In nefiinta

Plecat cu sufletul spre cer,
Privesc in jos, patrund stingher,
Si las slabit, langa cainta,
Un loc mahmur de pocainta,
Care-n trecut nu insemna,
Decat un mit respins candva,
Iar azi, pateaza cu simtire,
Si lasa-n inima jertfire,
O pata mica de regret,
Ce-n viitor, patruns concret,
Va reprlia focuri de gheata,
Lasate-n om in loc de viata.

Acum, in nefiinta stau,
Si las spre-a lumii pustiire,
Un gol patruns numai pe sleau,
Sa-aduca-n suflet fericire.

Si tot ce-a mai ramas lume,
Lasat ca dreapta caznuinta,
Crea-va voua un renume,
Ce-l veti purta in nefiinta.

Ramas in lumea celor drepti,
Precum floarea-n gradina,
Iti vei da seama ce regreti,
Dar va ramane mima.
La fel ca un cocor brazdat,
De furia furtunii,
Te vei ruga neincetat,
In clipa Mantuirii.
Patruns de nepasare acum,
Si rupt de nestiinta,
Poti crede c-ai ales un drum,
Dar vei fi-n nefiinta.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Din visuri nepatrunse acum,
Ramas pe drum singur, nebun.
Traiesc momente, bucurii,
Privesc surasuri de copii...
Si-atunci, las viata ce a mai ramas,
Sa-si faca ultimul ei pas.
Si o patrund ca pe-un refugiu al nepasarii,
Ca pe o clip-a disperarii.
Mi-aduc aminte...
Ramas, patruns, de ganduri sfinte.

Si-n capatul pustiu al lumii,
Traiesc creatiile lunii.
Patrunse doar de un fior,
Ce inca-l simt aievea, dar domol.

Nu tu, fiint-a Universului,
Ce ai facut azi primul pas,
Vei da crezare mitului,
Din tot ce-a fost si a ramas.

Vei crede ca intr-un sfarsit,
Un gand ce inca n-a murit,
Te va lasa... si iti va spune,
Ca rostul tau in asta lume,
A fost, va fi, si va ramane,
Sa rupi durerea ce ma tine,
In om, la fel ca la un caine.

Dar vezi, durerea cea patat,
Nu-i de prisos, nici de lasat
Ravneste-n inceputul tau
Precum e roua-n spre-apogeu,
Iar noi, patrundem spre-absolut
Si traversam de la-nceput
Distanta ce ne mantuie, cu greu,
De vicii, si de omul rau.

In viata ce mi-a mai ramas
Traiesc si merg precum un ceas
Iar tot ce-a fost candva frumos
Precum o lacrima in tos,
Creand balans de bucurii
Cu zumzet, scrasnet de copii
Ce ieri reprezenta elogiu,
Azi nu mai e decat refugiu.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Zdrobit de-al nimbului curat,
Trecut prin viata cu pacat,
In clipa resemnarii-n tine,
Vei stii ce-nseamna sa faci bine.

Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca tot ce-a fost in infinit,
Va trece peste noi far'nepasare
Lasandu-si haina rece, arzatoare.

Dar tu... clipa a resemnari...
Chiar nu-ntelegi culmea dureri?
Nu lasi in om, leac de scapare,
Si vrei sa-l duci spre disperare!

Sa-i curmi a vietii-nflacarare,
Sa-l lasi pribeag ca si urmare,
Sa-i dai batai de bici cu foc,
Sa-l lasi pustiu, far'de noroc.

Si chiar de toate astea vina,
Izbindu-l de pamant cu stima,
Naltandu-l spre inaltul cer,
Tot om va fi, un om de fier.

Chiar in sfarsit de vei pali,
In biata sa fiinta... vei domolii,
Un suflet plin doar de durere,
Ducadu-l sus de sumbra-i decadere.

Si tot ce va ramane-n viata,
Patruns cu Duh si cu speranta,
Va-ntreprinde un Paradis,
Cu foc de aur de nestins,

Cu flacari ce nu vor lovi,
Decat in cei ce vor lipsi,
Si-n tot ce este nepasare,
In toti si-n toate, cu ardoare.

