Zâmbet de lumină
Când chipul ia aspect de primăvară
Și sufletul privește dincolo de sens,
Zâmbetul devine cea mai luminoasă formă de comunicare.
Însuși trecutul freamătă într-un zâmbet de bucurie.
De undeva, de dincolo de orizont,
Zvonul amintirilor își întinde umbra simptomatică.
În văpăile sufletului,
Ca un rest nostalgic de trecut
Cu ecou de speranță-n viitor,
Vibrează parfumul lor dulce, melancolic
Și lumina tandră din lacrima lor.
Dacă lumina nu s-ar odihni în lacrimi,
N-ar apărea curcubeul.
Să nu ne temem de riduri;
Pe albia lor, curg amintirile noastre.
Privite în oglinzi retrovizoare,
Ele ne arată unde au fost
Și, probabil, vor mai fi zâmbete.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre amintiri
- poezii despre viitor
- poezii despre superlative
- poezii despre primăvară
- poezii despre odihnă
Citate similare
Ceea ce știu și cred eu este că artiștii reprezintă un unicat și urma lor - în timp - rămâne. Dar nu din meritul lor exclusiv. Urma aceasta a lor s-ar duce într-o uitare colectivă, dacă dincolo de aplauze n-ar exista și sufletul spectatorului.
citat din Florin Piersic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre uitare, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre existență sau citate despre artă
În lumea lor
Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.
E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.
Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.
Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.
Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.
Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.
Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre gânduri
- poezii despre Soare
- poezii despre țări
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
Inchipuiri
Prea multele închipuiri
întorc sufletul
pe dos
... din cauza lor
nu vei simți (la fel)
ce-ai simțit - atunci
cînd ai văzut - lumina
prin lumina lui
... și
zadarnic
vei mai încerca
să străvezi - dincolo
de ce limitează
sinea
... să surprinzi
chipul - de sub
măștile eului
... sau
ceea ce
înainte - de închipuire
zace-n închipuitor
... acele sensuri
și potențe - ce-i urzesc
sufletului - începutul
... ne-sfîrșitul - dar
mereu începutul
de pe urmă(?)
poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre măști sau poezii despre limite
În firuirea timpului
În oglinda timpului, tâmple cărunte s-arată
Făcând perimetrul clipei să pară o ghipură,
Dar trecutul freamătă cu bucurie alterată
Accentuând un evantai de nostalgie pură.
Rememorându-mă din timpul petrecut,
Când melancolice, când furtunoase precum
Marea în care sunt pe veci ancorat de trecut,
Amintirile mă-ntăresc pentru momentul,, acum".
Îmbrățișând răsăritul albastru, infinit și cinetic
Și sfidând trecerea anotimpurilor prin cutezanță,
Vreau să trăiesc amurgul amintirilor mai frenetic
Vindecând prin tendența sufletului edenica speranță.
În acest conglomerat de viață multivalent,
Cu tot ce-i real omenesc, am concrescut;
Dar în ochii amintirilor și numai prin prezent,
Găsi-voi formula ce leagă viitorul de trecut.
Doar străbătând calea prezentului la pas,
Voi reuși să-nțeleg de unde-am plecat,
Cum am ajuns la actualul loc de popas
În drumul spre următorul loc de descălecat.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre prezent, poezii despre păr cărunt, poezii despre ochi sau poezii despre melancolie
Atingeri
Dacă atigi amintirile
ele vibrează inopinat
pe o durată nedefinită
dacă evoci trecutul
el vibrează nostalgic
dacă invoci iubirile
ele reverberează tandru
răscolind melancolii
sacrosante peste limite
în departări elocvente
pe direcția unui reper
cu extensii emoționale.
poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, citate de David Boia despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumina urca peste coamele munților ca o dantelă de pace, care se destramă la cea mai delicată adiere, iar fâșiile perforate și viorii căutau în curgerea lor grandioasă să se unească cu lumea... Dincolo de acest orizont impozant, imaginar, aproape de noi, în noi, exista altul. Și acela din noi se pierdea într-un voal vaporos de impresii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre vioară, citate despre superlative, citate despre pace, citate despre munți, citate despre imaginație sau citate despre delicatețe
Nu voi muri întreg, dacă mă simt solidar cu cei care au lăsat să picure în cărți sânge din sângele lor, lumină din lumina lor, trecându-ne nouă un zâmbet de nădejde și încredințarea că răspundem peste veacuri și milenii unei chemări a unui frate și lăsăm noi înșine un vis de nădejde altor frați care vor veni după noi într-un veac viitor.
