Disperare
Pleacă-ți privirea, Doamne!
Urgie e pe noi;
Primăverile-s toamne,
Din ochi se varsă ploi!
E-atâta disperare!
Când oare va fi bine?
Nici ruga arzătoare
N-ajunge pân' la Tine!
Noi Ți-am greșit amarnic,
E drept să Te mânii,
Dar biciul e năpraznic
Și, Doamne,-avem copii!
Ni se-ntunecă mintea,
Speranța plânge-n hohot,
E plin de morți-naintea
Ta-n tunete de clopot!
Mult, nu mai putem trage,
Cuțitul ni-e la os!
Sperăm, deci, să se roage,
Îngeri, de sus în jos!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mai dă-mi răgaz
Nu mi-a ajuns copilăria, Doamne!
Când a zburat, că eu n-am observat?
Când am trecut de la fete, la doamne,,
Căci jocul mi-a rămas neîncheiat.
Tinerețea a fost și mai grăbită,
Până să mușc adânc din al său măr,
Brusc, mi-am găsit speranța ostenită,
Aveam gânduri triste și-argint în păr!
Iubirea... n-o s-ajungă niciodată,
Știu că mi-ai dat mai mult decât la mulți,
Doar că eu am împărțit-o pe toată,
La Feți-Frumoși și la copii desculți...
Ce să fac, nu-mi ajunge ziua, Doamne,
Din noapte câte-un ceas, ca hoțul, fur;
De ce și primăverile-mi par toamne
Și planurile-mi nu mai au contur?
Nu-mi mai ajunge viața, pentru toate;
Vezi câte mă apasă pe grumaz,
N-aș vrea să las lucrul pe jumătate,
Te rog, Doamne, mai dă-mi puțin răgaz!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, Doamne
Când patima ne ispitește,
Dar și necazul ne lovește,
Mai bine, Doamne, ferește!
Când speranța e pierdută,
Dar și viața-i decăzută,
Mai bine, Doamne, ajută!
Când cele rele avansează
Și traiul zilnic ne stresează,
Doamne, ne binecuvântează!
Când avem griji și nevoi,
Aici și-n lumea de apoi,
Doamne, ai grijă de noi!
rugăciune de David Boia (19 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cât păcatul m-a purtat...
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toți mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aș fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!
Dar de când mă port să-Ți plac
(trei ori patru toamne)
bine caut mereu să fac
și tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!...
O, mereu de-aș fi-un pribeag
toate-a vieții toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne...
Nu mă face Doamne, floare,
Frumoasă dar trecătoare;
Nu mă face nici albină,
Pot să zbor... da-s gospodină!
Nu mă face Doamne, cer,
Dacă nu mă lași să sper
În senin, din răsărit
Și până la asfințit.
Nici om nu prea vreau să fiu,
Fiindcă aflu prea târziu,
După ce, prea mult greșesc
Cum trebuia să trăiesc!
Fă-mă Doamne, un copac -
Nici bogat, dar nici sărac:
Iarna să mă odihnesc,
Primăvara-ntineresc.
Deși, n-aș vrea orice pom,
Să mă taie orice om;
Fă-mă Doamne, falnic brad
Cărui frunzele nu-i cad.
Chiar și-atunci când m-or tăia,
Voi sclipi de ziua Ta:
De Crăciun, strălucitor,
După care... pot să mor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne mor poeții
Ne mor poeții, Doamne!
Și nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!
De ce, din tot ce-i putred
Și nefolositor,
Nu piere ce e șubred,
Ci se-nchid ochii lor?
Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!
Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuși jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!
Cum să rezistăm, Sfinte,
Pe-acest pământ nedrept,
Azi moare un părinte,
Mâine, moare-un poet?
Și ce va mai rămâne,
Când tot se prăbușește?
Când nu va mai fi pâine,
Iar ura clocotește?
De tineri, mor poeții,
Ca frunzele-n reci toamne,
Pe noi ne strâng pereții,
Ai milă de noi, Doamne!
(S-a stins, fără veste și la netimp, poeta Anca Maria David. Dumnezeu s-o odihnească!)
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă, Doamne, cântec!
S-a născut o stea pe cer din veșnicie
Și-a primit chemarea sa
A primit și loc în galaxie
Viață ea ne-a dat
Și drum de urmat...
Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credința mea
În Univers
Dă, Doamne, viață,
Dă, Doamne, nor,
Și ascultă ruga oamenilor
Ce destin nerepetat nicicând sub soare
Pomenească trecere
Fie lumea veșnic iubitoare
Drumul plin de flori
Cerul fără nori
Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credința mea
În Univers
Daaaaaa
Și ascultă ruga oamenilor
Și ascultă ruga... oamenilor
cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Doamne... (cântare)
Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog și Te laud și-Ți cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.
Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.
O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranța mea toata e-n Tine.
cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță să nu piară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu
Nu știu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu știu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu știu, Doamne, dacă ești cu mine,
Nici nu știu de știu să Te ascult.
Știu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aștept când licărește luna
Și să strig când bântuie cel rău.
Nu știu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu știu să plâng dacă mai pot
Ți-am cerut doar milă și iertare
Și-am venit cu sufletul cu tot...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferește-mă
Ferește-mă de mine, Doamne,
Cu restul cred că mă descurc;
Inima poate să condamne
La mai mult decât pot să duc!
Din toți, mă judec cel mai aspru,
Greșeli plătesc și cu dobândă;
Pun strajă sufletu-mi sihastru
Lângă speranța muribundă!
Ferește-mă de conștiință,
Ce-mi pune mintea-n grele cazne,
Sunt doar o efemeră ființă,
Ferește-mă de mine, Doamne!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, mulțumesc!
Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ție vreau să-ți mulțumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aș putea să te găsesc?!
N-aș putea nemărginirea
Să-ți măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,
Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!
Nu ți-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng și eu... Când foamea doare
Mă ascund și plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!
Când văd plâns de mulțumire
Pentru haina care-am dat
Mă gândesc la Tine, Doamne...
Mi se iartă vreun păcat?!
Când mi-ai osândit trecutul,
Ai gândit că voi trăi
Prin sărmanii lumii mele,
Trist, în fiecare zi?!
Picură lumină, Doamne
Și dreptate și cuvânt
Peste lumea în mișcare
Pân' la trecera-n mormânt.
Ușurează-ne povara
Biciul ist usturător...
Lanțurile strâng! Și sânge
Curge-n ochii tuturor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Voiesc doar a Te bucura,
O Doamne Tu, vină de-alină
Inima mea-n dragostea Ta
Și sufletul care suspină.
Nu știu de am greșit prea mult,
Atunci când știu c-am voit bine
Spre toată lumea să arunc
Vestindu-Te numai pe Tine.
Nu mai cunosc Cuvântul Tău?...
Tot mai confuză, îndurerată...
Binele Tău urmez mereu,
Dar bine nu mi-e niciodată.
O Doamne, dar... ce să cred eu?
Nu mai cunosc ce vrei cu mine...
Știu doar că tot îmi e mai greu,
Deși, iubesc numai pe Tine!
Voiesc doar a Te mulțumi,
Să fiu copilul Tău iubit;
Însă Tu-mi pari a amuți,
Când strig la Tine că-s mâhnit.
De aș cunoaște al tău plan
Și ce dorești ca eu să fiu...
Aș da ce am... haină și ban,
Pe placul Tău, chiar de târziu.
O Doamne care-mi știi cărarea,
Ajută-mă să mă clădesc;
Ți-am cunoscut Doamne splendoarea
Și-aleg în Tine să trăiesc.
O Domnul meu, ce multe focuri
Atacă crud, necontenit!...
Cu cât iubesc taine și locuri,
Ce mi le-ai dat, să fiu menit.
Răul voiește să apară
Pe a mea cale-n multe forme...
Dar nu mă lași... și-atunci răsară
Minuni de îngeri strivind dogme.
Așa voiesc să fiu o mare
Cu apă limpede, curată...
Să pot sădi în ea uitare
Și rana-mi să se-nchidă toată.
O Domnul meu, voiesc pe Tine
Să Te ascult, să Te urmez
Și chiar de urc grele coline,
Știu că prin Tine mă salvez.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Supărat ești...
(Glossă)
Supărat ești pe noi, Doamne!
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Prea vrem să le-avem pe toate!
Ce-a fost sfânt, nu mai e sfânt,
Parcă ne e tot mai rău,
Oamenii nu au cuvânt
Și n-aud cuvântul Tău!
Supărat ești pe noi, Doamne!
