Bună dimineaţa

Mi se luminează faţa
Iar inima în piept îmi bate tare
La această imagine fermecătoare
Te salut soare, ce dai viaţa

Pe crestele munţilor mai este gheaţă
Albastrul cerului mă farmecă
Şi nu mai îmi este greaţă
Lumea e prea frumoasă cred că

Iubesc şi sunt iubit
Multe eu mi le-am dorit
Dar nu m-am invoit
Să fiu de lăcomie lovit

Să fi iubit este uşor
Să oferi eşti dator
De cele ce nu dor
Zbori pe un covor fără motor

Dacă auzi Ajutor
Tu omule călător muritor
Opreşte te şi fi un autor
El, Ea... poţi fi tu.. DĂ - I AJUTOR..

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemuritor...

Pe acest pământ, sunt doar un simplu călător
Căutător şi dătător de comori
Dau din mâini ca nişte mori
Tată, când ai să te cobori. Îţi sunt dator

Să te ascult până am să mor
Nu voi să mor şi să mă cobor
În focul arzător
Vreau să păşesc pe al tău covor

Nu sunt aici pe placul tuturor
Sunt doar un simplu jucător
Tu eşti marele Judecător
Rănile mă dor...

De prea multe sunt eu iubitor
Sunt căutător şi descoperitor
Pe scena vieţii ca decor
Un regizor şi făuritor

Al vieţii mele eu sunt un actor
Un factor decisiv şi exclusiv
Este iubirea de cele se îmi dau motiv
Să devin aşa cum tu mi ai zis, când pe pământ m ai trimis

Se prea poate să mai fi omis
De Tine când rele am comis
Sper şi privesc spre cer
Sincer, doar un lucru cer

Eu sunt iubitor... şi de multe iertător
Unor situaţii eu le adaug umor
Să depăşesc greul îmi e uşor
Căci sunt zâmbitor, îmi sunt dator

Ştiu să fiu mulţumitor
Ştiu prea bine să fiu şi luptător
Când către mine vine situaţii ce nu mi convine
Nu mă pot abţine, şi atunci mă umplu de vine

Văd şi simt foarte bine
Culori şi sunete sublime
Mă înconjor de simţiri divine
De oameni cu care îmi convine

Pe duşmani îi ocolesc
Cum pot eu mai omenesc
Ei în mine lovesc
Dar nu obosesc, când la Tine mă gândesc

Mă hrănesc cu cele ce îmi trebuiesc
Muncesc şi ocrotesc pe cei mai slabi că mine
Nu visez la diamante din mine
Şi tot ce am in mine le ofer cu omenie

Nu sunt sărac... de nu am material
Cii pe plan sentimental sunt din neam de om
Când plecăm cu noi nimic nu luăm
Trupul este muritor

Ce amar e să vezi toate la ceas târziu
Ce pustiu e trupul fără suflet
Iubesc al meu suflet
Sufletul... este... cel... NEMURITOR...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt Eu???....

Sunt oare Eu... cel care vreau???
Am un soare la degetul meu???
Avem noi în noi
Mai multe firi de care nu ştim nici noi

Întâlnim oameni şi lucruri noi
Atât de plini.... Atât de goi
Aruncăm la gunoi
Cele murdare cu noroi

Ne batem cu pumnul în piept ca nişte eroi
Ne naştem... şi murim... în noi
Venim pe pământ o singură dată
Să ne facem o soartă

Bătem la câte o poartă
Şi se deschide câte o dată
Auzim şi spunem cuvântul IARTĂ
Dorim să iubim... să fim iubiţi... viaţa toată

Dar iată că nu moda e ceva perfect
Direct sau indirect... totul are efect
Timpul este trecător
Dator să fii omule, ce eşti muritor

Să fii cu toţii iubitor
Să te porţi omeneşte
Tu te fereşte a fi de vise ucigător
Omule... să fii... de tot şi toate iubitor