citat celebru din Mihail Sadoveanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sânge, citate despre zâmbet, citate despre visare, citate despre viitor, citate despre solidaritate, citate despre moarte sau citate despre cărți
Copiii care se iubesc
Copiii care se iubesc se-mbrățișează în picioare
Lângă porțile nopții
Și trecătorii care trec îi arată cu degetul
Dar copiii care se iubesc
Nu sunt acolo pentru nimeni
Și numai umbra lor
Înlănțuită umbra tremură în noapte
Stârnind mânia trecătorilor
Mânia și disprețul lor și râsetele și invidia
Copiii care se iubesc nu sunt acolo pentru nimeni
Ei sunt în altă parte dincolo de noapte
Mult mai presus decât lumina zilei
În orbitoarea strălucire a primei lor iubiri.
poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în italiană.
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre râs, poezii despre picioare, poezii despre invidie, poezii despre degete sau poezii despre copilărie
Poezie de înviorare
A trecut timpul și eu mă asemăn unui plop,
Unei salcii în vibrație de lumină...
Am să mă deschid, pentru a vibra...
Am să culeg zâmbete din lumi îndecise.
Am să-mi dezvoltat intuiția și am să devin înger.
Lumina devine rază a sufletului,
Magia devine realitate spre care eu converg
Oglinda e reprezentarea frumosului din suflet
Poți culege vis, creație și lumină...
Vibrația reînnoirii spirituale.
Sufletul renaște în Lumină,
Dincolo de alfabetul latin...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre visare sau poezii despre realitate
Când toamna aurie
Când toamna aurie
Își arată zâmbetul,
O dulce nostalgie
Îmi inundă sufletul.
Frunzele în dansul lor
Își cântă despărțirea,
Iar crenguțele de măr
Rămân cu amintirea.
Au ruginit frunzele-n vii,
Curând în horă vor zburda.
Peste ogoarele pustii,
Zile și nopți vor colinda.
Va juca cu ele vântul
Până iarna le-învelește.
Chiar când doarme-întreg pământul,
Vântul tot nu odihnește.
Viscolește peste țară,
Vâjâie parcă-i nebun.
Nu-i chip să mai ieși afară.
Nu mai e nimeni pe drum.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre viscol sau poezii despre toamnă
Există oameni atât de drăguți, senini și agreabili, încât prezența lor are o influență bună asupra noastră. Dacă ei își fac apariția într-o încăpere, avem impresia că lumina devine mai puternică în jurul lor.
citat din Henry Ward Beecher
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe citate despre devenire
definiție aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre zâmbet, aforisme despre suflet sau citate de Octav Bibere despre suflet
Frumusețea oamenilor
Oamenii frumoși
rămân mereu frumoși.
Chiar dacă anii trec,
chiar dacă sunt fără machiaj,
chiar dacă sunt obosiți,
chiar dacă au riduri.
Pentru că frumusețea lor
nu se vede niciodată pe chipul lor
ci in sufletul lor.
Ei au cei mai fragili
și mai prețioși ani.
Oamenii frumoși
nu încetează niciodată
să strălucească.
poezie de Eugenia Calancea (23 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre machiaj
Amintirile sunt imagini difuze în penumbră, privite prin cioburile unei oglinzi retrovizoare.
aforism de David Boia (26 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre imagine sau aforisme despre amintiri
Și dincolo de suflet... mai e loc
Nu judeca... o lume, după tine,
Când ești cuprins de griji și de dureri,
În noapte, te-au târât atâtea seri,
Și peste rău... nu mai încape bine.
Când pe altarul vieții arde foc
Și te-a cuprins, puțin câte puțin,
Iar sufletul îți pare că e plin...
Și dincolo de suflet... mai e loc.
Și dincolo de suflet cresc iubiri,
Sămânța lor... răsare fără ploi,
Ajunge hrana inimii din noi...
Și zâmbetul, tăcut, de trandafiri.
Și dincolo de suflet umblă dor
Ascuns între iubire și tăceri.
Lumină vie,-a gândului de ieri,
Prin soarele de dincolo de nori.
Și dincolo de suflet... multe flori,
Mai pun culori pe umbrele din noi,
Oricât am fi de rătăciți... și goi.
Și după nopți... se mai ivesc și zori.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre seară
Sinele și Ego-ul
Toate care sunt limitate de formă, aparență, sunet sau culoare sunt numite obiecte.
