A trecut prea multă vreme...
Ți-am deschis zăvorul porții c-o dorință în cuvânt,
N-ai vrut să-mi dai ascultare, am plecat tăcut, înfrânt,
Un răspuns îl așteptam, că tăcerea nu te iartă,
M-am retras, n-ai spus nimic, ți-am lăsat dorința-n poartă.
Ți-am deschis zăvorul porții cu un gând legat de tine,
Gândului n-ai dat crezare, te-ai opus, nu mi-a fost bine,
Cu priviri rătăcitoare căutai în altă parte,
Ți-am lăsat gândul în poartă, mi l-ai dus în hău, departe.
Ți-am deschis zăvorul porții cu un dor uscat de plâns,
L-ai trimis spre alte locuri, mi-l țineam la pieptu-mi strâns,
N-ai dorit să mi te-apropii, nici măcar să-mi dai o veste,
Ți-am lăsat dorul în poartă, s-a pierdut într-o poveste.
Dorul, gândul și dorința, toate-acum sunt pe sfârșite,
Nu vor să se mai deschidă zăvoarele ruginite,
Tu mă vrei să vin la tine, zici că am calea deschisă,
A trecut prea multă vreme... Poarta-i rece și închisă...
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mesajul trandafirilor
N-ai teamă, nu au spini,
Au numai frumusețe!
Tu, strânge-i cu blândețe
Și grijă, între mâini!
Sărută-i, dacă vrei,
Privește-i cu plăcere,
Căci roșul lor o cere.
Sunt ale mele chei
Cu care ți-am deschis
Spre suflet, mica poartă
Prin care mi-am permis
Să intru, ca un vis.
Iubita mea, mă iartă!
Prin trandafiri, ți-am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus
Ți-am spus ceva:
Cu totul, pe dinafară,
Ca o poezie repetată isteric
Literă cu literă,
Repede, haotic și
Fără nuanțe,
De teamă să n-ai timp
Să fugi...
Ți-am spus ceva:
Zâmbind, cu buzele largi,
Ca o poveste scobită în stele,
Cuvânt cu cuvânt,
Încet, șoptit și
Fără veghe,
De teamă să nu vrei
Să tac...
Ți-am spus ceva:
Distrat, cu mâinile în aer,
Ca un desen știut pe de-a-ntregul,
Punct cu punct,
Atent, colorat și
Fără umbre,
De teamă să n-apuci
Să uiți.
Ți-am spus ceva!
Și, spunându-ți,
Mi-am pierdut,
Pe rând,
Literele, vocea, cuvintele
Și gesturile toate,
Pledând cu buzele,
Chinuit, forțat și lacom,
Din început spre "nesfârșituri",
O cauză divină,
Dar fără
"Receptoare"...
poezie de Gabriela Chișcari (10 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ți-am mirosit florile
și ți-am simțit speranțele
ți-am ascultat frunzele foșnind
și ți-am simțit frământările
ți-am gustat fructele
și ți-am simțit împlinirile
ți-am mângâiat scoarța
și ți-am simțit resemnările
dragule, pomule
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp sa ma cunosc
De ți-am adus numai tristeți,
Aș vrea să știi
nu am dorit!
Sau lacrima-ți din care-nveți,
Când nu ți-am șters, căci m-am grăbit.
De nu ți-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ți-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.
De n-am simțit când voiai pace
Și te îngreunam vorbind
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simțind.
De-ai vrut să fii în calea mea
Și te-am expediat cu grabă
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.
De m-am gândit numai la mine
Între momentele ca plumbul,
Vreau să mă crezi că doar pe tine
M-am rezemat să-mi alini gândul.
De fost-au ceasuri repetate,
Când în dureri mă adunam
Luându-te la rost cu toate,
Tu iartă-mi, căci eu sufeream.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenului de pe Facebook
Nu ți-am spus
La primul tău like
Încântat de cunoștință,
Nici mulțumesc nu ți-am spus,
Nici că am fost mângâiat
De o rază
Izvodită de aura ta.
Nu ți-am spus cât de mult
Mă distrezi cu glumele tale,
Nici cât de tare mă încălzește
Lumina gândului tău.
Nu ți-am spus,
Nu ți-am spus...
Doar mă bucuram că ești,
Mă bucuram că sunt,
Mă bucuram că suntem...
Și plâng acum
Și sunt trist
Ca acest sfârșit de noiembrie
Când văd
În locul pozei tale de profil
O panglică neagră...
poezie de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus, îți spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îți șoptească fluierând
Că-mi este dor și în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri și văi
Prin ochii tăi!
Ti-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus privește luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Și dorul meu ascuns în ele...
De te trezești din somn buimac
Să-ți fiu vedenie și leac
Acum și-n veac!
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus îți spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi ești în suflet și în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.
poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ți-am spus
Ți-am spus că te iubesc și ți-am dat drumul,
În înălțimi să zbori către un alt necunoscut
Și am păstrat din umbra ta parfumul
Și spinii trandafirului din inimi petrecut.