Si in final, tot ce a fost,
O viata simpla, dar cu rost,
Trecuta toata intr-o clipa,
Vei intelege-ntr-un sfarsit,
Ca iadu-i cel ce ne despica...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebel

Curg lacrimi de noroi acum,
Strapuns de-un fulger, stau nebun,
Astept plecat spre infinit,
Renasterea ce-nca n-a venit...

Intind un brat precum o pata.
Privesc apusul si ma-nclin,
Si stau, astept cu inima-npacata,
E tot ce mai pot sa devin.

Un nimeni, adus la nepasare,
O simpla pata de culoare,
Un rebel, zdrobit de neputinta,
E tot ce mai tin in fiinta.

Pe fata lacrimile-mi cada,
Siroaie, curg far'nepasare,
Dar ce iti pasa, resemnare,
Daca voi devenii o prada?

Pamantul tot cuprinse-ma,
Sa-ngroape in nestire,
O flacare ce se aprindea,
De-un licar de iubire...

Cat despre fiinta cea iubita,
Tablou pictat cu trandafiri,
Pastra-va mie inrobita,
Un glas duios de serafimi.

Rebelului ce ma purcede,
La orice pas far'de ragaz,
Sa ii crestati pe-o lespede,
Un simplu nume sau necaz.

Gandindu-te la viata noua,
Vei spune far'sa mai pasesti,
Ca"fericirea v-o las voua,
poti far de ea ca sa zambesti."

Cat despre bogatia sufletului,
Ce te contempla-n meditare,
Poti sa schimbi cursul fluviului,
Sa-ti lasi totu-n uitare...

Si-atunci rapus de cutezare,
In simpla-ti jena de regret,
Rebelului ce-ti da crezare,
Ii vei ura"Dum ferrum candet".

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din intuneric

Cohortele pustiului, trecut-au peste noi,
Infigurarea sfanta e bunul Deceneu,
Si duce spre slavire a noastre oase moi,
Unite de stinghie, creaind un ateneu.

Dar cine sa rasufle din intuneric oare?
Poti tu suflet pribeag sa duci cainta-n suflet?
Sa vezi, privind in jur iubirea cum iti moare,
Poti spune cu candoare ca asta nu-i pamflet?

Dand frau gandirii pribegite-n nestiinta
Ce lasa-n in viata, o simpla amintire,
Crezand-o ca dezleaga din om o nefiinta
Va-npresara uimire creand desavarsire.

Si tot ce-aduce viata, din intuneric, piara,
Ducandu-si preaslavirea si simpla-i nemurire,
Dand nastere, unor figuri de ceara,
Ce-n sufletul curat nu-nseamna Mantuire.

Dar izbavirea noastra, ce cade din inalt,
Va duce peste zare spre lungul orizont,
O simpla amagire pasita dintr-un salt,
Ce-ntru-un final macabru va devenii un pont.

Sa nu crezi in lumina ce ne-a adus speranta?
Sa simti ca din pustiu te va patrunde-un gand?
Sa=l lasi sa te raneasca, desavarsind pedanta!?
Lugubra-i umbra-nbatranita ce ne-a lasat plangand.

Dar... din intuneric, toate, vor fi desavarsite,
Edificand vointa si ganduri necurate,
Clatind in lacrimi sfinte fiintele jertfite,
Le vei pastra oroarea... din lucruri minunate.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surasul

Din departarea inimii,
Traind pustiu, neprihanit,
Plutesc deasupra mimicii
Si nu mai pot sa fiu oprit.

Un sufletul ce-a fost candva,
Pustiu si inguratic,
Aievea isi va preschimba,
Surasu-i enigmatic.

Nimic din tot ceea ce-a fost,
Nu se va da uitarii,
Petrec rapus si fara rost,
O cazna a iubirii.

Surasul ce candva palea,
De clipa reintalnirii,
Acum... trecut precum o stea,
Sta-n culmea amintirii.

Nu voi sa nu mai stiu de tine,
Sa-mi numar zilele plangand,
Gandindu-ma la tot ce-i bine,
Lasandu-mi clipele pe-un rand.

As vrea, ca tot ce-n asta lume,
A pregetat blandete,
Brazdand Pamantul doar cu-n nume,
Preschimba-se-n tristete.

