Ziua Mondială a Poeţilor

M-a surprins... zău nu ştiam
Că şi eu sunt un poet?
Dar uitandu-mă pe geam
Am citit... nu spun... "Secret".

epigramă de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care mă tot întreabă dacă i-am citit volumul

Nici un păcat n-am săvârşit
Că tomu-ţi încă n-am citit.
Poate-o s-o fac, dar sunt dispus
Să-l cumpăr de la... preţ redus"...

epigramă de Maliu Bogoe din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet de poet!

Nevasta mea, de multe ori,
Vâzându-mă cu gândul dus,
Mi-a spus că sunt cu capu-n nori,
Dar, cum se vede, sunt mai sus.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care a citit "Ulise iarna"

Împins de vântul cel domol,
Ulise, iarna, cu ocol,
Scăpat-a teafăr de sirene.
Scăpa-vei oare de... catrene?

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viaţa Buzăului" (1989)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pretins poet

O spun urlând, o spun încet:
Românul s-a născut poet!
Amicul meu, cu greu îngân,
Se vede clar că... nu-i român!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet închipuit

"Românul s-a născut poet"
A scris cândva Alecsandri.
Dar tu, spun sincer, cu regret,
Că eşti poet, nu te mândri.

epigramă de Ion Cicală din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceluiaşi Ion Minulescu la volumul de poezii "Nu sunt ce par a fi"

"Nu sunt ce par a fi" - ai zis
Şi te-am citit, într'un boschet.
La fel, mă crede, am conchis:
Adevărat... nu eşti poet.

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Câinele-a văzut o fată:
"Carne!"-a zis, bătându-şi dinţii.
Şi-şi priveau părinţii fata:
"Floare!"-au zis, plângând părinţii.
Şi-a văzut-o un călugăr:
"Bestie!"-a strigat ascetul.
Şi-un poet văzut-a fata:
"Înger!" a şoptit poetul.
Femeile sunt carne, cadavre, un secret -
Aşa gândeşte-un câine, un preot, un poet.

poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

MĂ CRED POET, DAR NU ŞTIU DACĂ SUNT(Rubaiat)
Mă cred poet, dar nu ştiu dacă sunt,
Mai sigur sunt un scriitor mărunt
Visând acum la vremea senectuţii
Să-mi iasă perle de sub păr cărunt.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie şi una de epigrame - Gheorghe Bâlici

Te rog să nu te superi rău, bădie,
Îţi spun direct un fapt adevărat:
Ţi le-am citit pe primele o mie,
La celelalte n-am mai rezistat.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam ce să spun. Ucisese un om. Era mama mea. Nu ştiam dacă eram ca ea sau nu. În principiu, nu voiam să vorbesc despre ea.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţa de la Roman, mi-aduc aminte puţine lucruri hotărâte. Am fost un copil precoce. Înainte de 5 ani, ştiam unele lucruri greu de înţeles şi pentru o vârstă mai înaintată. Ştiam, de pildă, oarecare lucruri din gramatică, pe care copii de 10 ani le pricep greu. Am fost şi amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era şi un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar ştiu că mă înroşeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam şi Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu ştiam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici ce este un munte -- nimic!

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secret, în definitiv, este doar ceea ce rămâne definitiv secret.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei fecioare

Duduia vesnic citeste ;
Stie clavirul, picteza
Si nopti de-a randul vegheaza,
Si poate, de-aceea slabeste.

Se crede, si unii o spun
Dar totul ramane secret
Duduia viseaza-un poet,
Bizar, singuratic, nebun.

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului, 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul George Coşbuc

A insistat să rămână
poet eminescian.
Asta şi-a dorit.
Dar a lăsat versuri în urmă,
demne de-un poet ţăran.
Un ţăran citit.

poezie de Dumitru Delcă (24 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Stamatiad, veşnic plutitor în nouri

Ştiam de mult că aştrii cad,
Dar nu fii trist, Stamatiad;
Deşi poet, poet sadea,
Tu n-ai fost sus, să poţi cădea.

epigramă de Octav Dessila din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Cum au procedat aceia
Care au cântat femeia?
Eu n-am voie un cuvânt,
Dar s-audă că şi cânt!...

epigramă de Ioan Cojocariu-Coajă din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet care mi-a vorbit despre modestie

Conceptu-i despre modestie,
De ce să-l ţină în secret?!...
Când toată lumea astăzi ştie
Că e modest... chiar ca poet!

epigramă de Dan-Radu Ionescu din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie cu soare

cui să-i spun că mă doare tristeţea?
devine tot mai grea, aspră, apăsătoare
în faţa mea se-ntinde bătrâneţea
îmi spune că la finiş se şi moare.

la geam doi porumbei se giugiulesc
au aripi ca să zboare-n fericire
pe cerul lor doar raze strălucesc
şi nu curg lacrimi din a lor privire.

este vară, mă mai bucur de soare
să-ţi spun ce simt acum nu e secret
prietene ţi-am pus o întrebare
unde pleacă timpul vesel şi concret?

uit prea des de iubirea cea mare
Dumnezeul timpului milostiv şi discret.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ceai

Stiam că n-ai să vii...
Dar eu... te aşteptăm cu atâta înfrigurare...
Era un simplu ceai...
În orele tărzii,
Cănd...
Amândoi visam...
Lună şi soare.

Ultimul ceai... fierbinte aromat,
L-am pregătit...
Încet şi fără grabă.
Ştiam că n-ai să vii...
Şi că ai plecat!
Şi totuşi... eu speram...
La gura de la sobă.

Sorbeam din ceaiul...
Ce timpul mi-l aduce,
Şi... ochii-i închideam ca să te văd.
Tu... erai prea frumoasă,
Şi prea dulce,
Dar deschizăndu-mi ochii
În jur era prăpăd.

N-am înţeles... de ce...
Am viaţa... atăt de apăsătoare...?
De ce un samovar...
Nu-ţi este îndeajuns?
De ce servesc un ceai..
Când inima mă doare,
De ce fără de milă,
Timpul... prea repede s-a scurs?

Mă amăgesc degeaba...
Doar trupul îmi tresare,
Îmi iau cana în mănă...
Mă uit la ceas... văd c-ai întârziat.
Mă arde... mult prea tare,
Şi-mi spun în minte..
Că totul e trucat.

Şi sorb o gură... din ceaiul aromat,
Găndindu-mă la tine...
O cât... te-am adorat!
Un ultim ceai şi-o seară fără tine,
Rămân acum tăcut...
Iar dacă sunt iar singur...
Sunt trist şi abătut.

Un ultim ceai... ce s-a răcit de mult.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica publicitate

Caut, pentru-nsurătoare,
(Fiind în stare disperată)
Domnişoară, fată mare,
... Chiar de fuse măritată.

epigramă de Ioan Cojocariu-Coajă din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!