Lumea de a doua zi

pe stâlpi de apă
urcă lumina.
face riduri,
se îngraşă,
lasă pentru a doua zi.

facem cocoloaşe
din iarba uscată
şi lutul mirării
şi zidim stricăciuni.

sfere perfecte
stau în echilibru
în sângele lumii.
jonglez, deci rezist.

amânarea
face lucruri interesante
cu nervii mei
atât de elastici.

într-o reflexie
arăt exact ca cel
care va veni după mine.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ploaia cade pe umbra pisicii
o face un animal din faună
tristetilor noastre neexplorate
nu mă gândesc să mângâi
această apă care toarce

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce se naşte este ursit

Se face noapte în gânduri şi tu nu adormi,
se ţes pânze care acoperă somnul aşteptat,
râuri cu ape străinestrăbat întunericul
pieterele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stelele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilţ cu nervii întinşi
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naşte este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moştenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranţei,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri
care privesc de se urcă pe scară norocul,

dar întotdeauna lumina se va răzbuna
pe cei care folosesc ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-şi ridică ochii
şi sărută cu dragoste pământul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de fapt

nu ştiu ce să le spun
toţi mă întreabă lucruri banale
de care m-am desprins demult
mjoritatea mă părăsesc
fără reproşuri directe

aproape de mine rămân
cei care mă cunosc din trecut
din perioada de cotitură în alegerea
oportunităţilor frecvente
nu mă împiedic de nicio umbră
o înlătur prin lumina promisă
la momentul necesar

tot timpul mă aştept
la variante flexibile
potrivite

nervii mei nu-şi doresc riduri
ci numai relaxare

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe lângă călcâiele unei pietre
iarba strecoară lumina
verde pământul care a văzut

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele ard lemnul cosmic

Se face noapte în gânduri şi tu nu adormi,
se ţes pânze ce acoperă somnul aşteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.

Stele ard lemnul cosmic fără flacără.

Ursitele stau în jilţ cu nervii întinşi
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,

tot ce se naşte este ursit.

Urcă prin mine izvoarele moştenite
în inima cui nu vor fi limpezi?

În suflet înfloresc mugurii speranţei,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri,
privesc cum se urcă pe scară norocul.

Întotdeauna lumina se răzbună
pe cei cu ochelari de cal.

Din timp în timp soarele-şi ridică ochii
şi sărută cu dragoste pământul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să închizi o pasăre
într-o formă
ai crede că lutul
când se usucă şi crapă
cântă

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim astfel an după an, fără a duce la împlinire şi desăvârşi ceea ce am putea face acum, fiindcă gândim că avem tot timpul înaintea noastră: vom împlini mai târziu; într-o bună zi vom trece ciorna pe curat. Anii vor trece şi nu o vom face niciodată, nu pentru că moartea vine şi ne seceră, ci şi pentru că, intrând într-o altă etapă a vieţii, devenim incapabili să mai facem ceea ce etapele anterioare ne-ar fi îngăduit să facem. Nu la anii maturităţii putem împlini o tinereţe frumoasă şi plină de sens, după cum nu la vârsta bătrâneţii putem să dezvăluim lui Dumnezeu şi lumii întregi ceea ce am fi putut fi în anii maturităţii. Este un timp pentru toate, dar, odată ce timpul s-a dus, sunt anumite lucruri care nu mai pot fi realizate.

citat din Sfântul Antonie al Surojului
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Stau în echilibru perfect într-o carie
ca pe un vârf de săgeată înfiptă într-un alt vârf
de săgeată
cu mâinile întinse
cântând la aer pianine mişcări.
Balansul e perfect. Trec paşii mei pe deasupra
paşilor mei.
Stau în echilibrul perfect
şi caria înaintează în mine şi eu în ea
ca doi ochi izbiţi de o fulgerătoare lacrimă.
În curând voi ajunge la dezechilibru
şi caria va sta
va sta în mine într-un dezechilibru perfect

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dintr-un prosop cadrilat
cu păsări ude
stoarce ploaia cerul pe noi
pe mine mă face leoarcă un piţigoi

catren de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

o clepsidră cu apă ne-ar trebui
abia aşa panta rhei s-ar adeveri
s-ar face un râu frumos
pe mal în jos te-ai pescui pe tine

catren de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarutul care schimba lumi

M-ai sarutat si pe ascuns
Mi-ai dat din visul tau dorinti fierbinti,
Cu aripi mari ma-nveti sa zbor
Din dragoste usor m-alinti.

O viata am, deci ma saruta
Am vrut demult si-o sa mai vreau,
Ca-n asta vesela reduta
Victorios acum sa stau.

Este chemarea ce o simt
Din gustul unui vechi absint,
Ar fi o maxima placere
Sa-i dau sperantei chiar putere.

E lumea mea, ce-n veci se lupta
Cu a pornirii neimblanzitei firi,
E lumea ta, cam azmutita
De farmecul unei priviri.

Din doua lumi sa facem una,
La dragoste sa ne gandim,
Sa facem deci razboi cu ura,
Si pacea sa o-nveselim.

