Suspendată între viaţă şi moarte

O bulă cât de mică de aer, caut disperată...
Mă-ntind, mă contorsionez,
e oare adevărat sau visez?
Mă înec, mă agit,
aştept o minune în a mea disperare,
să mă scoată din această stare...
Sunt în imponderabilitate,
am uitat şi de durerea cea mare din gâtul forţat
pentru a putea expira aerul cu greutate intrat.
Opresc o Clipă din al său galop,
o-ntreb umilă de-i ultima şi-o implor să stea pe loc...
Aş vrea ca viaţa-mi să mai aibă un scop,
timp să-mi dea pentru a putea saluta
iubirile, primăvara şi o stea...
Suspendată aşa, între viaţă şi moarte,
aripi multicolore de Îngeri se-arată,
cu grijă pe-un pat de spital mă aşază,
pe rând, trupul şi sufletul îmi îmbălsămează
cu medicină şi licoare de iubire,
încet, încet, îmi intru-n fire.
Nu căutaţi Îngeri în locuri visate,
Ei sunt printre noi,
pregătiţi să ne ridice chiar şi din moarte.
Sunt oameni asemeni nouă, îmbrăcaţi în iubire
ce nouă ne-o dăruiesc cu mărinimie.
Sărut ale voastre aripi multicolore,
Îngeri ce mi-aţi redat respiraţia
şi vieţii mele aţi făcut corole
de flori scăldate-n roua dimineţii,
adevarată anafură a vieţii.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

Cerul scăldat în roşul purpuriu
Îmi trimite razele de soare
Ca nişte săgeţi de iubire pură.
O iubire frăţească şi preacurată
Un timp fără de care ar fi prea familiar
Un aer de lumină îmi transmite un mesaj prin îngeri,
Îmi aduce crucea să o car spre muntele cunoaşterii
Umerii goi îmi cară poverile vieţii lumeşti
Curenţi de aer, îmi măsoară tâmplele încreţite de timp
Costumul mi se pătează de sudoare...
Focul din mine arde şi tresar
Călcând pe ghimpi şi metale
Picioarele-mi scăpară şi ma văd intre ceruri
Între vămile sufletului şi ale lumii prinsori
Arunc ultimele cuvinte de mulţumire divinităţii
Urc scările şi rămân pe ultima treptă
Privesc în lumină... viaţa-mi.
Mă bucur de orice trezire şi bucurie
Coloane de lumină se proiectează printre săbiile justiţiei
Conştientă păşesc, fără a-mi încetini ritmul
Sunt prezentă aici, acum şi în viitor.
Mă regăsesc şi continuu să visez frumos.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruinţe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorţilor îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduţi în mare
Îngeri orbiţi de soare
Îngeri uitaţi în cuvânt
Îngeri alungaţi de pamânt.

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pentru iubire

În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Şi am zburat s-aduc lumină
Pe ţarna plină de rugină.

Tu şlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Şi te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată

Să-ţi pună şi ţie în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci şi să cobori
Copiii îngeri printre flori.

Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le şopteşti ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...

Că ştim să trecem peste munţi
Şi marea-n ochii celor mulţi,
Că ştim ce-i pâinea în iubire
Şi Sfânta Cruce-n mănăstire.

De-aceea spun că-n visul meu
Tu porţi culori din curcubeu,
Eu aripi pentru dorul sfânt
De-a fi iubire pe pământ.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să pătrund
din nou în tainele primăverii,
aş vrea să iau soarele de mână
să-l mângâi ca să dea mai multă căldură
şi apoi să ne jucăm cu razele lui
pe iarba verde din grădină
culegând flori multicolore.
Aş vrea să alergăm prin văi
şi se ne bălăcim în râurile limpezi,
să curăţăm murdăria din sufletele noastre
care s-a acumulat în noi de atâta vreme.
Aş vrea să ne jucăm noaptea
cu luna şi stelele plimbându-ne uşor,
alături de îngeri, la lumina licuricilor,
printre stelele din carul mare în calea lactee.
Aş vrea să ştiu ce e fericirea
alunecând pe pământ în iarba verde,
scăldându-mă în roua dimineţii
şi dansând cu un buchet de flori în braţe.
Aş vrea s-avem aripi imaginare,
să putem zbura odată cu păsările în înaltul cerului
şi s-ascultăm cântecele lor prin livezi.
Aş vrea să fim tot timpul cu zâmbetul pe buze
să uităm de griji, să fim ca o primăvară
plină de muguri şi flori parfumate
şi să aruncăm steagurile singurătăţii,
să fim învăluiţi de îmbrăţişarile noastre.

poezie de Eugenia Calancea (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă din soare cu aripi

Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescăruşii din ochi se adapă
Atârnaţi vertebral de o stea.

Traversăm în valuri oceanul vieţii,
Stropi înfloraţi în suflet descriu
Frumuseţi din geana dimineţii,
Vreau să fie aşa şi-n veşnicul târziu.

Şi reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri şi oameni

Lumina cea sfântă în noi se coboară
Şi îngeri suspină de oameni ce sânt,
Bătaia de inimi începe să doară
În oameni şi îngeri, cum n-au fost nicicând.

