! Crescut-ai mult...
Nu pot în braţe să te ţin,
Să-ţi mângâi trupul tău calin.
Cu ochii făcuţi din cărbuni
Ce ard mocnit, ca doi tăciuni,
Eşti pus pe joacă, sprinten foc
Şi pe hârjoană, ghemotoc.
M-aştepţi nerăbdător când vin;
Îţi scot din blană un ciulin.
Ai dat iama pe la coteţ
Privind poiata cu dispreţ.
Plec de acasă, mă conduci
Şi mă petreci după uluci.
Îţi dau prin gard un sărutat...
Mi s-a părut, sau ai oftat?!
Eşti tu, prietenul meu drag
Ce vesel mă-ntâmpini în prag.
Prietenul meu cel mai bun
Şi tuciuriu ca un ceaun.
Mă tragi de poale şi te joci,
Tresari de spaimă, auzi voci.
Blana ţepoasă se ridică,
Zburlită, de atâta frică.
Colţii de fier muşcă subtil.
Te joci, la fel ca un copil.
Îmi molfăi mâna cu nesaţ.
De-ai vrea, mă laşi cu-n singur braţ.
Şi eşti gelos când vreun motan
Stă-n poala mea, torcând sărman.
Te faci c-ai treabă cu un os,
Dar văd că ronţăi mânios.
Şi fluturând câte-o ureche,
Alergi ca apucat de streche,
Ori te învârţi în jurul cozii,
Făcând giumbuşlucuri cu plozii.
Eşti trist când sufletul mi-e gol,
Te mişti cu grijă, mai domol.
Când vesel sunt şi tu la fel,
Bâţâi din coada de căţel.
Prieten drag, eşti mai bătrân
La fel ca bunul tău stăpân.
Ai gura ştirbă, mersul greu,
Zaci lângă foc, sub şemineu.
N-ai pedigree, nici titlu n-ai.
La mine în ogradă stai,
Cu botul pus pe labe moi
Până în viaţa de apoi.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te iubesc atât de mult
încât am uitat
în care parte din piept
îmi baţi...

Dă cu mine de stele,
poate îmi voi aminti
că fiecare gest necontrolat
este pentru că
nu te-am uitat...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini din trecut îmi reveneau în minte, când o vedeam pe Bessie cum se învârteşte în jurul meu, aducând tava pentru ceai şi cele mai frumoase ceşti de porţelan, tăind pâinea şi ungând-o cu unt, punând să se coacă un cozonăcel şi dojenind din când în când pe micuţul Robert sau pe Jane, întocmai cum făcea altădată cu mine. Bessie păstra aceeaşi iuţeală în mişcări, pasul îi era la fel de uşor şi privirea la fel de deschisă.

citat celebru din romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi vine o zi

Fiinţele omeneşti trăiesc în mizerie;
asemeni gândacilor dintr-un castron,
se târăsc toată ziua jur împrejurul vasului,
fără a ajunge vreodată la buza de sus a acestuia.

Chiar şi marii magiştri ai spiritului nu pot face mai mult,
deşi-şi sparg creierele cu fel de fel de planuri şi scheme.

Lunile şi anii, un râu curgând la vale:
apoi vine o zi... când te trezeşti bătrân.

poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!