Doamne, te rog, nu mă uita

Doamne, ţi-am spus de atâtea ori în spovezile mele
că îmi place strălucirea,
dar m-ai tras zdravăn de urechi,
ca să-mi alung orbirea şi din minte smintirea.
Asta ma trezit la realitate, întrebându-mă imediat
dacă ceea ce ţi-am cerut merit cu adevărat.
A vrea e una, a ţi se da e alta
şi a merita un dar e cu totul altceva.
Toţi vrem şi visăm străluciri în viaţă,
dar ce facem ca să le obţinem pe merit?
ce înţelegem prin ea, noi hulpavii sorţii,
cu pofte de dimineaţa până seara şi invers,
înotând deseori în false senzaţii
prin lumea bună sau rea.
Strălucirea nu este o lăfăială în luxuri picante,
aşa cum cred majoritatea oamenilor,
strălucirea în viaţă are vibraţii în fapte înalte,
cu vectorii îndreptaţi spre viitor şi în eternitate.
Strălucirea e floarea înţelepciunii,
până şi după moarte, pentru cei de azi
şi pentru cei din zări îndepărtate...
Strălucirea este steaua divină a firii omeneşti,
ce lasă amprente marcante în infinitul necenzurat.
Ce am făcut eu, pentru a merita această stea?
Iartă-mă Doamne, deseori m-am visat o stea,
dar strălucirile ei pâlpâiau aşa departe.
Acum, am înţeles bine mesajele tale şi lecţia,
Înţelepciunea şi strălucirea ei e ceea ce-mi poţi da,
dar încă nu ai motivaţii justificate.
Timpul le va definii pe toate, doamne!
Timpul în timp poate îmi va trimite o rază de stea,
dar pentru strălucirea ei ştiu că trebuie
să înot în muncă şi demnitate.
Deocamdată îngenunghez în rugăciuni de iertare
pentru îndrăzneala mea de a visa aşa departe.
Doamne, te rog nu mă uita!
Speranţa mea este la cote înalte
şi mă ţin cu toată fiinţa de ea,
poate în viitor voi găsi strălucirea,
la porţile tale înalte.

poezie de Valeria Mahok (31 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea firii omeneşti impune iubire, muncă şi demnitate, la cotele cele mai înalte.

Valeria Mahok (2 aprilie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, oamenii, suntem ca nişte legume. Mai exact nişte cepe. În sensul că trebuie să dezvelim înveliş după înveliş pentru a ajunge la esenţă. Învelişurile sunt măştile noastre şi cu fiecare nou înveliş dat jos ne dăm seama că încă nu am ajuns la capătul călătoriei. Poate ai auzit de expresia "lasă lumina din tine să strălucească". La ce se referă această expresie? La îndepărtarea acestor învelişuri care opresc strălucirea ta. Ce înseamnă strălucirea ta? Înseamnă exprimarea a ceea ce eşti tu ca fiinţă umană, a talentelor tale, a cadourilor tale pentru cei din jur, a căldurii tale (compasiune, iubire, înţelegere) şi a luminii tale (înţelepciunea ta, simţul dreptăţii, misiunea ta).

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea unor oameni este prin inteligenţa lor. Strălucirea unui chirurg este în mâinile sale. Dar sunt oameni care au inimi strălucitoare. Ei strălucesc prin ele.

citat din Gennifer Choldenko
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţia Perseu mai are o minunăţie: steaua vita, sau Algol, o stea în adevăr minunată. Un surdo-mut din Anglia, care iubea mult cerul, a descoperit că steaua aceasta îşi schimbă strălucirea. Timp de aproape trei zile ea e de mărimea 1, apoi strălucirea începe să-i descrească, până ce în trei-patru ore ajunge de mărimea 4; în urmă, în trei patru ore se întoarce la mărimea ei obişnuită. Schimbarea ei ţine vreo nouă ore, cu totul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

VY Canis Majoris este o stea hipergigantă. Steaua se află în constelaţia Canis Major, dar nu este vizibilă cu ochiul liber. Asta pentru că se află la 5000 ani lumină depărtare de Soare. De aproape 100 de ani se ştie că această stea este mare. Dar diametrul ei a rămas un mister până în 2006, când o echipă de astronomi a reuşit să măsoare diametrul stelei. VY Canis Majoris este de 2000 de ori mai mare în diametru decât Soarele! Dacă ar fi adusă în locul Soarelui, steaua ar ajunge până la Saturn! Strălucirea stelei este de 500.000 de ori mai mare decât a Soarelui, iar masa de 30 de ori mai mare!

