Noi...
Albastrul mării ne-apăsa rece pe tâmple,
Nu știam ce rău cumplit avea să ni se-ntâmple,
Îți deslușeam cuvinte cu tropot de vocale,
Redesenând apusul neted în petale.
Cât te iubeam de mult, miracol viu și tandru,
În noaptea viselor cu gust de oleandru,
Îți eram iubită, mamă, soră și zână,
Mi-erai o clipă sfântă cu nectar de lună.
Și mă iubeai cu toată marea și cu cerul mat,
Cu lespezi de-ntrebări în alb imaculat,
Aveam pe gene-nchise ochii tăi, sfioși și blânzi,
În palme-aveai clopotele obrajilor mei calzi.
Albastrul ne stropea cu șerpuiri umbroase,
Arcade îmi făceai cu brațele-ți vânjoase,
Și stele nude îmi presărai duios pe buze,
Așa cum poezia crește-n voci de muze.
Noi doi și infinitul ce ne-aprindea planete,
În zorii altei vieți cu fulgerări concrete,
Așa ne-am afundat încet, ultima oară
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre poezie
- poezii despre planete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Albastrul suprem
Nu marea
Nu cerul
Ci ochii tăi sunt reflectați
În cer
În mare
Albastrul ochilor tăi
E adevărul adevăratului albastru
Dacă tu nu ai fi
Marea ar fi cenușie
Cerul ar fi cenușiu
Iar soarele ar fi lipsit de lumină
Și pământul s-ar scurge
Ca plumbul topit în univers
Dând naștere unei căi al uitării
poezie de Cezar C. Viziniuck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ochi
- poezii despre albastru
- poezii despre uitare
- poezii despre plumb
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre adevăr
- poezii despre Soare
- poezii despre Pământ
Mamă
Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Când doar șapte ani eu aveam?
Plânsul te roagă și inima te cheamă,
Vino-napoi sa fim cum eram!
Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Cand sunt pusă l-acencare?
Viața mi-e chin și se destramă,
Pe mormânt îți pun o lumânare.
Curg lacrmile-orfane pe obrazul fin...
Ia-ma, Tu, Doamne, vreau si eu sa vin!
Să-mi strâng la piept mama!
Și să-mi pansez rana!
Unde ești mamă, să-ti vezi nepotelul?
Să-l legeni și să-i cânți cum îmi cântai..
Să vezi cum mi se pune pe deget inelul
Și-nvăț sa iubesc cum tu pe tata-l iubeai.
Parfumul ți-l simt și-acum peste tot locul...
Și dorul mă cuprinde în fiecare seară
Aș vrea să am mămico acum norocul...
Să îți văd chipul pentru ultima oară
Iartă-mă mamă dacă ți-am gresit...
Și iartă-mă dacă o să mai gresesc...
Poate cat ai trăit te-am dezamăgit,
Dar îți spun mămico că acum regret!
Ești un luceafăr printre mii de stele,
Si lacrimile curg pe obrajii mei...
Doar cerul întelege a noastră durere...
A copiilor orfani printe goale alei...
poezie de Iustina Elena Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mamă, poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre noroc, poezii despre muzică sau poezii despre lumânări
Imi ceri prea mult
îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.
pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.
dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.
îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte sau poezii despre iarnă
Pentru-a câta oară?
Am băut albastrul, dintr-o poezie,
Ți-am servit beția, gândurilor mele,
Am știut din tine, tot ce nu se știe,
Fără să mă bănui, că te-am scris sub piele.
Carnea mea miroase încă-a nopți de vară,
Inima-i mireasa valsului sub lună,
Țin condeiu'n mână (pentru-a câta oară?)
Gândurile parcă,-n versuri se răzbună.
Am băut cu tine, clipe de miracol,
Fără să mai număr cum mi-apun toți zorii,
Pân' s-ajungi la mine, mi-am tot fost obstacol,
Cântecul și plânsu-l, defeream viorii.
Ochii tăi sunt vama ce-o dosesc sub pleoape,
Buzele-mi au formă de tăceri duioase
Câteodată vântul, mi te-aduce-aproape,
Și simt cum, iubirea-ți, vindecă sau coase!
Mi-ai turnat albastrul, în nădăjduire,
Maturat-ai toamna viselor uitate,
Amintiri și doruri las în rânduire,
Rămâi veșnicie, de identitate.
Port seninătatea, ce-nfioară porii,
Tu-ai sădit în mine tot tainul zării
Răcorești ca ploaia, ce-mi răsfiră norii
Când ești poezia! Cerului și-a florii!