Surasul lin, care-n trecut,
Impresara sarutul,
Haotic, devenind placut,
Va intreprinde totul.

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sens

Aud, o voce cunoscuta in urma mea
Ma intorc sa vad dar stiu ca nu esti tu,
Tu ai plecat si m-ai lasat de unul singur
Eu am ramas cu o amintire si o inima franta.

Un viitor impreuna, ce frumos candva suna
Acum prezentu sterge tot se face a uita
Uita de noi, uita ce in trecut noi am jurat
Ca ne vom iubi mereu si-ntotdeauna.

Acum cand noi nu mai suntem impreuna
Am mai mult timp ca sa ma gandesc la mine
Si stau si ma gandesc mereu la noi
O intrebare de mai multe ori mi-o pun

Ce sens ca in trecut tu mai iubit?
Ca-ci acum eu, am doar de suferit
Ce sens ca eu ti-am zis ca te iubesc?
Acum tu ai plecat si nu mai esti.

Ce sens a fost ca noi sa ne-ntalnim?
Pentru a avea motiv de a ne desparti?
Ce sens are sa ma gandesc la tine?
De ma iubeai nu ma lasai singur cu mine.

Ce sens are sa mai gasesc un sens
Cand nici pe mine nu ma recunosc
Nici nu mai stiu ce se petrece cu mine
Si daca mi-a ramas inima mie.

Ce sens are ca sa mai scriu?
Cand stiu ca tu nu vei citi.
Si daca tot ce-am scris nu e asa
Eu, te astept ca sa revii in viata mea.

poezie de Serghei Ţurcan (11 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astept

Te privesc,dar parca
Tu nu vrei sa ma vezi
Incearca te rog sa crezi
Ca nu's nascut din piatra seaca

Am avut candva un suflet
Ce incalzea inimile tuturor
Dar nu mai am acum nici zambet
Caci a plecat cu el in zbor

Nu a ramas decat un gol
Si timpul cel nemuritor
Sa-mi duc aceasta viata pan' la capat
Sa ma ajuti inca astept

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta...

Nu pot sa-ti multumesc
Pentru tristetea sufletului meu
Da pot sa iti daruiesc
Amintirea mea mereu
Te las sa te hranesti din ea
Cand iti va fi mai greu
Sa plangi in noaptea grea
Asa cum am plans si eu
Nu pot si nici nu vreau
Sa iert greseala ta
Plec si nu iau....
Decat viata mea....
Iti las amintirea mea
Te vei agata mereu de ea
In fiecare clipa si secunda
In noapta rece si lunga.
Adio iti zic acum...
A fost frumos candva
Acum totu-i scrum
Voi uita, voi uita... iubirea ta

poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor d-un inger

Mi-e dor de tine, suflet bland,
Mi-e dor de tine, ma rasfrang.
Nu pot sa merg far' al tau pas,
Nu pot vorbi far de-al tau glas.

Ingan, rostesc, dar fara rost,
Nu pot schimba tot ce-a fost,
Chiar de-ar zbura timpu-napoi,
Nu pot schimba ce e-ntre noi.

Si merg, asa pe-un drum al meu,
Far-a mai sti ce-i bun sau rau,
Far-a simti iarna ca-ngheata,
Fara-ami mai sti rostul in viata.

Dar tu, ai fost al meu calau,
Razbit in frunte de-al tau rau,
Ai aruncat simpla-mi fiinta,
Prin largul hau de necredinta.

Si-acuma, reintors in viata,
As vrea sa cred intr-o speranta,
As vrea sa simt al tau fior,
Sa sar in foc far'de sa mor.

S-ating inaltul cer cu stele,
Sa vad cum lumea crede-n ele,
Sa trec prin forfota furtunii,
Sa-nghet usor sfarsitul lumii.

Dar din patrunsa-ti inganare,
Ajung sa spun incet, cu jale,
Ca focu-i trup din al tau trup,
Si-ajung sa sfasii si sa rup,

Din Soare, ca si Prometeu,
Un foc de sata de la zeu.
Dar cu ce rost in asta zi?
Sa-i mai ajuti far'a clipi?

Iti meriti oare obarsia?
Ce-ti rupe-n farami bucuria?
Sa lasi pamantu-ti sfant acum,
Si sa-ti arunci viata in drum?!