Rătăcim, orbi, surzi, prin viață,
Până o să ne condamne
Cerul, la o dimineață
Fără soare, fără flori -
Ca un semn de pocăință
Doar cu tunete și nori,
Să ne-ntoarcem la credință!
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Am uitat să ne iubim,
Ne zbatem și dăm din coate
Ca să ne îmbogățim,
Deși știm că bogăția
Nu se capătă cu bani
Și că, uitând omenia,
Din frați, devenim dușmani!
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Am necinstit al ei rod,
Doamnele nu mai sunt doamne,
Domnii-s rude cu Irod!
Cer și pământ se revoltă
De atâta nepăsare,
Numai ura se dezvoltă
Și strigă în gura mare!
Prea vrem să le-avem pe toate,
Dar să nu facem nimic,
Să putem ce nu se poate;
Vrem furtuni într-un ibric!
Orgolii nemăsurate,
Egoism și nepăsare
Asta-i sarea în bucate
Într-o lume-nșelătoare!
Ce-a fost sfânt nu mai e sfânt,
Izgoniți din Rai cu toții,
Pângărim acest pământ,
Purtându-ne ca netoții:
Poluăm, exterminăm,
Ne întrecem în distrugeri,
Fără să ne-ngrijorăm
C-am putea ucide îngeri!
Parcă ne e tot mai rău,
Dar nimic nu ne oprește:
Prăvălim lumea în hău,
Înjunghiind-o mișelește!
Alții sunt mereu de vină
Dacă-i să dăm socoteală,
Până și legea divină
Este pusă la-ndoială!
Oamenii nu au cuvânt,
Nu respectă nicio lege
Și trimit către mormânt
Tot ce nu pot înțelege!
În zadar se mai ridică
Cei cu inima curată,
Sub al răilor jug, pică
Și dreptatea... nu se-arată!
Ei n-aud cuvântul Tău,
Sunt orbiți de preamărire,
Nu discern bine de rău,
Nu au nicio lecuire!
Calcă zilnic pe cadavre,
Întețesc războaie, mii,
Milă au cât niște javre,
Chiar de propriii copii!
Și n-aud cuvântul Tău!
Oamenii nu au cuvânt,
Parcă ne e tot mai rău,
Ce-a fost sfânt nu mai e sfânt!
Prea vrem să le-avem pe toate,
Prea ne-am bătut joc de toamne,
Te-nțeleg și-ți dau dreptate,
Supărat ești pe noi, Doamne!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!
Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori
Doar o simt, știu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe față,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineață
O voi aștepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Și-mi vor alina oftatul
Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu
Să te rog... îmi e rușine,
Sigur am să mai greșesc,
Însă, Doamne, fă-mă bine!
Să nu uit cum să iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ai milă
Părinte, care ne-ai creat,
Am tot greșit, tu ne-ai iertat;
Te înțeleg și-ți dau dreptate:
Ți-a fost prea mult, nu se mai poate!
Nevrednici, vanitoși, naivi,
La greul altora, pasivi,
Călcându-Ți legile-n picioare,
Pentru câștiguri trecătoare!
Poate că am semănat vânt
Și nu ne-am ținut de cuvânt,
Părinții, nu ni i-am cinstit,
Am înșelat și am mințit!
Mânia Ta o merităm,
Parcă nu vrem să ne-ndreptăm,
Dar totuși, mai sunt și minuni:
Există-atâția oameni buni!
Cei ce clădesc, cei ce alină
Și-aduc în suflete lumină,
Făuritorii de frumos
Și mieii blânzi ai lui Hristos!
Viața nu e doar bucurie,
Dureri au fost și-au să mai fie;
Dar, Doamne, asta-i blasfemie:
Copii fără copilărie!
Mărite Doamne, fă ceva,
Lumea noastră e și a ta!
Învață-ne să ne căim
Și nu ne lăsa să pierim!
Pe noi, de nu ne mai vrei vii,
Ai milă de-ai noștri copii!
Te implor, Doamne, cu-al Tău har,
Fă să dispară-acest coșmar!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind în cer
Colind la Domnul meu, colind în cer,
Cu bunii mei plecați cândva, cu leru-i ler.
Și îngeri ning, din ochii mei, de suferinți,
Plâng pe pământ, loviți de ger, copii cuminți.
Vin Doamne Sfinte, sărbători, dar ce păcat,
Că pruncii noștrii, cina încă, n-au mâncat.