Ți-am spus că te iubesc și te-am eliberat,
Din strașnica închisoare a gândurilor mele,
Fără să-ți spun că sufletu-mi rămâne de răni însângerat,
Asupra cărora am presărat, magnific praf de stele.
Ți-am spus că te iubesc și fără ca să știi,
Ai preluat frumoasă, teribilă, ștafeta
Neîntâmplată, a unei mari iubiri târzii,
Cu care-am zdruncinat și cerul și planeta.
Ți-am spus că te iubesc, fără nimic în schimb a cere,
Deși de-a pururi, în veci, cerșind am să rămân,
Iubire închipuită, venin și deopotrivă miere,
Fără să încerc vreodata asupra-ți vreun asalt păgân!
Ți-am spus că te iubesc și ți-am spus totul
Și ce folos de totul, n-ai fi știut, de eu nu ți-aș fi spus,
Și daca-aș fi tăcut, la ce folos secretul?
Ți-am spus că te iubesc. Ce dacă?
Naintea mea sau după, chiar zeci de guri ți-au spus.
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp să mă cunosc
De ți-am adus numai tristeți,
Aș vrea să știi... nu am dorit!
Sau lacrima-ți din care-nveți,
Când nu ți-am șters, căci m-am grăbit.
De nu ți-am luminat mâhnirea,
Tu suflete, nu sta pe gânduri!
Eu ți-am dorit doar fericirea,
Dar tu mă iartă printre rânduri.
De n-am simțit când voiai pace
Și te îngreunam vorbind...
Acuma glasul meu îmi tace,
Citindu-te numai simțind.
De-ai vrut să fii în calea mea
Și te-am expediat cu grabă...
Tu iartă-mă că am fost rea,
Dar fii tu bun ca raza albă.
De m-am gândit numai la mine
Între momentele ca plumbul,
Vreau să mă crezi că doar pe tine
M-am rezemat să-mi alini gândul.
De fost-au ceasuri repetate,
Când în dureri mă adunam...
Luându-te la rost cu toate,
Tu iartă-mi, căci eu sufeream.
De mă lăsam de valuri dusă,
A unei mări ce n-o doreai...
Astăzi regret c-am fost condusă
De răzbunări ce nu știai.
De ți-am greșit mai mult de știu,
Tu, suflete, astăzi să ierți...
Și eu iertat-am ca să fiu
Dintr-un om mic, în cei măreți.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
M-AM PIERDUT !
În adâncimea ochilor căprui
M-am pierdut ca într-un ocean,
Că mă iubești ai vrut să-mi spui
Când eu la mine te chemam.
Nimic tu nu m-ai întrebat
Mi-ai vorbit pe un ton direct,
Nici un cuvânt n-ai calculat
Doar m-ai strâns la piept.
Atunci a izbucnit în mine
Ce niciodată n-am visat,
O rază, din zările senine
Fără să vreau m-am tulburat
M-am trezit curând la realitate
Cu gândul la nevinovata sărutare,
Nu mai știu în care calitate
Ți-am trimis prima scrisoare.
Câmpia Turzii Ianuarie 1965
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste cu valori divine
lui M. C.
Rostită din adânc a fost iubirea mea,
Și am cântat-o prin versuri de iubire...
Riposta ta, fost-a mult prea rea,
Și-apoi m-am cufundat în amăgire.
Deschis ca pasărea ce zboară libertin
Așa și dragostea ce ți-am purtat odinioară...
Și mult am plâns la al meu destin,
Să îmi răspunzi cu gesturi ce-nfioară.
Nu știu de m-ai iubit precum mi-ai spus...
Nu știu de te-ai găsit prin mine;
Însă, ți-am oferit și ți-am adus
Dragostea cu valori divine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Ți-am spus că te iubesc...
ți-am spus că te iubesc,
știu, ți-am spus și sigur știi,
atât de mult mă răscolești și amăgești
și eu, nebunul, mai mult te doresc.
ți-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înțeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.
ți-am spus, sunt sigur că ți-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare și te cheamă,
să vii furiș, să ne iubim într-un apus.
ți-am spus și taci, zâmbești tacit
și pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă cumpănă
nu am cerut nimic
și nu mi-ai dat nimic
ai plecat cu tot ce visasem
că voi cuprinde în brațe
măcar de acum înainte
nu sunt niciodată aici
m-ai lăsat prin toate aeroporturile
și gările și hotelurile
și... nimic
sunt trecută pe o listă de așteptare
îmi arunc inima întâi
palmele tale nu o pot cuprinde
nu ți-am cerut nimic
pentru că nu puteai să-mi dai nimic
ești la fel ca mine
gol
tăcut și împăcat cu viața
speram să găsești o zi liberă în care să-mi spui
cum te-ai gândit la noi
când ploaia a spart acoperișul lumii
cum perna ta mirosea a dragoste
durerea ca un bumerang
se întoarce de fiecare dată lângă mine
nu ți-am cerut nimic
și puteam să îți dau totul
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ți-am lăsat un vis
Las cuvintele să-ți spună,
sunt desprins de vorbe încerte
și nu mă iert singur,
sunt plecat pe drumuri necunoscute.