11.07.2020
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre vânt, poezii despre vioară, poezii despre versuri, poezii despre vamă sau poezii despre vals
Săpam în ochii tăi
Săpam în ochii tăi, să îți descopăr taina...
Clipeai... înțelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.
Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, mușcând fără de milă...
Și te-au convins tristețea de lacrimi să îți storci.
În brazde-am semănat semințe de uitare,
Culese-n asfințit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.
Neliniști ce se zbat în iriși violeți
Văpaia îți întreabă: "De ce trăiești în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiți drumeți,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre tristețe, poezii despre rouă sau poezii despre prezent
Dacă ai ști...
Dacă ai ști,
Câte cărări de magică lună am petrecut...
Dacă ai ști,
Câte urcușuri și coborâșuri am dezlegat...
Dacă ai ști,
Câte serbede clipe m-au înghețat...
Dacă ai ști,
Câte întrebări și răspunsuri am împlinit?!.
Eram cu gândul
Să te-ntâlnesc pe tine!
Eram cu ochii,
Să te revăd, copile!
Aveam speranța,
Să te sărut cu dor!
Copil al meu
Și-al Domnului menire.
Dacă ai ști,
Câtă rugă la Domnul făceam?!
Dacă ai ști,
Inima in piept cum mi se zbătea?!.
Dacă ai ști,
Cum să le sfințești pe toate?!.
Copil al meu,
Al dragostei curate!
Ne-am regăsit!
Am înfruntat ce-a fost mai greu...
Azi ne suntem alături
Și așa va fi mereu!..
De ce sunt ochii tăi
Întrebători și triști?
De alba nea
la tâmple ce mi-a înflorit?..
Eu n-o mai văd!
Sunt mândră,
Noi am biruit,
Copilul meu,
Și al vieții altoire!
Copil al meu,
Cu chipul tandru și înrourat,
Așa a fost
Să-mi fie drumul vieții mele deturnat!..
Eu te cuprind,
Îți mângâi ochii, chipul tău dorit!..
Mă stingheresc,
De chipul meu cam palid,
Cam îmbătrânit!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sărut, poezii despre mândrie sau poezii despre iubire
* * *
luna zgârâie geamul salonului
cu degete de lumină bolnavă,
timpul are alte nuanțe, aici,
parcă totul e împietrit, ca și cum
virusul ar fi atotstăpânitor,
îngeri cu combinezon alb
se strecoară pe lângă tine,
îți iau pulsul, temperatura,
îți verifică saturația,
încă respiri,
încă ești,
descoperi că ți-a mai rămas
viață de dus,
și-ți pare rău, când auzi că bătrânul
cu ochii blânzi,
pe care l-ai cunoscut ieri,
cu toată povestea lui,
a plecat pentru totdeauna...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre trecut, poezii despre temperatură, poezii despre puls sau poezii despre degete
Îți mai aduci aminte?
Îți mai aduci aminte de prima întâlnire
Când inima în piept bătea fără oprire?
Îți mai aduci aminte de prima sărutare
Și cum ne-mbrățișam în noaptea-mbietoare?
Îți mai aduci aminte când ne plimbam pe plajă
Și visurile noastre erau precum o vrajă?
Îți mai aduci aminte ce bine ne simțeam
Când tu m-aveai pe mine și eu pe tin' te-aveam?
Îți mai aduci aminte ce mult vorbeam și tare
Când mână-n mână alături ieșeam la o plimbare?
Îți mai aduci aminte cum zilele treceau
Chiar dacă era soare ori ploile veneau?
Îți mai aduci aminte c-aveam doar o dorință
Ca focul să-l aprindem în trup și în ființă?
Îți mai aduci aminte cum inima ofta
Și cum de-atâta poftă cu totul se topea?
Îți mai aduci aminte ce tandru mă priveai
Fiindcă vedeai în mine ființa ce-o iubeai?
Îți mai aduci aminte cum mâna mi-ai întins
Știind că soarta-n suflet văpaia ne-a aprins?
Îți mai aduci aminte iubirea ce-am simțit
Și ziua-n care-am spus un "da" ce ne-a unit?
Îți mai aduci aminte la drum cum am plecat
Cu o iubire pură și sufletul curat?
Îți mai aduci aminte că ne-am promis mereu
Să ne iubim întruna la bine și la greu?
Îți mai aduci aminte promisiunea sfântă
Că fericiți vom fi, tristețea va fi-nfrântă?
Îți mai aduci aminte copilul cum țineai
Și cum îl legănam atunci când oboseai?
Îți mai aduci aminte ce viață bună aveam
Și cum în armonie familie eram?
Îți mai aduci aminte cât ne iubeam de tare
Și cum râdeam întruna cu lumea la picioare?
