Ne mor cei dragi

Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoţiţi de-a noastre plângeri,
se duc sus să fie îngeri.

Semenii noştri mor singuri.
Singuri, fără-însoţitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.

Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.

În El ne punem speranţa.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanţa
de virus ucigaş a ne scăpa.

Şi Ţie Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus să dai osândă,
din suflet te implorăm.

Îndreaptă-ţi ochii Isuse
către cei în suferinţă!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduinţă!

Dumnezeule eşti Mare.
Apără pe toţi românii!
Ţie-ţi înălţăm cântare,
cum ne-au învăţat străbunii.

poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, în tine ne-am pus speranţa

Doamne,
în tine ne-am pus speranţa,
de virus să ne aperi viaţa.
Grija noastră Tu o porţi.
Ajută-ne Doamne, că poţi!
Ajută-ne Doamne să trecem
mai uşor peste necaz!
Ajută-ne ca să ştergem
lacrimi, de pe-al nost' obraz.
Scapă-ne de grea urgie
ce s-s-întins pe tot pământul.
De groaznica pandemie
care ne-atinge de-a rândul.
Ajută-ne să revenim!
Viaţa să-şi urmeze cursul.
Din suflet îţi mulţumim
dacă vom primi răspunsul.
În genunchi, seară de seară,
te rugăm să ne salvezi.
Înlătură crunta boală,
viaţa noastră s-o-îmbunezi.
Plânge mama, plânge tata,
plânge casa, plânge vatra.
Plâng copiii, plâng părinţii.
Trimite îngerii, sfinţii
s-alunge a noastră durere,
s-aducă-n suflet mângâiere.
Arată-ne a Ta-îndurare!
Să fie viaţă pe pământ.
Să alungăm astă-încercare
ce ne trimite în mormânt.
Doamne, opreşte epidemia
care a cuprins pământul!
Arată că omenia
vine de la Tine, Sfântul.
Noi îţi facem legământ:
De Tine nu ne despărţim.
Tată milostiv şi sfânt,
învaţă-ne să ne ferim!
Doamne,
Tu ne eşti speranţa.
Nu ne lăsa să murim!
Apără-ne Doamne viaţa!
Cu plecăciune te slăvim.
Pentru cei de pe pământ
Tu eşti Tatăl Bun şi Sfânt.
Ajută-ne când te chemăm!
Noi cânt de slavă-ţi înălţăm.

poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă Doamne,îţi cântăm

În aceste zile, când întreaga omenire se află la cumpăna vieţii, când nori negri aduşi de covid 19 (corona virus)au întunecat mapamondul, şi noi, românii trecem prin momente grele.
Astăzi, în România, lampa în care sălăşluieşte Duhul Binelui, se stinge încet, încet.
Pentru veşnicia naţiei, pentru liniştea şi securitatea neamului, în anul de graţie 2020, noi românii, va trebui să îngenunchem la Poarta Păcii Pământene.
La Poarta care ne deschide drumul către cer, unde bunul Dumnezeu poate hotărî soarta noastră.
În faţa acestei Porţi, să înălţăm rugăciune pentru izbăvirea neamului românesc şi al întregii lumi, de groaznicul măcel care a cuprins pe toţi muritorii.
Doar mila lui Dumnezeu ne mai poate salva de această cruntă maladie.
Îndură-te Doamne de noi!
Suntem săraci, plini de nevoi.
Răul pe toţi ne-a cuprins.
Aproape că ne-a învins.
Înlătură Doamne acest rău!
Dă-ne ajutorul Tău!
Că Tu eşti atotputernic.
Scoate-ne din întuneric!
Nădejdea noastră e la Tine.
Adu-ne în viaţă bine!
Din nou lampa să se-aprindă,
În luptă s-avem izbândă.
Binele să însoţească
Viaţa noastră pământească.
Dacă de rău ne vei scăpa,
Slavă Ţie-ţi vom cânta
Toată viaţa, cât trăim.
În genunchi îţi MULŢUMIM.
AMIN!

poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu urâţeşte mai mult spiritul decât constrângerea, şi nu constrângerea altora, ci a noastră asupra conştiintei noastre. Limitele pe care singuri ni le trasăm, prăpastiile pe care singuri ni le creăm, frici pe care singuri ni le alimentăm... Duşmani ai nostri, suntem şi putem fi doar noi înşine. Nimic nu ne poate lovi mai tare soarta ca propria noastră frică de eşec şi eşecul vine... cu el nu te mai poţi lupta.