Tot ce poți să faci este să aștepți
o întoarcere odată cu păsările
ce nu-și uită ținutul iubit,
durerea m-a purificat de temeri
nu voi mai fi cine am fost.
Ți-am lăsat un vis nemărturisit
și o iubire neterminată
poate mi le izbândești.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am fost...
Mi-ai fost și muză, dar și scuză
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost și râset, dar și plâns,
Ți-am fost "mușcat de buză".
Mi-ai fost și lună, dar și soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristețe, dar și bucurie,
Ți-am fost ce ai vrut la picioare...
Mi-ai fost și înger, dar și necurat,
M-ai luminat, dar și întunecat...
Ai fost bordei, dar și palat...
Ți-am fost ce am, ce ai visat.
Mi-ai fost gând negru, dar și alb,
Mi-ai fost și ploi, și curcubeu...
Ai fost și "noi", și "tu", și "eu",
Ți-am fost ce ai avut mai dalb.
Mi-ai fost și minus, dar și plus,
Ne-am înmulțit, ne-am împărțit...
Ai fost și nou, dar și-nvechit,
Ți-am fost ajuns și neajuns.
Mi-ai fost și-ntreg, dar și pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost și viață, dar și moarte,
Ți-am fost ce nu o să-ți mai fiu...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!
Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...
Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut să-ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...
Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!
O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!
Vreau să-nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot să fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!
De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!
Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!
Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!
Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...
Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...
De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog să suferi mult... așa ca mine!
Nu pot să iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!
Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...
Lumina să se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!
Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
Că să trăiești cinstit, corect, salvat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre cer
E drumul ce te duce către cer...
Tată, de-acum, în stâlpul porții tale,
E doar un doliu fluturând stingher,
Amărăciune, dor și întristare.
Sfârșitul, eu cu lacrimi, ți-am stropit.
N-aș fi crezut vreodată că pot pierde
Visul ce în decenii, mi-a zidit
Drum drept și lin, pe ale vieții trepte.
Acum din înălțimi mă vei privi...
N-ai să-mi mai poți vorbi ca altădată.
Știi cât voi plânge și voi suferi,
Știi că n-ai să mai fii cu mine, tată!
Eu am să-mi duc tristețea pe pământ.
Mama te-așteaptă... Spune-i "ziua bună"
Plecarea voastră, mamă, m-a durut.
Tristețea-n suflet, iar mi se adună...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai plecat
N-ai spus nimic cand ai plecat
Ai invartit doar cheia in usa,
In geam o poza mi-ai lasat
Pe prag, o floare s-o manusa.
Ți-am spus adio, n-ai auzit
Erai pierdut intr-o visare
La ureche ti-am soptit
Ramai cu amintirile tale!
Mai bine-asa, tu de departe
O sa uiti de amandoi
Si daca roata se intoarce
O sa uit si eu de noi.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
Ți-am mai spus!
Când priveai pe fereastră
Cu spatele-n inima mea
Și-ți "acordai" în privire
Începuturi,
Absent...
Ți-am mai spus!
Când colorai iubire pe foaie
Cu pasta de la pixul nou
Și-ți jucai în zâmbet
Începuturi,
Departe...
Ți-am mai spus!
Când cântai o strofă caldă
Cu un ritm singular,
Și-ți zideai din versuri
Începuturi,
Solitar...
Ți-am mai spus!
Când storceai un parfum vesel
Din fularul șters
Și-ți înghesuiai în falduri
Începuturi,
Distrat....
Ți-am mai spus!
Când îmi reproșai o lume
În privire
Și-mi căutai în cuvinte
Începuturi,
Uitând...
poezie de Gabriela Chișcari (4 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sete...
Mi-e sete, dar nu apă vreau, am gura arsă, dar nu beau,
izvorul lacrimii secat de când din brațe ai plecat.
Când m-ai lăsat nimic n-ai spus, gând rătăcit și cuget dus,
dar am crezut c-ai să revii misterele să-ți reînvii.
Am socotit nechibzuință neizbutita ta dorință,
pricepere nevinovată ființă fără judecată.
Te-aștept, dar parcă e-n zadar, nu dai un semn de dor măcar
că-n alte dăți te supărai, după trei zile reveneai.
Visele-mi sunt cum le-ai lăsat, tu ca femeie, eu bărbat,
nimic pierdut, totul păstrat, totul diform, nimic uitat.
Capul pe umeri să lăsăm, cu șoapte binecuvântăm,
cu har divin ne-ncredințăm, pragul în doi să traversăm.
Noi pierdem timpul separat, privind în urmă ce-ai lăsat,
se scurge dorul disperat, și crezi că-l vindeci c-un oftat.
Tu ești săracă, eu bogat, risipă tu, eu cumpătat,
nicicând nu trebuia uitat cel jurământ ce ne-a legat.
Ți-am spus că n-am să mai iubesc până te caut și găsesc,
favorizăm nou început și regretăm timpul pierdut.
De azi îți zic un bun venit, să nu mai pleci, că m-ai rănit,
dar rana s-a cicatrizat și totul, totul am uitat.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!