CUM EXISTENŢA O COMPAR C-UN GHE DE AŢĂ (Rubayat)

Cum existenţa o compar c-un ghem de aţă,
Să-ţi faci deprinderi, iar ce poţi învaţă
Să răzbeşti cu bine şi să treci învingător
Suişul, coborâşul ce parte e din viaţă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ibostei...

Cum să te compar cu cerul, când însuşi cerul tu îmi eşti,
Cum să te compar cu mierea, când însăţi tu mi-o făureşti,
Cum să te compar cu viaţa, când viaţa tu mi-o stăpâneşti,
Cum să te compar, n-am unde, când tu eşti un veşnic cedru,
N-am să te compar cu nimeni, când eşti vârf de tetraedru...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţie în familie

Îi privesc şi îi compar:
Tatăl seamănă c-un par,
Mama seamănă c-un crin,
Iar copilul... c-un vecin.

epigramă de Ştefan Lipca din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comparaţii: unui lăudăros, care se laudă că e perfect

C-un om perfect de mă compar,
Constat că eu sunt vai şi-amar!
Dar dacă mă compar cu tine,
Constat că stau cu mult mai bine...

pamflet de George Budoi din Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (16 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Anne

De când Annie m-a părăsit,
Cu ochii cui să compar
Soarele la răsărit?

Nu că până-acum aş fi stat vreodată să-i compar,
Dar am început să-i compar,
De când ea m-a părăsit.

poezie de Leonard Cohen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă de la toate

Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la pietre cât trebuie să spui,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, că toate-ţi sânt surori,
Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la apă să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea s-o cunoşti,
Învaţă de la stele că ceru-i numai oşti.
Învaţă de la greieri – când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş cu ea,
Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin muncă îţi poţi câştiga existenţa, dar nu te poţi îmbogăţi; precum te poţi îmbogăţi fără să-ţi câştigi existenţa.

antimetabolă aforistică de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

în rugăciune -
ghiocei înmănuncheaţi
c-un fir de aţă

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mihai Eminescu

Fără flintă, la izvor,
Tolănit la firul ierbii
C-un ochean la purtător
Privea ciutele şi cerbii,
Cum se adăpau de zor
Din apa precum cristalul
Şi-unde îl prindea un dor,
De-a vedea cum vine valul
Mării negre-adus de vânt,
Chiar de unde fierbea zarea
Şi atunci un legământ
Şi-a făcut, să vadă marea,
Dar traiul fi'nd ca o aţă
Desprinsă din mosorele
Legământul n-a prins viaţă...
L-a luat cu dânsu-n stele!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdere

Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ţi faci balanţa între alb şi negru;
Căci nu poţi pierde, ce de preferinţă, dai...

Ba încă, te poţi pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanţe;
Avutul de o viaţă, în instanţe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...

E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viaţă;
Ca şi cum existenţa-i simplă aţă
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...

Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduţii printre nori;
Sunt numai suferinţe, n-au dezmierd.

Să fie doar un tas cu dedicaţii
În care unii au prescris nereuşite;
Un tur de mâini cu minţile zdrelite,
Iar alţii, doar câştig şi incantaţii?

Şi oare cine ţine talere egale
Şi cum împarte greutăţi... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux şi fericire... cu spitale!?

Să fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?

Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate şi incertă pace?
Suntem sortiţi, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsaţi-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţă...

Întinderi
În prinderi,
Surprinderi,
Deprinderi
În ceaţă;
Regeşte
Vuieşte,
Primeşte,
Fereşte
În faţă;
Aprinderi,
Desprinderi,
Prin vinderi
Perinderi
În viaţă...

poezie de Vasile Zamolxeanu (19 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la orbi învaţă

De la orbi învaţă
Şi ia seama bine
Ce-i vederea-n viaţă
Şi viaţa-n sine.

De la surzi învaţă
Şi ascultă bine
Cum cheamă la viaţă
Cuvântul din tine.

De la prunci învaţă
Inima curată
Ce-ţi aduce-n viaţă
Pace necurmată.

De la orice floare
Învaţă mereu
A vieţii splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.

Dumnezeu te învaţă
Viaţa din Scriptură
Căci Scriptura-i Viaţă,
Har fără măsură.

De la vânt şi ceaţă
Ia învăţătură;
Slava Lui măreaţă
Se vede-n natură.

Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.

De la tot ce vezi
Şi auzi învaţă,
Învaţă să crezi
În Suprem şi Viaţă.

Din toate învaţă
Că-n orice suflare
Se vede măreaţă
Mâna creatoare.

Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieţii Împărat
Până-n veşnicie.