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ghizi

Poeţii se nasc în poarta iadului
singuri îşi găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginaţiei.

Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânţă a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting şi inimi şi flori.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine (în memoria soţiei )

Ştiu că viaţa-i trecătoare,
că trenul vieţii s-a oprit.
Că totul e în transformare,
plecăm de unde-am venit.
Fără întoarcere e drumul.
De-acolo nimeni nu vine.
De la lumânări doar fumul
este prieten cu tine.
Flori aduse la mormânt
cu parfumul lor plăcut,
De viaţa de pe pământ
doar aminte îţi aduc.
Fără tine Virgi,
inima-mi îngheaţă.
Fără tine Virgi,
viaţa nu mai este viaţă.
Nu mai este lună,
nu mai este soare.
Nu mai este gură
ca să plângă tare.
Nu mai este ziuă,
nu mai este noapte,
E doar întuneric
şi există moarte.
De azi,
pe scara vieţii noastre
nu mai urcăm împreună.
S-au uscat florile-n glastre,
nu ne mai ţinem de mână.
Fără tine,
viaţa ţine
cât un fir de aţă.
Tu erai liantul
care ne unea.
Erai briliantul
care strălucea.
Acea strălucire
veşnic a apus.
Despre a sa pieire
nimic nu e de spus.

poezie de Dumitru Delcă (26 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este necesar să ne rugăm cu evlavie, fiindcă noi singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu, nu avem puterea să învingem ispitele.

citat clasic din Sfântul Ioan de Kronstadt
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa

E timpul azi să mergem la votare
Să ne alegem singuri viitorul
Ca să domnească-n casa noastră sporul,
Iar ţara să ne crească-ntre hotare.

La poarta cerului-i deschis zăvorul,
Putem urca smeriţi către altare
Să ne rugăm, să fim în aşteptare
Ca binele să curgă ca izvorul.

Se ştie cum balanţa ne atârnă?
Spre viaţa bună, dreaptă şi curată,
Ori spre cazanul cel umplut cu scârnă
Ce deavolii-n coşmaruri ni-l arată?

Vom fi aşa cum ştim să ne alegem
Un loc din care perle să culegem!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa îmi sfătuiesc românii

Le spun celor care vin din urmă
Şi nu ştiu spre ce se-îndreaptă,
Să nu rămână doar o turmă.
Să aibă minte înţeleaptă.
De timpuriu să înveţe
Să nu stea cu capu-n jos.
Să lupte, le dau poveţe,
Când cuţitul e la os.
Să lupte pentru cetate.
S-alunge răul nemernic.
Să-şi facă singuri dreptate.
Să iasă din întuneric.
Să iubească ţara, pentru ea să lupte.
În viaţă să-şi făurească un trai mai prosper.
Duşmanul de-aiurea, aprig să-l înfrunte,
Pacea să domnească pe al ţării cer.
Aşa îmi sfătuiesc românii.
Să lupte precum străbunii.
Oricâte bătălii purtară,
Ei n-au lăsat ţara să piară.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne, Maică Sfântă (sonet)

IARTĂ-NE, MAICĂ SFÂNTĂ
(sonet în rugă)

Te rugăm, Maică - Pururea Fecioară,
Ce-ai mântuit omenirea prin Iisus,
Mai iartă-ne, că iubirea-i mai presus
De duhuri ce vor suflete să piara!

Dezrobeşte-ne de-a vinei povară,
Că în suflet este tot mai greu de dus
Către Împărătia Celui de sus,
Când vrei să urci pe a credinţei scară!

Dă-ne speranţă pentru viaţă nouă,
Fără pătimire sau duhuri rele
Să-ţi simţim mila în boabe de rouă!

Prin zori luminaţi, păcate să spele
Revarsă pe nori iertarea, când plouă
Cu binecuvântări în roi de stele!

15.08.2020
Maria Filipoiu

sonet de Mara Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta vs coronavirus în timpul pandemiei de COVID-19, când oamenii sunt obligaţi să stea în casă, în izolare

Se lamenta un bătrânel,
În izolare, sărmănel:
Mai mare,-n viaţa mea, năpasta
Nu-i virusul, ci e nevasta;
De virus poate că-oi scăpa,
Dar sigur n-o să scap de ea;
De virus oi scăpa, ehei,
Dar n-o să scap de gura ei!

pamflet de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (1 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reaprindeţi singuri lumânarea

Reaprindeţi singuri lumânarea,
Casa voastră este un antreu
Care suie-n ceruri cuvântarea,
Pentru a-l chema pe Dumnezeu.