De ce? Si pentru cine chin?
Pentru un simplu gand hain,
Care nu-ti lasa loc de mit,
Si te aduce-n asfintit...?
..........................

Precum un suflet rastignit.
Ajuns pe-un drum mult ocolit,
Unde un om pripit de casa,
Nici apa din izvor nu-ti lasa?

Sa-nduri atata chin nebun,
Pentru-ati auzi un nume bun?
Iti merita a ta suflare,
Fiinta care-ti da salvare?

Si-ntr-un final, asa de-ar fi,
Nu poti vreodata ca sa stii,
Ca simplu-i suflet prihanit,
Ingheata timpul infinit.

Si-aduce-a ta slavire-n cer,
Far'a lasa loc de reper,
Far'de-a pasi cu chibzuinta,
Pentru-a iesi din pocainta.

Acum, cand ingerii-s in cer,
Esti tot ce mai pot ca sa sper,
Esti inger, om sau doar fiinta?
...........................
Intr-un sfarsit esti rea credinta.

Cat despre dorul meu rapus,
Raman sa spun cu capul sus,
Ca ingerii de sus gramada,
Picat-au fara de zabava.

Iar tu, inger al meu posac,
Imi lasi ca pestele in lac,
Doar o sclipire-n umbra ta,
Sa-mi tina calda inima...

poezie de Dănuţ Bărbuşelu
Adăugat de Dănuţ Bărbuşelu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as pleca

Ma gandesc sa plec,
Insa as vrea sa si raman,
Nu stiu ce parte-mi sa ascult
Si ma intreb...

Dac-as pleca ar fi mai bine
Pentru multi din jurul meu,
Dar stiu ca tu vrei sa raman
Langa tine...

Tu nu vrei sa plec
Mi-ai spus de-atatea ori
Ca daca plec eu vei fi singur
Si-ai sa mori...

De voi pleca, nu-ti fie teama,
Voi fi aievea langa tine,
Clipa de clipa, ceas de ceas,
Nu-ti fie teama...

Nu vei fi niciodata singur,
Caci iti promit: ma voi intoarce
Sa iti sarut obrazul fin
Si-am sa raman...

Dar parca nu-ndraznesc sa plec,
Mi-e parca frica sa te las
Sa stai singur ceas de ceas,
Nu pot sa plec...

Dar vreau sa plec, insa nu pot
Si-mi spun:"Sa nu privesti-napoi"
Si simt ca sufletul mi-e gol,
Nu pot sa plec...

Dac-as pleca, cu ce-as ramane?
C-un suflet gol si fara tine,
Insa cand ochii iti privesc
Simt ca mor...

Am hotarat: nu voi pleca,
Nu vom mai fi niciodata-
Tu singur... eu cu-n suflet gol,
Aici raman...

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevilor mei...

Asemeni unui stol de porumbei
Cu aripi pregatite pentru zbor,
Spre alte zari voi veti porni acum
Sfielnici si timizi, spre viitor.

Incepe drumul spre frumosii ani
Ai tineretii, cu-ntrebari si vise
In fata voastra mii de usi vor fi
Eu va doresc sa le gasiti deschise.

Sa stiti iubi tot ce-i frumos in viata,
Sa tineti vie flacara iubirii,
Nimic nu poate fi mai bun in oameni
Decat sublimul gest al daruirii.

Lasati-va de vise leganati,
Dar visele sa nu va stapaneasca
Fortati vointa cand apare sansa
Lasand a lumii ordine fireasca.

Fiti buni si drepti, si intelepti sa fiti
Viata e lupta, nu e o poveste
Si-avand alaturi, pururea, credinta
Sa faceti lumea altfel decat este.

Mesajul meu spre voi e:"Fruntea sus,
Priviti increzatori spre viitor,
Si veti razbate, fara indoiala,
Pastrand al vietii limpede izvor".

poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ultimul drum...

Stele pe cer se sting de dor
Vad in umbra soarelui oameni ce mor
Fantani secate isca in mine
Amintirea ta ce vesnic revine.

Glasuri de bucium rasuna prelung
Lacrimi de jale imi curg, si plang
De cateva clipe scurse-ai murit
In jalea tristetii acum m-am trezit.

