Vecinul meu necunoscut

ne ştim din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineaţă

legaţi la ochi
grăbiţi spre destinaţii
din care revenim la fel de orbi
pe-acelaşi palier
uşă închisă lângă o fereastră

eu mi-aş dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

iar din aroma zaţului rămas
să-i dăm tribut luminii
şi-apoi să ne îmbrăţişem în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinul meu necunoscut

ne ştim din rădăcini
chiar dacă nu ne-am întâlnit
în nici-o dimineaţă

legaţi la ochi
grăbiţi spre destinaţii
din care revenim la fel de orbi
pe-acelaşi palier
uşă închisă lângă o fereastră

eu mi-aş dori să te invit la o cafea
iar tu să vii c-un pic de zahăr brun
să îndulcim cumva aceste margini
de căni ciobite

şi din aroma zaţului rămas
să-i dăm tribut luminii
şi-apoi să ne îmbrăţişem
în miezul zilei
pe dunga florii de cais rămasă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcele propriu

ieri, neaşteptat, în dimineaţă,
am rămas fără zahăr la cafea,
dar norocos fiind din fire
băusei tu din cana mea.

.
.
.
.
.

azi, te-aştept să îmi vii iară
măcar o gură să mai iei din ea
că de când nu mai eşti, cafeaua e amară.
oricât de mult zahăr aş presăra în ea.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea aceea...

Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară...
Pereţii curbaţi, adunaţi în oglindă,
voiau în ghiocul lor să mă prindă,
iar umbrele nopţii, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăţi să mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin uşa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.

Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karmă, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorinţă nebună –
s-alerg după tine pe raze de lună,
dar zorii, venind prea curând la fereastră,
plecai, mai departe, cadână măiastră,
iar dorul, rămas lângă uşa crăpată,
şoptea că n-o să mai vii niciodată.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburam legaţi

zburam legaţi dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în nişte secole de beznă

lăsam în urmă lumi şi astre
nescrise-n nici un catalog
şi timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre

vedeam în toate-un început
ca un ferment de viaţă nouă
şi toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut

planete noi şi constelaţii
se-nfiripau din câte-un nimb
şi-acelaş posesiv olimp
năştea la rându-i, filiaţii

pământul ne părea mai mic
la care iar ne vom întoarce
pe nevăzute bolţi şi arce
ca pe lumina unui spic

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-ai iubi

[Muguri îmblânziţi]

Dacă m-ai iubi
Aş putea să las cafeaua să dea în foc dimineaţa,
Nu l-aş înjura pe şoferul care mi-a stropit rochia nouă
Aş decoji cu răbdare portocalele cu coajă tare.
Dacă m-ai iubi
Aş avea grijă de mine
Mi-aş întinde pe piele tinctură de miere
Mi-aş pune apă de vie
În ochi.
Să te văd mai bine,
Să te văd. Mai bine...
M-ai iubi...
Mi-aş pune pe tavan stele fluorescente
Aş asculta sonate pe urme de comete
Luni pline, nu mi-ar fi străine.
Caii ar alerga prin mine, cu salbe de flori sângerii
La gât. Mi-aş vedea părul crescând
În rădăcini. Sevă mi-aş trage din spini,
Altceva n-aş vrea decât gura ta
Dacă m-ai iubi... aş face o cafea
Şi dacă întâmplător s-ar înfoia şi s-ar vărsa
Pe aragazul proaspăt curăţat
Chiar şi aşa tot n-ar fi enervant
Mi-aş împleti duminica de stat în pat
C-un braţ de frunze-n rouă
Ni s-ar părea doar nouă
Că oamenii au pleoape-libelulă
Stând gură lângă gură absurd
Şi neştiind ce-nseamnă un sărut.
Dacă m-ai iubi...

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum crucial

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!…

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!…

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci de ce

Atunci de ce aceste toamne
Şi-aceste lacrimi multe, multe
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne
Şi nu eşti, Tu să mă asculte.
Te chem din margini de pădure
Că mi se prăbuşesc copacii
Şi vine-un fulger să mi-i fure
Şi cum să-i mai ajut, săracii.

I-aprinde lacrima cerească
Şi plâng cu ei mai la o parte
Nu ştie nimeni să-i iubească
Şi să-i iubesc sunt prea departe.

Se-ascunde-o pasăre-n cenuşă
Mai cântă-un pic şi-apoi se duce
Eu stau cu plânsul după uşă
Cu mâinile la piept şi-n cruce.

Şi-atunci la ce aceste toamne
Te-ntreb şi lacrimi multe, multe
Nu-s îngerii în ceruri, Doamne
Şi nu eşti, Tu să le asculte...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi cu tine

am îmbrăţişat
timpul rămas

el ne-a pus laolaltă
cu ce ne puteam oferi

un pic de tu
puţin din mine

umbre dansând

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poate
chiar mâine pleacă cineva
din spaţiul acesta
de unde să ştiu eu
ce înseamnă
liniştea rămasă
între cei doi poli?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea albastră

Bem dimineaţă o cafea albastră?
E-o cafenea la margine de-azur!
E singura din Univers, e-a noastră
şi cafegiu e-un înger trubadur.

Ibricul e făcut din Lună Nouă
şi fierbe pe nisipul Mării Roşii,
cu apă-curcubeu, din stropi de rouă,
pe care-au lăcrimat-o albatroşii.