Nu mai fiţi orbiţi de neputinţă,
Nu mai fiţi doar piese de muzeu,
Daţi dovadă mare de credinţă
Când e suferinţa-n apogeu.

Nu vă mai cruciţi la conspiraţii,
Cel ce crede-n ele e ateu;
Domnul este între respiraţii,
Pregătind eternul Elizeu.

Reaprindeţi singuri lumânarea,
Jertfa voastră costă doar un leu;
Nu blamaţi aiurea izolarea,
Căci şi-acolo este Dumnezeu.

poezie de Ionuţ Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta Educaţiei

Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
Să fii curat la suflet şi la trup
Iar viaţa ta să n-o măsori în zile
Ci-n fapte bune precum mierea-n stup.

Tu pe părinţi să îi asculţi orbeşte
Priveşte doar ce sacrificii fac!
Cu fiece copil pe care-l creşte
Un om îşi taie-o cruce în copac.

Pe dascăli să-i cinsteşti cum se cuvine
Fără de ei tu nu eşti om întreg
Poate că unii-s mai săraci ca tine
Dar jertfa lor doar zeii o-nţeleg.

Tu să saluţi întâiul, pe oricine
Fii respectuos, şi-ai să primeşti respect
Nicicând să nu dai cinstea pe ruşine
Priveşte-n ochii tuturor, direct.

Fereşte-te de anturaje rele
Sunt pline puşcăriile de cei
Ce-au săvârşit păcate mari şi grele
Influenţaţi de nişte derbedei.

Nu lua ce nu-i al tău, nu pune mâna
Pe bunurile altuia, îţi cer
Petrece-ţi ora, ziua, săptămâna
Ştiind că Domnul vede tot din cer.

Nu suntem singuri, îngerul de pază
Ne stă alături, fără un cuvânt
Ne apără şi ne supraveghează
Din sfântul leagăn până la mormânt.

Atunci când o să creşti şi-o să-ţi iei zborul
Fii bun ca pâinea caldă, nu uita
Şi-acelui care-ţi cere ajutorul
Dă-i mâna ta în clipa cea mai grea.

Este atât de multă suferinţă
În fiecare zi sunt tragedii
Lumea îşi pierde bruma de credinţă
Chiar pe Hristos, din nou, L-ar răstigni.

Istoria s-a-ntors la barbarie
Holocaust uman şi animal –
Nu-ţi pierde firea, Biblia să-ţi fie
Şi pavăză, şi etalon moral.

În tot ceea ce faci, tu te gândeşte:
Iisus ce-ar fi făcut în locul meu?
Şi negura atunci se risipeşte
Şi ploaia se transformă-n curcubeu.

Aceasta-i arta de-a trăi, copile:
Lui Dumnezeu dă-I slavă ne-ncetat
Şi vei trăi în veci, sătul de zile
Şi ai să fii un om adevărat.

poezie pentru copii de Corneliu Vadim Tudor (8 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al treilea om

Nu suntem singuri niciodată
E o prezenţă, tot mereu
Poate o rudă decedată
Poate un înger, sau un zeu.

Dacă ne paşte un pericol
Ne apără, ne dă un sfat –
Cine contestă, e ridicol
Mai tuturor ni s-a-ntâmplat.

Un corp astral, din altă stare
E un om viu, şi totuşi nu-i
Apoi se stinge şi dispare...

El nu se-arată orişicui
Ci doar acelora pe care
Domnul îi are-n planul Lui.

sonet de Corneliu Vadim Tudor (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla e să fim singuri, dar niciodată prea singuri.

citat clasic din Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i rugăm să ningă, pe poeţi

Iubesc zăpada de sub talpa ta,
când îţi ia forma pasului grăbit,
iubesc sărutul nostru-n asfinţit,
chiar dacă este doar în mintea mea...

În mintea mea aleargă cai la trap,
eu la galop, în urma lor tânjesc,
ca-n herghelia lor şi eu, cândva,
să-ncap şi lângă armăsar să călăresc,

Să călăresc troiene de zăpezi
şi să-mi îmbrac copitele-n argint,
când iernile să ningă mai au trac
şi că ne ninge pe-amândoi, mă mint.