Si cat in zadar chipu-ti sa-ti vad
Dar ochiu-mi observa numai prapad
In juru-mi oameni cu masti tot apar
Sa ma faca sa uit, dar e in zadar.

Iar timpu-mi dusman acum s-a facut
Caci daca-nainte eu timp n-am avut
Sa-ti spun sa vii, sa stai si sa razi
Sa nu mai traiesc cu ochii uzi,
Acum s-a oprit, ma lasa-n prapad
Pan'la infinit numai asta vad:
Un chip in ceata greu descifrat.
Un chip mortuar, senin reflectat
In balta de lacrimi ce jos s-a format
E chipul meu, un chip mutilat...

Iar clipe se scurg, se scurg in zadar
Caci timpul in loc pentru mine-a ramas
Din clipa in care s-a auzit acel glas:
Mesaje de-adio, de clipe lasate,
Soptite in vorbe cu greu asamblate
Pareri de rau, regrete si fapte
Acum sunt cu toate parca uitate;
O grea lovitura primita in dar.

Atatea fapturi azi se aduna
In lacrimi de jale cu mine sa-ti spuna
Ca imi vei lipsi cand singur voi fi
Si cat voi trai, tot singur voi fi
Atatea fapturi astazi se-aduna
Se-aduna-n zadar, e totu-n zadar,
Caci altceva-n dar, eu nu voi primi...

Pe ultimul drum, te conduc acum
Pe tine, a cerului astru-nghetat
Pe cer te intorci, din cer te-am aflat
Pe cer te inalti, spre stele tu cati
Pe ultimul drum, eu singur raman...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despartire

Sa nu-ti mai fie frica,
Plec din viatza ta,
Te las, nu te voi mai cauta,
Simt, relatia noastra se strica.

Cu greu iti zic acum,
Ca-ti las o cale libera,
Nu-ti voi mai scrie nici o litera,
S-au transformat toate in scrum.

Da plec acum,
Si parca m-as intorce,
Ca lacrimi inima imi stoarce,
Dar iti las liber al tau drum...

Poate razi, poate plangi,
Poate ca nu pierzi nimic,
De ce viatza sa-ti-o mai stric,
Mi-ar fi placut in brate sa ma strangi,

Mi-ar fi placut inima sa nu mi-o frangi,
Plec frumoaso acum...
Si strang amintirile intr-un album
Inainte ca de tot tu sa mi-l stingi.

Si chiar speram la ceva,
La frumoasa mea... speram...,
Dar acum nu te mai am,
Dar ma intreb te-am avut candva

poezie de Dorin Teodorescu
Adăugat de Dorin Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe de spus, prea putin timp... neinteles

Simt miros proaspat de ploaie,
Simt cum picioarele mi se inmoaie,
Simt miros de ars, de fum,
Simt cum vise s-au facut scrum,
Idealuri prea sus puse,
Cand sentimentele-s nesupuse,
Ganduri la dragoste si fericire,
Praf in ochi si amagire.
Tu taci si nu spui nimic,
Eu nu mai am ce sa mai zic,
Am spus si asa prea multe,
Ganduri si sentimente oculte,
Oricum pe tine nu te clintesc – nimic,
Iar eu ma sting un pic, cate un pic,
Oricum ce mai conteaza acum,
Poate ar trebui sa ne vedem de drum...
Dar ceva ne tot retine,
Ceva ma leaga de tine,
Ceva imi implora sa mai stau,
Sa fac compromisuri desi nu vreau,
Tu pari la fel de bulversat,
Desi viitorul e incetosat...
Spune-mi ce vezi cand ma privesti?
Vorbeste-mi de vrei sa imi vorbesti...
Nu te gandi ca poate maine nu-s,
Gandeste sa nu lasi nimic nespus,
Sa stii ca de toate isi pierd rostul,
Macar nu suspini si regreti ca prostul,
Spune tot ce vrei sa-mi spui,
Poate ce nu ai mai spus nimanui,
Spune-mi tot ce iti doresti,
Si-ti spun ce vad cand ma privesti,
Sa ne spunem tot ce se poate,
Ca sa nu regretam de toate,
Sa nu ne gandim ca maine nu mai e,
Si nu am apucat sa spunem lucruri ce,
Poate azi ar fi insemnat ceva,
Si maine nu s-ar fi distrus asa...