Îți mai aduci aminte ce mult am suferit
Când vremea a fost dură, cuvântul nerostit?
Îți mai aduci aminte cum am jelit de-aprins
Că ne-au plecat părinții și-al nostru foc s-a stins?
Îți mai aduci aminte ce chin am îndurat
Atunci când lumea noastră pe dos s-a răsturnat?
Ce s-a ales de viața ce-am dus-o amândoi?
Ce a pățit iubirea cea sfântă dintre noi?
Unde s-a dus sărutul duios de noapte bună
Și îmbrățișarea caldă din nopțile cu lună?
Mă-ntreb, a fost aievea? Putem face ceva?
Că vreau la tine-n brațe, eu simt în sinea mea.
Și de la capăt oare putem ca să o luăm
Să stăm alături iarăși, iubirea s-o gustăm?
poezie de Marcia A. Newton, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre promisiuni, poezii despre foc sau poezii despre trup și suflet
Îi mulțumesc hârtiei
pentru gravitația pe care o are
Și pentru care
nu se desprind
și nu cad
cuvintele.
Nici literele nu se împrăștie
pe jos, să le călcăm în picioare.
Îi mulțumesc veiozei
care luminează ca un soare
și încălzește consoanele
să încolțească
în vocale.
Le mulțumesc acestor taste.
Sunt cele mai rapide țestoase.
Îi mulțumesc nesomnului
care îmi adună puterile
pentru a doua zi.
Le mulțumesc ochilor mei.
Pentru albastrul din care au așternut
și peste Satul Cuvintelor.
Cerul Cuvintelor
albastrul ochilor mei.
Și mai mulțumesc
ochilor tăi.
Pentru răbdare.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre viteză, poezii despre superlative, poezii despre sat, poezii despre picioare sau poezii despre mulțumire
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre aripi, poezii despre zbor, poezii despre tornade sau poezii despre ritm
Pe ochii mei am juruit
Călătorind în alte lumi
Luminând prin întuneric
Lacrima-mi rouă pe pomi
Cântecul vântul vremelnic
Să nu mă uiți eu am făcut
Un legămînt cu astrul Luna
Din prima clipă ne-am plăcut
Urcând la ea primim cununa
Pe ochii mei am juruit
Te voi veghea în noaptea
Și nu am somnul liniștit
Când tu îmi ești departe
Tu când cerul il privești
Ochii mei sunt stele
Tu în somn îmi povestești
Toate dorurile tale grele
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre întuneric
Al nostru vis (De ce...?)
Și mă întind ușor în patu-n care,
Întind speranțele, precum și multe vise...
În patul în care mă iubeai atât de tare,
Speranțele acum sunt compromise.
Și dorul mă cuprinde-n amintirea,
Când mă îmbrățișai tandru, duios...
Nu mi-ai vorbit atunci de amăgirea,
Care urma... și a întors totul pe dos.
Și îmi e sete de a ta privire,
Când ochii tăi se adânceau mult în ai mei...
De ce ai ales o despărțire...?
Și fericirea tu mi-ai vrut s-o iei?...
Și nu ți-am înțeles niciun motiv real,
Când și pentru tine, era așa de bine...!
Ai redus iubirea la banal
Și dragostea ai ruinat-o în sine!
De ce să îți faci rău când era bine?
De ce să te sacrifici tot mereu...?
Gândește-te măcar atunci la mine,
Nu meritam să-mi faci totul mai greu!
Și sunt momente când dorul nu dă pace,
Și amintiri mă poartă-n paradis...
De ce ai sentimente așa sărace...?!
Renaște din cenușă al nostru vis!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre vorbire, poezii despre sărăcie, poezii despre sacrificiu, poezii despre rai sau poezii despre pace
Amintiri
Ningea cu flori albe de Nu-mă-uita,
Lin, prin noapte și prin amintirile mele,
La un geam înghețat vântul îmi recita,
Poeme de iarnă sub sclipiri de stele.
Pe aripi de vânt, gândul îmi zboară,
Printre fulgii zglobii dând timpu-napoi,
Scoțând la iveală amintiri dintr-o sară,
Cu un disc de vinil, un ceai și noi doi.
Îmi amintesc cum stăteam cumiti și sfioși,
Și îți sorbeam surâsul cuminte de fată,
Îți admiram ochii ce mă alintau drăgăstoși,
Mici, ca două bomboane de ciocolată.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare
Sculptează-mi...
Sculptează-mi orizontul în petale
Să nu mai simt deloc acest târziu,
Reaprinde-mă din visurile tale,
Mi-e întuneric aprig și pustiu!