Produsele se tot scumpesc și traiu-i greu,
De vremuri noi, mă îndoiesc, parcă și eu.
Privesc biserica cu jind și m-aș ruga,
În calea Ta să îngenunchi. Poate ceva,
Vei face Tu, din sărăcie să ne scoți,
Că ne-au prădat și biciuit atâția hoți...
Facturi prea mari ne osândesc și e păcat,
Copii un brad împodobesc. Și s-au culcat
Cei care focul au aprins în suflete...
Lumină nu-i în gândul lor, nici cald nu e.
Ne mor bătrâni, ne mor copii, speranțe mor,
Căci a trăi fără nimic nu e ușor.
E ură, crime sunt, dureri... Când leru-i ler
Eu n-am nimic, n-aveam nici ieri, în frigider...
Dar Doamne, dă mai bine Tu o lege sfântă,
În rănile tot mai adânci simt cum se-mplântă,
Cuțitul unei vieți de iad. Zvâcnesc furtuni!
Mai sunt și plâng, în lumea mea, și oameni buni.
Covidul iar ne-a invadat. Și în spital,
Ne mor bătrâni, ne mor copii... Ce gust amar
Simțim în noi. Cumplit destin, sfârșit de veac,
Sfârșit de lume, sau de vieți... e tot un drac.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăminte...
Adu-mi, Doamne, zori de zi,
lasă-mă să pot trăi
așa cum mi-oi hărăzi
cu aleasa inimii!
Lasă-mi, Doamne, dimineața
când vreau să-ți ascult povața,
zâmbitoare-mi fie fața
lângă Ileana isteața,
iubăreața și glumeața!
Nu-mi lua, Doamne, amiaza
până nu dispare piaza
care face pe viteaza
și vrea să-ntunece raza
în care-mi pun toată baza
să trăiesc cu huhureaza!
Nu-mi da, Doamne, asfințit
că mai am mult de iubit,
cu nimic nu ți-am greșit
și nu merit pedepsit,
poate, doar, c-am nimerit
în locul nepotrivit,
unde nu eram primit
nici ca amant ori iubit,
încât să fiu dușmănit
de prieten sau năimit!
Vreme trece, vreme vine,
eu mă rog, Doamne, de Tine,
să mai trăiesc până mâine,
chiar de duc viață de câine
și-oi mânca coajă de pâine,
să mă lași să-mi fie bine
cu drăguța lângă mine
că dragostea-mi întreține
doar cu miere de albine
și cu flori de mărăcine!
Pentru toate, cât iubesc,
Doamne, Ție-Ți mulțumesc
că mă lași să mai trăiesc!
rugăciune de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada Mamaia
Era prin vară, așteptam,
La mare, răsăritul
Și, Doamne, ce-ncântat eram
Cu marea și privitul!
Până-ntr-o zi, cam pe la prânz
Când te-am văzut pe tine
Și-n urma ta, precum un mânz,
Mergeam, cu rugi creștine:
Dă-mi Doamne, mie, un noroc,
Că-s plin de-adrenalină,
Și fă-mă să câștig la joc,
Să-mi iau și eu mașină
Cu care să o plimb pe ea
Pe plajă la Mamaia
Și să-i pot cumpăra ce vrea
Că apoi... vorba aia,
Eu nu aș vrea să te mânii
Spunându-ți tot ce-aș face
Și - ce sunt banii? - doar hârtii
Să faci... cam tot ce-ți place.
Se pare că, la ruga mea
Pe care-ai auzit-o
Cu tine s-a-ntâmplat ceva,
Și, repede,-ai... zbughit-o.
N-am câștigat, iar fuga ta
M-apasă și mă doare
De n-aș mai vrea, în viața mea,
Să stau... cu ochii-n soare.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e frică, Doamne...
Ajută, Doamne, neputinței mele,
Ajută, Doamne, sufletului meu,
Când ruga mea se-nalță către stele
Te-aștept să-i ieși în cale, Dumnezeu...
Adună-mi, Doamne, lacrimile plânse,
Ajuta-mă când vezi că nu mai pot...
Mi-e trupul greu și degetele strânse,
Mi-e frică, Doamne, să nu mor de tot.
Apleacă-Ți, Doamne, dragostea spre mine
Și ține-mă în brațe, Sfântul meu
M-aș ridica și-aș îndrăzni la Tine
Chiar dacă-s om și Tu ești Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!