Nu vreau sa am nici un regret,
Nu mai vreau greseli ca sa repet,
Vreau sa las totul limpede – clar,
Sa stiu ca nu am luptat in zadar...
De ar fi sa fi gresit
Macar stiu ca m-am gandit,
Macar sper ca am facut bine
Gandindu-ma mereu la tine.
Nu te gandi ca maine poate ai sa regreti,
Invata sa speri, sa vrei, sa ierti,
Invata tot ce poti invata
Sa te poti lupta cu lumea rea,
Mi-ai umplut un univers ce pana ieri era gol,
Inimii i-ai dat in sfarsit un rol,
Stiu ca de vei pleca intr-o buna zi,
Desi poate te-as ruga sa vii,
Am facut tot ce se putea,
Sa nu regretam nimic sau ceva...

poezie de Camelia Popescu (15 iunie 2009)
Adăugat de Camelia Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat, peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de maine sper sa nu mai vina
Vreau sa ma trezesc intr-o bezna fara lumina
Intr-o lume cu nori intunecati dar pe un cer fara soare
Caci razele lui imi arde inima ce doare, si imi aduce aminte de a ta privire
Privire in care am vazut raze de speranta, sclipiri de foc
Raiul, desi am fost in viata, un suflet pur, toate in acelasi loc.
Paradisul iadului din sufletul oricui,
Era pictat doar in ai tai ochi caprui!
O ultima scrisoare iti las acum, un ultim trandafir, pentru ultima oara
Pentru ca de maine poetul ce plange in mine o sa moara
Sinucis in aceasta ultima acrisoare, in aceasta ultima seara
In care aripile ce l-au invatat sa zboare
Se vor ofili precum versurile ce l-au mintit sa nu creada in stele cazatoare.
Vor bate multe versuri la poarta mea incuiata
Dar voi lupta chiar si cu mine doar sa nu o mai deschid vreodata
Caci cu fiecare vers, cu fiecare rima otravita ce o voi lasa sa intre
Veninul din al tau parfum imi va reumple gaura din inima, acum acoperita cu pietre.
Iti mai scriu o ultima scrisoare, o ultima adiere de vant
Alintata spre tine de al meu avant, va mai muri odata pe pamantul sfant,
Va mai curce prin parul tau... de maine va mai curge doar spre neant
Odata cu poeziile smulse din suflet pentru tine
Ce le vei uita odata cu timpul ce te va face sa uiti de mine.
Vei uita privirea mea vei uita sunt sigur si de glasul meu
Dar sa nu uiti ca o data, pentru cineva, pentru un poet, ai fost un fel de Dumnezeu.

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai stins

Inca o petala cade rostogolindu-se in gol
Facandu-si loc printre atatea vise
Pe care le zdrobeste in cadere...
Insa aceasta petala e unica in felul ei,
E ultima petala, ultima speranta.
Ultima speranata tocmai s-a desprins
Din inima mea care sa deprins
Doar cu speranta.
Inima mea, o floare plina de petale...
Si iata ca inca o petala s-a desprins
E ultima petala, ultima speranta
Ce imi mai ramasese. Dar acum ce mai am?
Si daca speranta moare ultima,
Oare in urma ei ce mai ramane?
Cine poate oare acum spune?
Ce mai ramane?
Caci aceasta e ultima speranata... Era,
Caci tocmai a murit...
Ultima petala a cazut...

Pe cer, o stea straluceste puternic, caci arde.
In stralucirea ei, osciland mereu, incalzeste totul in jur,
Dar aceasta stea arde, caci doar asa straluceste, arde
Putin cate putin, pana se mistuie, pana se consuma.
Acum straluceste tot mai putin, acum nu mai straluceste.
A obosit. I-a trecut timpul. Acum abia se mai vede.
Acum nu se mai vede: s-a stins.
A stralucit pana la ultima picatura de substanta ce continea,
Pana la sfarsit.
Acum a incetat!
S-a transformat intr-o amintire...