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Mă caut prin mia de umbre,
dar nu e niciuna a mea:
nu pot, în privirile sumbre,
să văd strălucirea de stea.

O caut şi nu ştiu de ce,
dar simt o nevoie acută
să simt că există, că e,
o am şi în lumea tăcută.

Nu cred c-ar putea să se piardă
e-aici, e cu mine mereu!
Prin minte începe să ardă
un gând: sunt o umbră şi eu?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea aurului nu arată întotdeauna strălucirea celui care-l poartă.

aforism de Betty Marcovici (februarie 2009)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radio, cărţi, sport - atât de multe mijloace de a petrece timpul, dar ceea ce îmi place cel mai mult este strălucirea soarelui în pădure.

citat din Sukanta Bhattacharya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Ştii, Doamne, sărăcia mea!
Şi tot ce către tine poartă!
Cu toată buruiana rea
Şi puţin soare pe o moartă.

Şi oboseala mea s-o vezi,
Şi luna stinsă-n zori oprind-o,
Singurătatea-mi fecundezi,
Cu strălucirea ta stropind-o.

Deschide-mi, Doamne, calea ta,
Lumină-mi sufletul cu viaţă.
Că-i tristă bucuria mea,
Ca iarba lâncezind sub gheaţă.

poezie clasică de Maeterlinck din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât ego-ul e mai agravat cu atât pentru el Gurul care este aproape, eventual nu doar din acelaşi oraş, chiar de pe aceiaşi stradă cu el, sigur nu este un Guru adevărat. Dar cu cât Gurul e mai la distanţă, cu cât e mai îndepărtat, dacă se poate chiar să fi mort acum 2000 de ani; Ei bine, asta da, e un Maestru adevărat demn de urmat pentru ego, dar de ce? Pentru că ego-ul la un Maestru care e mort sau e extraterestru, ei bine ego-ul chiar îl iubeşte pentru că îl poate face muci. O astfel de fiinţă este un pashu şi va fi sclavul minţii pe viaţă. Cel care afirmă că a depăşit mintea, dar nu are în el strălucirea nici o fărâmă de non-dualitate, este un pashu, un troglodit!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea dragostei

Dragostea e ca o boare,
Pe-un drum lipsit de pietre
Strălucirea îi... dispare
Când forţată-i să... aştepte.

epigramă de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturare

rătăceam într-o lume aşa... cum este ea
nopţile şi zilele se scurgeau pe lângă
până într-o dimineaţă de primăvară când
planeta s-a oprit în ochii tăi, în gestul tău

în clipa aceea m-am născut cu adevărat
în clipa aceea am început să învăţ să merg
de data asta altfel, neatingând pământul sau lucrurile

am început să învăţ să vorbesc, nu prin cuvinte
ci prin toată fiinţa, în apnee sau
respirând dintr-odată tot cerul

tu nu făceai nimic pentru asta
nici măcar pentru setea să-ţi fiu mereu aproape
la tine totul era unic şi perfect

acum, ceva s-a risipit aşa cum rugina
acoperă strălucirea metalului
cum noaptea îşi vâră soarele în sân
şi nu mai ştiu cine am fost, cine sunt

tu eşti probabil într-un loc mai bun
o duci bine sau dai viaţă altor bărbaţi
aşa cum s-a întâmplat mie

şi ce dacă pe mine, pe alţii, ne ucizi astfel
aşa ne ajuţi să înţelegem ceea ce suntem
fluturii clipei opriţi pe buza vasului vieţii, tu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă

Doamne! Arde lumânarea
Şi mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăştiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agăţată.

Doamne! Unde e speranţa
De lumină şi de viaţă?
Frunza, floarea colorată,
Este verde şi nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Şi pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneş
Ca un tuş din călimară.

Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Şi-o înalţă să nu piară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guru pe care îl ai tu în minte, cel care dă informaţii şi instrucţiuni, nu este un Guru real. Adevăratul Guru este cel ce cunoaşte realul, dincolo de strălucirea aparenţelor. Pentru el întrebările tale despre supunere şi disciplină nu au sens, pentru că în ochii săi persoana care te consideri tu nu există, iar întrebările tale sunt despre o persoană inexistentă. Ce există pentru tine nu există pentru el. Ce tu iei de la sine înţeles, el neagă în mod absolut. El vrea ca tu să te vezi aşa cum te vede el. Atunci nu vei mai avea nevoie de un Guru pe care să îl asculţi sau urmezi, pentru că vei asculta şi urma propria realitate. Realizează că orice crezi că eşti, este doar un şir de evenimente; că în timp ce totul se întâmplă, totul vine şi pleacă, tu singur rămâi neschimbat în mijlocul schimbărilor, cel evident sieşi în mijlocul presupusului. Separă ceea ce observi de observator şi renunţă la identificările false.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce am învăţat până acum ....