Printre ele, doar omul este mai mult decât un obiect.
Deși, asemeni obiectelor, are formă și aparență,
el nu este limitat la formă.
El este mai mult de-atât.
El poate trece dincolo de formă.
Când el e dincolo de formă și de aparență, dincolo de "aceasta" și de "aceea,"
unde-i comparația cu alt obiect?
Unde este conflictul?
Ce poate sta în calea lui?
El se va odihni în locul lui etern care este ne-locul.
El se va fi ascuns în propriul lui mister de nepătruns.
Esența lui curge către propriile-i rădăcini în Unul.
Vitalitatea, puterea lui se ascund în secretul Tao.
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet sau poezii despre secrete
Mă tem
Privindu-te, mă tem
Că lacrimi vor curge în cascadă
Și se vor risipi în neant.
Vor alerga după lacrima-mamă,
Ascunzându-se de viforul arzător al durerii.
Chihlimbare vor dansa în irisul lepădat de satană,
Căci curcubeul de dincolo de cerul meu gri,
Caută să umbrească deșertul.
Nu pot plânge!
Nu am voie să evadez
Din sufletul meu...
Lumina îmi aparține!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre frică, poezii despre durere, poezii despre draci, poezii despre deșert sau poezii despre dans
Parfumul amintirilor
Nu știu cum faci,
că-mi alipești sufletul doar de oameni minunați,
iar din parfumul amintirilor
împletești un curcubeu,
să nu calc singură prin Lumina Poeziei.
Smerind uitarea,
mi-l colinzi harnic prin sânge,
alăptându-i pulsul cu plămăzile neuitării,
ca să-și triumfe prin lacrima de bucurie,
zvârcolindu-se pe foi, potopite de vers,
lumina suptă din ochi radianți,
fericindu-mi urcușul spre rodnicie...
Tu, Doamne, ne dai cunoașterea
și recunoașterea ne-o cântărești
cu a Luminii balanță...
Pentru clipa desăvârșită, trecută prin sufletul,
îngenuncheat la Iubirea Ta, Supremă,
cuvântul meu știe doar să-Ți sărute șoaptele:
"... precum în Cer, așa și pre Pământ!",
ca să-și ducă talpa fericită pe cărarea
ce nu uiți a o împrospăta
cu explozia unui nou parfum de amintiri,
adunat din inimi împlinite cu Lumina iubirii Tale.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre puls
Vecinicie cu fluturi de lumină
Luna a secerat ogorul de zăpadă.
Fără putință de învins,
doar în acolada sufeltului,
o inefabilă iarnă
în care amintirile,
cu sublimul lor imaculat,
suferă de insolație.
Cu buzele fierbinți
întinse după fluturii plăpânzi
care ne aduceau din ce în ce mai aproape
în cuvinte puține
și foame infinită
în respirația sângelui,
am învățat să fim.
Frenezie cu mistuire empatică!
Fără obligații contractuale,
dar...
un mult prea subit eden sufletesc!
Din ce în ce mai adevărat și mai frig
în necuvintele noastre,
din ce în ce mai multe nopți
pentru lumina ta;
și din ce în ce mai apăsate.
Mai presus de lună,
șansa regăsirii.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă sau poezii despre rai
Blestemul stelelor
Pe țărmul lor, străin de odisei,
Departe de a lumilor privire,
Trăiau, se-nțelegeau erau doar ei
Și își creșteau urmașii cu iubire.
Privind spre stele, nu știau decât
Că noaptea, sus pe cer, când e senin,
Apar, mai strălucesc, mai cad... și-atât,
Căci Soarele-i stăpânitor deplin
Și îi iubeau lumina, iar căldura
O așteptau din mângâieri de rază
În zori de zi, când le-atingea făptura
Ca zâmbetul ce,-ades, te luminează.
Iar Luna... da, a Soarelui pereche,
Cu razele-i de noapte, argintii,
Era și ea, în lumea lor străveche,
Iubită-n înserările târzii.
Știau ei, lupii: hărțile din stele
Au ajutat străini, pe bărci imense,
La țărmul lor să își coboare vele
În căutări de jaf și recompense,
Iar lumea lor nu a mai fost la fel,
Dar n-au uitat de Soare și de Lună,
Iar stele, strălucind pe ceru-acel,
Nu pot, iubirea lor, să o supună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre uitare