Din doua lumi sa facem una,
La dragoste sa ne gandim,
Sa facem deci razboi cu ura,
Si pacea sa o-nveselim.

poezie de Florin Mihai Gebescu (9 august 2016)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poeţii îşi fac cuiburi pe stâlpi
şi vor striga multimii eu sunt
mulţimea va raspunde noi nu

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din 1001 de nopţi

sângele nostru durează de două ori
aceeaşi poveste
şi-ngenucheaţi Regelui stau ochii
ca o iederă vorbitoare ce-şi face un rost -
el, mărturie din mine coboară,
în oglindă pătrundem ce-am fost.
din lutul trupurilor se poate lua forma
oricărui dans,
deci, esenţa e-aceeaşi,
tu şi eu nelipsind;
şi însăşi iubirea ce formă să-şi dea?
dacă nu a sângelui sau a lutului?!
să ne-apropiem
totuşi mai mult! şi mai puţin în poveste,
Regele să-şi amintească umbra
pictată peste a mea

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

pe cât îmi pot înţelege propria definiţie
din dicţionarul cu sensuri a fi
exist pe o coajă cu miezul în ceruri
într-o altercaţie între născut şi adevăr

tu eşti o altă definiţie a cuvântului iubire
fiind în dimensiunea păcatului
femeie, trezindu-mi sângele
dintr-o luciditate-a visării

noaptea sa scurs în spatele perdelelor de rouă
(îţi spuneam, să nu muşti mâna cu merinde pentru lumină)

uneori ne iubeam în somnul trivializării demonului feeric,
apoi iar eram îngeri

îmi amintesc, uneori îţi aşezai picioarele pe nervii mei
încât îţi şopteam vorbe de întuneric,
apoi era o nimica,
glumeam într-o iarnă cu omăt de hârtie
despre frigul de a te scrie,
caniculară,
plătind unui dumnezeu al mirării în mine
pentru servicii erotice ale stihului,
deşi, în definitiv tu îmi iscăleşti poezia
din vârful peniţei mele schizoide,
întru tine-i travaliul metaforei puţine deşi
mă naşti uneori în cuvântul
cel văduv de minciună

poezie de Ştefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se zvoneşte că nu va mai veni Noe.
Stăm după ciucurii verzi ai ferestrei
Uitându-ne după un despot, cineva
Care să porunceasca oraşului
Să se urce pe arcă.
Primăvara ascute flori de măr
De mărimea ochiului de vierme
Care e si el în poveste de la început.
Perdeaua după care ascundem
Umbra cu care am putea fi o pereche
E ruptă undeva si ruşinea întoarce
Oglinda retrovizoare ca pentru sine.
În mijlocul străzii mereu o altă femeie,
Un alt bărbat, o altă lege.
În camerele scunde părem atât de mici,
Încă il aşteptăm pe prooroc
Să spună că mai ia vreo doi.
Nouă nu ne vine bine cuvântul
Ca să ne putem lua de mâna.
Dar se zvoneşte că Noe nu va mai veni.
Uităm cuvântul la care nici nu ne-am gândit
De bună voie.
Aşteptarea se leagă la gură
Cu tăcerea ceasului din perete.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerfa

Nu există biserică în care să nu fi căzut în genunchi,
cerul să nu se fi adunat în ochii mei
ca în fundul paharului gol din mîna celui care toată viaţa a şters
ferestrele bodegilor
până le-a făcut icoane la care să se închine
dragostea mea galbenă ca toamna
când intru sub cearşafuri ca pământul sub zăpezi
şi te rog, înveleşte-mă,
dezveleşte-mă,
fă-mă pernă sub capul tău plin de gărgăunii pe care nu i-am
strivit la timp,

nu există secundă din zi în care să nu mă fi salvat
de la înec se sub lacrimi
aşa cum fac drumeţii în mijlocul vârtejului când capul se face
elice
şi se urcă la cer
fir de praf într-o galaxie a nimănuilor,
dragostea mea verde ca busuiocul
când ies noaptea în lume şi se face lumină la fiecare fereastră
din cer
la care bat
şi tu nu-mi răspunzi,
primeşte-mă,
alungă-mă
dar să ştiu că mânuţa ta face semn de sabie peste ţeasta mea
suferindă
ca o gutuie într-un raft plin de morminte
putrezind ca lumina în seul rânced,
ca un licurici sub brazda de fân,

nu există piatră pe care călcând-o să nu fi gemut de durere
ca în vene sângele miruit
prin biserici de paharele din care am plecat singur
aşa cum face lumea după ce i se termină sufletul
alb ca dragostea mea
când înfloreşte în pruni şi se aprinde în alambicurile din care
doar cel mort nu-l poate îmbia pe cel viu
să guste din
dragostea mea căzută-n genunchi în toate bisericile
prin care te-am căutat şi nu te-am găsit-

cerul, un pustiu în care nisipul se ascunde-n nisip...

poezie de Gellu Dorian din Nord (Antologia poeţilor botoşăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

cine sunt eu, în anotimpul acesta obişnuit cu mine,
în coaja subţire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi opreşte fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolţesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerenţa formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din şoapte, mirajul că eşti lângă mine.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAUT...

Caut cuvântul
Armă şi cruce,
Ce face răni
În suflet,
Dar şi alinări
Aduce.
Caut iarba,
Simbol de viaţă.
Iarba verde,
Ne cosită,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viaţă.

Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!

Colbul, colb,
Din care am venit
Şi în care
Mă voi întoarce.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu care sunt cele mai importante lucruri în viaţă. Ştiu că - doar pentru că eu pretind că sunt altcineva timp de două ore pe un ecran argintiu - asta nu mă face o persoană mai bună decât omul de lângă mine. Deci, pentru mine contează toate aceste lucruri: lucrurile simple.

citat din Colin Farrell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

viaţa a devenit un lucru
care mă oboseşte
sângele meu zilnic se încaieră

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!