Mă mint că va mai ninge peste noi
şi că vom colinda de Sărbători
dar cerul e-mbrăcat în nori de ploi
şi noi, prin ploaie, singuri călători...

Ce singuri călători fără de drum
spre destinaţii scrise de destin!
rătăcitori pe la răscruci precum
un gând de viaţă gri şi clandestin.

Şi clandestine-s toate câte sunt,
iubirea-i interzisă-ntre nămeţi,
de-aceea nu mai ninge pe pământ...
să ningem noi iubire-n alte vieţi!

Sau să-i rugăm să ningă, pe poeţi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul sufletului meu

Domnul sufletului meu,
Minunea slăvii pe pământul tău,
O, nu-ţi întoarce răbdarea,
Coboară mila în grădina Ta.

Tu eşti cel ce-ai semănat,
Grădina ta cu oameni,
Păcatul de-i va asupri,
Iertarea Ta, mereu blândă va fi.

Tu eşti cel ce-ţi chemi pios,
Fii sus la ceruri,
Toţi pe sărite vom pieri,
Dar tu Doamne în veci de veci vei fi.

Doamne iartă-ţi fii răi,
Iar pe Cel Sfânt alintă,
Că Tu la ceruri l-ai urcat,
Să-l scapi de suferinţă.

De-a Lui dureri am râs mai toţi
Şi de-a lui Sfântă Învăţătură,
Mulţi au uitat că doar prin El,
Putem scăpa de ură.

Azi pentru Isus cântăm,
Toţi cu plecăciune,
Pentru liniştea Lui în cer
Şi-a noastră iertăciune.

cântec, versuri de Valeria Mahok (23 februarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul sufletului meu

Domnul sufletului meu,
Minunea slăvii pe pământul tău,
O, nu-ţi întoarce răbdarea,
Coboară mila în grădina Ta.

Tu eşti cel ce-ai semănat,
Grădina ta cu oameni,
Păcatul de-i va asupri,
Iertarea Ta, mereu blândă va fi.

Tu eşti cel ce-ţi chemi pios,
Fii sus la ceruri,
Toţi pe sărite vom pieri,
Dar tu Doamne în veci de veci vei fi.

Doamne iartă-ţi fii răi,
Iar pe Cel Sfânt alintă,
Că Tu la ceruri l-ai urcat,
Să-l scapi de suferinţă.

De-a Lui dureri am râs mai toţi
Şi de-a lui Sfântă Învăţătură,
Mulţi au uitat că doar prin El,
Putem scăpa de ură.

Azi pentru Isus cântăm,
Toţi cu plecăciune,
Pentru liniştea Lui în cer
Şi-a noastră iertăciune.

poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul sfintei fără sfânt

Era o sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă,
Avea doar inimă şi gând
Şi-o fustă verde, de mătasă,

Cu astragal şi iacint
Venea la fiece mireasă,
Ea, mica sfântă fără sfânt,
Fără credinţă, fără casă.

Şi ne-am adus aminte când
În toamnă negură se lasă,
Cum lângă noi, de noi visând
Că nu ne vede şi nu-i pasă,
Era o sfântă fără sfânt.

rondel clasic de Leonid Dimov din Semne cereşti (1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de Crăciun

Bine-ai venit Isuse!
Pe-al nostru vechi pământ,
Te salutam cu toţii,
Din noaptea de mormânt.

Bine-ai venit Isuse!
Ce mult te-am aşteptat,
Ne închinăm doar Ţie,
Sfânt Fiu de Împărat!

Bine-ai venit Isuse!
Ţi-urează şi păstorii
Lăsând o clipă turma,
S-anunţe muritorii.

Bine-ai venit Isuse!
Şopteşte-ncet Maria,
Eşti unica speranţă,
Cel aşteptat: Mesia!

Bine-ai venit Isuse!
Cu toţii Te-adoram,
Cu magii de departe
Fiinţa Ţi-o predăm.

Bine-ai venit Isuse,
Rege dumnezeiesc,
Din ieslea cea săracă
Cu drag eu Te primesc!

poezie de Nelu Roşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne rugăm la Dumnezeu

Să ne rugăm la Dumnezeu
şi azi, şi mâine, tot mereu.
Ziua de mâine şi cele următoare,
să ni le dăruiască
cu lumină şi cu soare.
Lui dacă ne rugăm,
şigur vom primi în dar
floarea speranţei,
ce-i scrisă-n calendar.

poezie de Dumitru Delcă (22 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!