"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn şi Împărat;
Viaţa e Isus!

Poţi alege-n toate
Cât ar fi de greu,
Pentru Eternitate
Domn pe Dumnezeu.

Învaţă să-auzi
Şoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.

Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce.

Traiul cu folos
Pe pământ să-ţi fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veşnicie!

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circumstanţele şi vicisitudinile vieţii te învaţă să răzbeşti prin viaţă luând-o în serios şi Biblia te învaţă să fii om de-a lungul vieţii.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Machiavinski
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVESC SPRE STELELE DIN CER ÎN NOPŢI SENINE - Rubaiat-
Privesc spre stelele din cer în nopţi senine,
Să văd cum ard miliarde de destine
În sacrul foc din universuri paralele,
Ca existenţa s-o-nţeleg cum se cuvine.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui jurisconsult zaharisit

Te-ai însurat şi căsnicia-ţi
C-un uzufruct o s-o compar:
Aveai mai ieri şi folosinţa,
Acum eşti nud proprietar.

epigramă de Ştefan Ivanovici-Terenţiu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă

De la orbi învaţă
Şi ia seama bine
Ce-i vederea-n viaţă
Şi viaţa-n sine.

De la surzi învaţă
Şi ascultă bine
Cum cheamă la viaţă
Cuvântul din tine.

De la prunci învaţă
Inima curată
Ce-ţi aduce-n viaţă
Pace necurmată.

De la orice floare
Învaţă mereu
A vieţii splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.

Dumnezeu te învaţă
Viaţa din Scriptură
Căci Scriptura-i Viaţă,
Har fără măsură.

De la vînt şi ceaţă
Ia învăţătură;
Slava Lui măreaţă
Se vede-n natură.

Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face să Se vadă
Cel ce le-a creat.

De la tot ce vezi
Şi auzi învaţă,
Învaţă să crezi
În Suprem şi Viaţă.

Din toate învaţă
Că-n orice suflare
Se vede măreaţă
Mâna creatoare.

Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieţii Împărat
Până-n veşnicie.

"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn şi Împărat;
Viaţa eIsus!

Învaţă să-auzi
Şoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos să vină.

Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce

Şi-alege-n toate
Viaţa cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.

Traiul cu folos
Pe pământ să-ţi fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veşnicie!

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treci la tablă

- Tu, de-acolo,
Treci la tablă!
- Nu ştiu lecţia, doamnă dragă.
- Şi de ce n-ai învăţat?
- Fiindcă am fost la bal mascat.
- Bal mascat îţi trebuie ţie?
Şi c-un doi la geografie,
Şi c-un trei în catalog,
Itsy bitsy, treci la loc.

epigramă de Roxana Dobrin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE LA NAŞTERE ŞI CÂT TRĂIEŞTE, OMUL MULTE-NVAŢĂ
De la naştere şi cât trăieşte, omul multe-nvaţă
Şi se crede erudit, să dea şi altora povaţă
Cum să facă şi să dreagă ca s-ajungă-n bunăstare,
Dar ce folos când firul vieţii e subţire ca o aţă.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursita

În toate e destinul şi în mine,
Nu gravitează singur, în derivă;
E rău, e bun, loveşte deopotrivă,
Surprins, nu bănuieşti de unde vine,

Iar dacă te aşezi lui împotrivă
Te vei scălda în lacrimi şi suspine;
Tu, Omule, să faci ce crezi că-i bine,
Să speri în judecată milostivă.

Dar uneori ursita se răzbună
Ş-atunci să ai gândirea pozitivă,
Să-ţi meargă-n viaţă totul ca pe strună.

Să părăseşti ideea negativă
De a-nghiţi un bob de mătrăgună,
Să-ţi faci din existenţă o cunună.

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bikini: azi, bikini e bucata de aţă din, ghem...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-nşeli...

Tu zici că mi-e mai bine fără tine -
Deţii tu adevărul absolut?
Mi-ai mai făcut rău, crezând că faci bine
Şi habar n-ai avut cât m-a durut!

C-un pupic nu resuscitezi iubirea,
C-un zâmbet, rănile nu poţi să-nchizi;
Inima-i plumb, mi-ncercănezi privirea,
Iar poarta către tine n-o deschizi!

Sunt liberă şi să plec şi să stau,
Aşa ai vrut, e numai vina ta:
Acum te vreau, mâine nu te mai vreau,
Ca tine, ştiu şi eu a mă juca!

Tu ai luat iubirea ca pe-un joc,
Eu, însă, m-am pus miză chiar pe mine
Şi cum la jocuri n-am avut noroc,
Te-nşeli, nu mi-e mai bine fără tine!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!