Apoi, preumblă-te avid prin mine
Ca frunza toamnei suple, aiurind
Și îți voi spune că mi-e atât de bine,
Fântâna clipei tale, zăpăcind.
Mă-ncarcă de-o esență nouă,
La un miracol tandru de hotar
Și-ți voi gusta setos, lumini de rouă
Din ochii tăi cei fragezi, chihlimbar!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre graniță sau poezii despre frunze
* * *
Patru mâini pot duce-n ele
Un tavan întreg de stele,
Două vieți spre un destin,
Două ceruri -un sublim-,
Douâ râuri confluente,
Două muze indolente
(Ieri, la artă repetente)
Zece spițe dintr-o roată,
Carul Mare,
Lumea toată,
Ochii tăi și ochii mei,
Cu surâs de Dumnezei,
Substitut de curcub
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre mâini sau poezii despre artă
Amintire de prier (gazel)
Azi, cu drag, mi-am amintit
Când și cum ne-am întâlnit...
Ne-am iubit o lună, două,
Mă simțeam îndrăgostit,
Și te-am întrebat, în iarbă...
Mi-ai răspuns: "... la infinit!"
Te-am cerut, îmi ești soție,
Visul nostru e-mplinit...
Un rebel eram, dar iată
Cât de mult m-am liniștit,
Duc gunoiul, fac mâncare,
Spăl, fac patul, îți recit...
Și mă mir, întâia oară,
Cât îs de căsătorit!
poezie de Grigore Cotul din Registru de intenții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre soție, poezii despre mâncare sau poezii despre infinit
Ochii tăi
Mă mir de unde-atât albastru-n ochii tăi!?
De unde atâta limpezime,
atâta lumină și soare,
când te știu ca pe un căutător de
anotimpuri noi,
pe care nu le-a trecut nici măcar o pasăre,
nici un înger și nici o femeie,
pentru că atunci, eu nu mai eram singur azi
și aș fi învățat să măsor timpul cu inima,
fericirea cu pasul, bucuria cu glasul,
pe care nu mi l-am auzit niciodată!
Ah, cum se mai leagănă cerul
în ochii tăi, așa...
... ca pe un câmp bătut cu albăstrele!
Închide-i iubito
și tot albastrul văzduhului se va face scrum!
Ca să mai existăm,
Magul va trebui să reclădească lumea!
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre păsări
Îmi ești
Ochii tăi, mă pierd in ei,
Un ocean plin de dorință
Ei imi spun că tu mă vrei
Când m-aduni din neputință
Gura ta, visul meu tandru,
Ce pe buze îl șoptesc
Eu, bărbatul copilandru,
Ce mult vreau să o iubesc
Trupul tău, miracol veșnic,
Ce mă miră zi de zi
Cât aș vrea să fiu de pașnic
Mă lupt pentru-a-l cuceri
Mersul tău, iartă-mă Doamnă,
Parcă-s fiară după pradă
Ce pândește într-o toamnă
Sperând victima să-și vadă
Îmi ești toată o iubire
Ce să fac? Asta îmi ești
Doar aruncă-mi o privire
Ca să știu că mă dorești
Hai fi-mi mie înc-o dată
Știi că mâine iar voi vrea
Să îmi dai iubirea toată
Și pe veci să fii a mea
poezie de Adi Conțu (16 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre viitor, poezii despre ocean, poezii despre gură sau poezii despre bărbați
Sărutul timpurilor neștiute
Noi, când ne-am sărutat? Nu-mi amintesc
De-a fost la început, de-a fost în vară...
Sărutul nostru, tandru și firesc,
A fost când ne-am privit întâia oară?
Îți amintești ce simplu, natural,
Acele buze și-au unit dulceața
În spațiul devenit atemporal
Când, în sărut, simțeam, eternă, viața?
Mai știi cât a durat? Eu nu mai știu
Și nici nu vreau, dar cred că-n veșnicie,
De-ar fi la fel sărutul, de-ar fi viu,
Ne va-nsoți. Așa aș vrea să fie!
Iar de va fi atunci cum a mai fost,
Înseamnă că, prin viețile trecute,
Era mereu cu noi, era al nost'
Și-n timpurile noastre neștiute.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre devenire
Bujorul alb
M-am oprit,
cu picioarele înmuiate
într-un nor,
cum ar fi cel de vată,
masiv ca infinitul,
rece ca piatra.
Apoi era parfumul
și respiram peste un tufiș
cu petale de bujor alb,
Eram mică și visam
la lumina ochilor tăi.
M-am trezit
și eram alaturi de tine
lângă o tufă cu bujori albi.
poezie de Eugenia Calancea (29 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bujori sau poezii despre alb