Faptul de a medita este vechi şi onorant, aşa că de ce n-aş
sta în fiecare dimineaţă, toată viaţa, pe coasta unui deal,
privind strălucirea lumii? Pentru că, apropiindu-te
cuviincios, încântarea, la fel ca dezastrul, este o propunere.
Poate cineva avea pasiune pentru dreptate,
pentru ideal, pentru sublim sau pentru sacru şi totuşi
să nu lucreze întru promovarea acestora? Eu nu cred.

Toate acumulările au un început, toate consecinţele au
o poveste, iar bunătatea începe cu sămânţa plantată.
Din mugurii gândirii scapără scântei. Evanghelia
luminii este răscrucea – indolenţă sau acţiune.

Aprinde-te sau dispari.

poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Ilie RAICA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place patinajul, strălucirea şi când oamenii te aplaudă. Este un sentiment uimitor. Dar nimeni nu are noroc tot timpul. Nimeni nu poate câştiga tot timpul. Nimeni nu e robot. Nimeni nu e perfect.

citat din Johnny Weir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să rostesc!

La început era Cuvântul
Şi Cuvântul era la Dumnezeu
Şi Dumnezeu era Cuvântul.
Fatidic, simplu, mare adevăr,
Pe care oamenii nici acum nu-l înţeleg.
Dar Cuvântul era însuşi Creatorul!
Cum aş putea eu, parte dintr-o consoană,
Un sunet încă nedesluşit,
O adiere dintr-o literă scrisă cu sânge,
O slovă neterminată pe-un caiet de dictando
Să fiu cuvântul, cuvântul care zideşte?
Cum aş putea să m-adun,
Decât în rugăciune adâncă,
Să ţin cerul de torţi
Şi să-l implor pe Ziditor:
—Doamne, dă-mi sunetul care-mi lipseşte,
Dă-mi fiorul care m-ar preschimba,
Dă-mi jumătatea mea de slovă,
Fă-mă o literă întreagă!
Doamne, te rog, preschimbă-mă,
Preschimbă-mă în cerneala ce iese întreagă
din peniţa Cuvântului şi împrumută-mi,
Împrumută-mi,
Din strălucirea mată a unei vorbe!
Doamne, învaţă-mă să rostesc,
Pune în gura mea... cuvinte!
Fă limba mea un amalgam primordial,
O gaură neagră a universului,
O dimensiune paralelă,
Din care să iasă netulburaţi:
Norii gândului,
Petalele cuvintelor,
Muza poeziei,
Marama adorării,
Puterea tunetului,
Strălucirea stelelor,
Limba mamei,
Vocea interioară,
Cascada timpului,
Filele de carte,
Vibraţiile iubitei,
Sărutul copilului,
Copitele cailor celeşti,
Frumuseţea pământului!
Doamne, te rog: Învaţă-mă să rostesc!

poezie de Gheorghe A. Stroia (25 august 2010)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rana

Nici strălucirea nu este de mine nici fala
Nici mirarea nici flinta eternei erori
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Nici dimineaţa acestei fântâni murmurate
Nici plopul nici râpa ce am trecut-o
Zărind umbrei tale piciorul ei luminos
Dar frumuseţea rămâne o rana deschisă
Atunci m-aş întoarce să-mi pun gura pe ea
Atunci aş simţi ce fel se-nfioară durerea
Bujorii aprinşi din cana lăsând să cadă
Trupul petalelor de căldură şi teamă
În noaptea păcatuui în eterna fântână
Nici amintirea nici gloria nu rămân
Buzele reci caută încă buze fierbinţi
Dar frumuseţea rămâne o rană deschisă
Un spaţiu deschis al imaginarului
Strălucirea gloria ei mirarea şi spaima
Timp fără timp ecou fără paşi paşi fără drum.

poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în Steaua

Cred în Steaua
La bine şi la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.

Cred în Steaua,
Colţ de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.

Pentru onoare şi adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.

Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost şi ce sunt,
Pentru speranţa ce vine din ea
Cred în Steaua mea.

Ştiu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Şi-n viaţa aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.

Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toţi ca unul zicem aşa:
Cred în Steaua mea.

Lumea să ştie că sunt luptător
Şi că nu renunţ uşor,
Fie lupta uşoară sau grea,
Cred în Steaua mea

Port în mine semnul ceresc,
Am curaj şi îndrăznesc,
Focul credinţei mă ţine în şa,
Cred în Steaua mea.

Steaua va fi veşnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!

cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!