Pământul se umple de raza curată,
Iar oameni suspină de îngeri ce sunt,
Iubesc şi-n iubire pe toate le iartă,
Că astfel e-n ceruri şi aşa-i pe pământ.

Doar îngeri şi oameni acolo... fiinţe
Căzute în rugă din inimi şi minţi,
Flămânde să-şi ardă în flăcări dorinţe,
Uitând câteodată să fie cuminţi.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mea

De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez şi forţă şi mister.

Sublimă oglindire mi-e viaţa –
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor şi-n salt.

M-aşteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri şi pătrate şi cercuri mai ales,
Şi sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.

Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streaşină de raze şi de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Şi din amintire îmi fac sărbători.

De ziua mea torn în pocale mirtul
Şi îl servesc la masa-nmiresmată
A vieţii, aşteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio zână nu-i ca mama

Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.

Eu sunt viaţă pentru mama,
sunt chiar îngeraşul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.

Cu privirea ei cea blândă
în braţe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.

Deşi mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau şi o sărutare
să-i arat cât o iubesc.

Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopţi de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.

Cu iubire îmi zâmbeşte,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocroteşte
de când mă are copil.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parte sunt din Univers

Pierdută-n tăcere într-un unghi din Univers,
o rază de stea îmi luminează sufletul imers
fără de voie în adâncul neştiinţei, pervers.

Sunt doar un simplu vers dintr-o poezie
în continuă expansiune, grevată de fantezie,
unde întreg Universul vibrează de frenezie.

E totul mişcare deşi pare un static moment,
viitor căutăm, plecaţi fiind din trecutul ardent,
în galop călărim secunde din al nostru prezent.

Sunt cuvântul ales din versul de-acces
către poezia ce viaţa a scris cu succes,
umilă aştept sentinţa ultimului proces.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de fantezie îmi dăruiesc

O clipă de fantezie îmi dăruiesc,
de realitate să fug îmi doresc.
Moment magic ce-mi taie respiraţia,
emoţii asincronice înlătură dizgraţia.
Un vis de cristal, mult prea fragil,
curge-n bucăti de timp milenar ca şi gândul agil.
Nopţi dulci se împrăştie-n văzduh,
sunt nopţile inimii mele ce zboară
una câte una, dansând ca un duh
plin de bucurie pe-un arcuş nou de vioară.
Momentul de a întoarce pagina a sosit,
un alt vis îl aştept împlinit!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi mereu iubire

În care vis mi te-ai ascus iubire
Aş vrea să vin să îţi şoptesc,
Că îmi este tare dor de tine
Şi în fiecare clipă te iubesc.

De-ai ştii că te am în suflet
Esenţă vie a sufletui meu,
Şi prind viaţă când sunt cu tine
Mă duci prin galaxie, mereu.

În care timp, uşor te voi atinge
Să-mi alin focul ce mă mistuie încet,
O boală eşti, te port în sânge
Şi în fiecare clipă te aştept.

Să vii să îmi acorzi un ultim dans
O ultima privire, plină de iubire,
Un tatuaj în suflet mi-ai rămas
Aştept doar clipă să fiu doar cu tine.

poezie de Georgescu Elena (9 ianuarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din miile de oameni

Din miile de oameni
Pe tine te-am ales
Din miile de stele
Iubire am cules

Cununa împletită
Din razele de soare
Şi flori multicolore
Iubirea mea cea mare

Eşti îngerul din vis
Ce-n noapte îmi apare
Eşti universul meu
Lumina călătoare

O zâmbetul tău blând
Mereu e-n a mea minte
Şi sufletul vibrează
Din nou fară cuvinte

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minune din minune

Petală cu petală încet te-am dezvelit
Şi miezul tău de goală, atât de înflorit
Şi frunzele de-o parte, parfum înăbuşit
C-o operă de artă, timid m-am împlinit.

Culoare din culoar, cu ea m-ai învelit,
Aromele de floare ce lin m-au cucerit,
Plăcerile fecunde cu rost mi le-ai transmis,
Rămâi aievea unde nu-i loc, pe-un loc de vis.

Prin crengile bătrâne ce îmi atârnă greu
Simt viul tău în mine cu focul lui sunt zeu,
Simt o zvâcnire lungă, îmi curge strop cu strop,
Simt bolile prea multe pe care le îngrop.

Din tinereţea dulce îţi fur şi-ntineresc,
Sărut miezul de floare şi-apoi ţi-l contopesc
Cu floarea mea bătrână pe care n-o opresc,
Să-ţi dăruiască seva, din ce credeam că-i sec.