Cafeaua e fierbinte, ne aşteaptă!
Nisipu-a fost încins c-un dor de fulger,
aroma ei ne mângâie în şoaptă
şi-i îndulcită cu priviri de înger.

Îmbracă-te cu aripile albe
şi ia-mă-n braţe, să zburăm spre nori!
Inime roşii ne vor fi podoabe.
Vino, şi-om deveni nemuritori!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă

când basmul se va opri
în setea pietrelor
ţinutul acesta va deveni
un loc al nimănui
al depărtării de rădăcini
din colbul luminii
se vor auzi tăcerile
şi o negură albă va coborî
peste cei adormiţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tot ce mi-aş dori...

E tot ce mi-aş dori acum, –
Nu bogăţie, nici avere,
Un lan de flori, prin el un drum,
Acolo sufletu-mi se cere;

Şi aş zburda, zburda voios,
Să-i sorb aroma cu plăcere,
Ca un copil năzbâtios,
Căci sufletul aceasta-mi cere.

Şi-n drumul cel de paradis,
S-apari din flori ca o vedere,
Precum e clipa cea de vis –
La tine sufletu-mi se cere...

poezie de Mihail Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

destinul bate la uşă
din pietrele negre

sunt prinsă-n coarda viţei-de-vie
ce înfloreşte a sărbătoare

nu pot să-i deschid lui

încerc să-ndrept raza luminii
pe strâmba cale a legii
venită din genuni
pentru povestea lumii

destinul bate insistent
ca iarba-n unduiri de vis
la uşa mea

când vânturile tac ponosite
la poarta dintre rai şi iad

să îi deschid sau nu?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori se întâmplă

Uneori se întâmplă că sunteţi prieteni şi-apoi
Nu mai sunteţi prieteni,
Iar prietenia a dispărut.
Şi toate zilele sunt pierdute, şi printre ele
O fântână se goleşte pe ea însăşi.

Uneori se întâmplă că eşti iubit şi-apoi
Nu mai eşti iubit,
Iar iubirea devine trecut.
Şi toate zilele sunt pierdute, şi printre ele
O fântână se goleşte pe ea însăşi în iarbă.

Uneori vrei să-i vorbeşti şi-apoi
Nu mai vrei să-i vorbeşti,
Apoi şansa s-a evaporat.
Visele tale explodează şi, instantaneu, dispar.

De asemenea, uneori se întâmplă că nu ai unde să te duci şi-apoi
Apare un loc unde poţi să te duci.
Apoi ai trecut pe lângă el sau pe-aproape;
Iar anii explodează şi sunt pierduţi,
Într-o clipire de pleoape.

Aşa că nu mai ai nimic.
Te întrebi dacă aceste lucruri contează şi-apoi
Chiar când ai început să te întrebi dacă aceste lucruri contează
Ele încetează să conteze,
Iar gândurile devin trecut.
Şi o fântână se goleşte pe ea însăşi în iarbă.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatică

dacă ar fi
să nu îmi pese de nimic
de verdele pădurii
mi-ar păsa
şi lumea albastră închisă
în cei mai fericiti ochi căprui

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

copil al meu
prieten drag
daca-o să ştii
candva
ca nu mai vad
cu ochiul stang
sa ii alungi pe toti

nici sa nu simt
vreo rasuflare de strain
pe patul meu croit
din frunze epocale

să-i laşi tribut
doar toamnei
abia insinuata
şi ochiul drept
chiar mana dreaptă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria

Ţi-e foame?
Nu.
Picioarele ţi-s amorţite?
Nu.
Te doare ploaia care curge
fără să ştii a controla?
Nu.
Cumva ţi-e sete?
Da,
mă dor fântânile din umerii
acestei umbre care sunt -
Îmi spuse îngerul
mai abătut ca niciodată.
Şi-apoi, plecă.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Închide uşa dacă vii
Chiar dacă
Zăvoarele sunt ruginite.
Închide uşa asta bine.

Nu simţi sărutul
Dulce-al iernii
Cum ne apasă sufletul?

Închide şi fereastra
Cu brumăriul prunelor
Rămase în livadă.

Si, dacă totuşi vrei să vii
Închide după tine
Tot ce-a rămas deschis
Între noi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

Azi noapte am uitat iar deschisă poarta vieţii
Spre moarte.
La miezul zilei următoare m-am trezit că mă bate pe umăr
Să-mi arate
Coasa însângerată.

Vezi dacă nu eşti atent? – a rânjit.
Am tăiat o bucată din dragostea ta,
O finţă pe care o iubeşti nu mai este.

Eu am tăcut.
Am săpat din nou un dublu mormânt:
Unul în afara mea şi altul lăuntric
Restul lumii a rămas o vreme tăcut
Ca o lumânare la priveghi.

Acum mă grăbesc să bat în cuie poarta
Dar cuiele mele ruginesc mereu şi se strică,
Parc-ar fi făcute din sânge-nchegat
Iar în nopţile care vor veni mă voi trezi speriat
Neştiind ce scârţâie: mobila din odaie
Sau viaţa?

poezie de Liviu Mircea Goga din Pe dealuri cu moartea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămânem în casă

avem puterea de a reinventa
aroma timpului de ieri

azi stăm acasă
să dăruim iubire celor dragi
chiar dacă nu ştim
cât timp ar trebui să treacă
până să plece răul

da azi stăm acasă
cu sufletul si gândul
înspre lumini

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!