Asa si tu:
Chipul tau, plin de substanta, plin de prezenta,
Stralucea intens in inima si mintea mea...
Totul se transforma in bucurie si fericire,
Orice neimplinire, chipul tau o transforma in succes,
Si era bine...
Chiar daca te eclipsa cineva,
Eu tot asteptam plin de sperante, de petalele inimi mele inca pline,
Sa apari, iar tu, ca o sarbatoare apareai mereu.
Apareai, caci acum totul s-a schimbat.
Treptat, ai ajuns la epuizare, apoi te vedeam din ce in ce mai rar,
Iar uneori te vedeam doar in mintea si in inima mea,
O fictiune reala, apoi si mai rar,
Pana cand te-ai transformat intr-o amintire placuta.
Am incercat sa te astept neincetat, dar petalele au cazut,
Speranta a murit, asa cum steaua stralucitoare de altadata s-a stins,
Asa ai murit tu in inima mea.
Iar acum, mai tin o mica faclie aprinsa in a mea inima:
O amintire de la tine, asezata frumos intr-un coltisor
In mintea mea: imaginea chipului tau,
O stea ce candva a stralucit si pentru mine.
Acum s-a stins, iar odata cu ea, s-a stins si o parte din mine.
Soarele a apus, dar cerul plin de stele
A ramas gol,
Caci s-a stins acel astru arzator, acum inghetat.
S-a sfarsit...

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru mama

Mi-e dor de tine draga mama mea
De cand veghez dreptatea si-adevarul
Mi-e sufletul curat precum ti-e parul
Ce-i nins de timp cu-argint cazut din stea.

Pe fruntea mea mai port o mangaiere
Si palma-ti aspra simt cum ma alina
Mi-e inima de barbatie plina
Desi copilaria ma mai cere.

De tata nu intreb si nu am teama,
El e barbat si vesnic va ramane...
Tu mama mea, gandind de azi la maine
Ai toate grijile vietii-n seama.

Nu dispera, caci mai tarziu, candva...
Am sa ma-ntorc acasa pentru-n ceas
Numai sa vad ce este, ce-a ramas
Si-am sa ma intorc din nou spre-a veghea....

poezie de Cătălina Mihăiţă
Adăugat de Cătălina Mihăiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca...

Daca intr-o zi vei gasi tarmul
Spre care neincetat te indrepti,
Va fi o rasplata din ceruri venita
Ca stii sa iubesti si s-astepti.

Daca, asteptand, vei afla rasaritul
Din zorii zilei spre care alergi,
Vei sti ce-i caldura si dragostea sfanta
Ca poti sa ierti, sa-ntelegi.

Daca mergand neincetat, spre lumina
Imprastii lumina in juru-ti mereu,
Primi-vei, la randu-ti, in suflet speranta.
Si, pururi, vei trece usor peste greu.

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa mea

Tu ma iarta, o, ma iarta,
Casa mea de huma, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Sa-ti trag radio si lumina
Ti-am fagaduit candva
Si ca fi-vom impreuna
Pieptul meu cat va sufla.
Dar prin alte case, iata,
Eu lumina o presor,
Alte case ma asculta
Cand vorbesc la difuzor.

Ti-am luat-o si pe mama
Si-ati ramas acuma, ia,
Vai, nici tu in rand cu lumea
Si nici oraseanca ea.
Las’ ca vin eu cu batrana
Si nepotul o sa-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ti bezna: "Hau!"
Si vei rade cu baiatul
Ca doi prunci prea mititei
Si vei plange cu batrana
De dor, ca doua femei.
Si vei tace lung cu mine
Cu vaz tulbur si durut,
Casa vaduva si trista
De pe margine de Prut.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Ma inclin,
Iubire-Mama, Dragoste-Gand!
Cu un zambet zavorat in nefiinta
M-apropii in soapta cu un sarut sa te ating
Imbratisindu-ti chipul cald din necuvant -
Doar Timpul mi-a ramas sa mai inving
Reconvertindu-l in recunostinta...
Femeie-mama, Femeie-gand!
Femeie nezidita in cuvant,
Ma-nclin in fata amintirii tale,
Pe Pamant.

poezie de Ion Muşat (7 martie 2011)
Adăugat de Ion Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!