Minune din minune, minunea s-a-mplinit,
Acum sunt iarăşi tânăr pe trupul obosit
Vigoarea cea plecată întoarsă de pe drum
Ţi-o dăruiesc pe toată, tu floarea mea de-acum.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire şi dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se aşează pe pământul
dornic de frumos şi Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt aşezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
şi-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud şi inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternităţii
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile anilor vieţii
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieţii terestre
aşezată pe un vârf de ac,
ce se învîrteşte printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopţiului
spunându-mi "ai grijă de tine"
ninge cu stele şi petale de trandafir,
ninge cu îngeri şi Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul cerului

sunt copilul cerului mă răsfaţă mereu
îngeri diafani îmi zboară prin trup
sufletul e o boltă din curcubeu
de culorile vieţii nu am să mă rup.

mintea se relaxează în comfortul meu
dar pentru iubire am o foame de lup
sunt copilul cerului mă veghează mereu
fluturi stelari îmi zboară prin trup.

e monument suprem credinţa-n Dumnezeu
clipele dulci roiesc ca într-un stup
am strâns învăţăminte cu minte de tezeu
bezne şi întunecimi nu mă corup.

sunt copilul cerului mă răsfaţă mereu
îngeri diafani îmi zboară prin trup.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frânte aripi de copil

În oriunde triste locuri,
înfruntând perfide focuri,
frânte aripi de copil
-de un crud, hain destin-
ţipă-n aer cu durere
dor de viaţă, zbor senin...
Rogu-te tu, vânt din Soare,
cată aripa ce doare,
mângâind-o, fă-o bine,
redă-i zborul către tine,
dă-i din majestatea Lunii
planând lin pe somnul lumii,
ocroteşte-o de furtună,
ghideaz-o spre vreme bună,
scoate-i aere deşarte
din penaje-mpăunate
şi învaţ-o să mângâie
dor şi viaţă... să rămâie
pavăză pentru iubire,
tuturor să dea de ştire
că odată, chiar rănită
şi în viaţă poticnită,
a-ntâlnit sămânţa vieţii
în seninul dimineţii!

Doctore, mă doare tare
lacrima din Carul Mare
unde azi se zbat febril
frânte aripi de copil...!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esplanadă de ninsori

Tu porţi aure deschise înspre cer, din taine vii,
Iar dragostea? ne-o spulberăm în aer sub aripe,
Îngeri îmi spun, nemoartea, că mă perinzi prin atrii,
Chiar umbra mea ţi-e-n casă, leac nopţilor din gripe.

Chiar drumul vechi din grindini îmi putrezeşte rece,
Un falnic tei mi-e suflet, şi n-are crengi deşarte;
Acum, că te aflai, rămâi, mai stai, petrece
Văpaie de seninuri prin harurile-mi moarte.

Atât de-aici simt forma-ţi, m-adie, mă împacă
Cu inima-mi plecată, nu numai ea, şi zborul,
Când mă-înşelam cu bezna, doar ea putea să-mi placă,
Lăsând iubirea seacă, cerşindu-ţi ţie dorul.

De mai trăiesc iar moarte, mi-e ultima dorinţă,
Îmbătrânit de îngeri şi demoni laolaltă,
Să-mi văd în tine chipul sorbindu-ţi umilinţă,
Să urc iubirea-n slavă, suflul să-ţi fiu din şoaptă.
..................
Iubirea-i vânt puternic, presimt lăuntric toamne,
Rămân crengile goale, cunune fără frunte.
Mi-e ziua vis, pun vini închipuirii, Doamne,
Iar te-am văzut, şi trebuie să mor... şi-s multe.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înec pişcoturi şi vă împărtăşesc aureole

dintr-o cupă de şampanie se priveşte mai bine viaţa
cu tot amarul cu tot amnarul cu pânza penelopei
din vârful domului de la hiroshima la ceas de moarte
vă împart viaţa ca pe o bomboană cu lichior de roze
din când în când câte un veac de risipit pe iubire
cât să-mi crească îngeri din ram în ram primăvara
parcă în ciuda celor care cheltuie miliarde pe arme
eu cuceresc universul cu ceva mai mult de o lacrimă
şi supun geometriei fiecare gâză zăpăcită de floare
doar aşa să-mi râdă inima când îmi este aşa soare
..............................
numai cine nu bate cuie în geam dimineaţa
nu înţelege de ce trebuie căutat buricul universului
acolo unde doi oameni îşi dăruiesc iubirea
..............................
nu despart apele
nu vă aduc minuni
doar vă ofer oglinda

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture

Fluture... parcă şi-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.

În vis te simt,
Mă-mbeţi cu măreţia ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"

Iar tu mă minţi, mă amăgeşti
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ţi făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."

Şi-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"

Şi mă grăbesc să ţi-o ofer
Neştiind că tu vrei viaţa
Libertatea şi fiinţa mea.

Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Şi astfel sper
Că pot zbura.

Şi mă ridic uşor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.

Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.

Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poţi zbura
Iar libertatea-i viaţa mea.

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii
teroarea creşte lasă în urmă coşmar
sunt încălcate toate legile firii.

timpul se răscoală în luna lui brumar
da peste cap resursele iubirii
cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii.

navigatorii se îneacă fără salvamar
e plină de obstacole calea izbăvirii
vreau o nouă rută pavată de drumar
cu dale pătrate din miezul gândirii.

cruzimea din lume îmi lasă gust amar
îngeri nevinovaţi sunt sortiţi pieirii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!