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aş cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Şi nici nu sunt sigur că merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aş simt obligat să întorc serviciul
Şi nu ştiu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă preţuieşte.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aş cere şi nu aş primi,
Aş fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerşeală,
Aştept doar să fiu iubit
Şi atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri şi vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci aşa L-am văzut pe Dumnezeu
Şoptindu-mi prin senzaţii.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puţin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de Cosmin Druţă din Teorie poetică şi poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de viaţă

Mi-e dor de viaţă ca pământului de ploaie.
Mi-e dor de viaţă ca cerului de soare.
Mi-e dor de viaţă ca poetului de poezie.
Mi-e dor de viaţă ca sufletului de o frumoasă melodie.
Dar nu îmi este dor de ceaţa care se lasă peste noi.
Nu îmi este dor de omul care îmi vorbeşte de pace,
Dar în suflet poartă un război.
Nu îmi este dor de străinul care mă numeşte frate,
Dar în gând plănuieşte să mă lovească pe la spate.
Nu îmi este dor de tot ce pare frumos, dar este fals.
Nu îmi este dor de lumânarea care a ars.
Îmi este dor de o lumină lină care vine,
Dintr-o inimă de om bună şi creştină.
îmi este dor de tot ce trebuie să aibă omul mai sfânt,
De viaţă, limbă şi de al său pământ.

poezie de Vladimir Potlog (15 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt

Simt, că sunt un fir de iarbă ce creşte spre infinit
Sunt un diamant neşlefuit.
Un vis împlinit mi- l doresc la nesfârşit
Să iubesc.. Să fiu iubit

Am prieteni sub soare
Sunt o floare, sunt un crin, sunt un fir de trandafir
Ce candoare, ce încântare, să fiu eu, cum voi in stare
Nu voi chin, nu voi să mai transpir cu ochii atunci când sunt dat pe tâmplă cu mir

Roua dimineţilor de primăvară, o cunosc pe dinafară
Soarele mă hrăneşte, cu raze fine
Explodez parcă îmi vine
Dar nu pot,, prea mulţi mă înconjoară

Rău îmi pare că nu înţeleg
Nu pot să dezleg al meu blestem
Mă leg de voi toţi, un fir de iarbă bleg
Să simt iubire. Visez, lăsaţi - mă întreg.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Crăciun strălucitor...

Eu un simplu om muritor, un călător
Rătăcitor căutător de patimă şi dor
Picioarele mă dor... sufletul mi-l simt mai uşor
În braţele tale... şi-mi spui puişor

Cu nimic nu sunt dator
Decât să fiu iubitor
Să fiu mai stătător
Tu ai un suflet iertător

Se prea poate să nu fiu tot timpul bun
Dar voi să ţi spun
Să mă supun, să mă faci mai bun
Să spăl cu un săpun al meu murdar nebun

Cum necum, de unde? până când?
Din toate ale mele gânduri, o să rămână un gând
Printre ale vieţii rânduri, ale mele gânduri sunt cârduri
Ştiute şi neştiute... spuse şi nespuse dorinţe

Atinse, neatinse, cuprinse, necuprinse vise
Cuvinte aprinse. Şi gânduri stinse
Zările in preajma acestor sărbători ninse
Le vreau în linişte şi vise împlinite

Dă mi nişte sărutări aprinse
Şi simţiri necuprinse, cu a tale buze fierbinţi
Tu emiţi o energie divină
Eşti divină... mă iartă de a mea vină

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt clipe în viaţă ce dor ca şi o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul uşor ţi se destramă
Şi cauţi zadarnic în jur un ajutor...
Sunt clipe când îţi copleşesc fiinţa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori....

Când încercările. s prea grele
Şi nu ştii când se vor sfârşi
Mai este doar puţină vreme
Şi Cel ce vine. va veni...
Chiar dacă viaţa. i mult prea crudă
Şi te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veşnicia ta.......

Sunt clipe în viaţă când guşti dezamăgirea
Şi vezi adevărul că e mult prea amar,
Sunt clipe când nu poţi găsi în tine puterea
Să schimbi clipe de gheaţă în clipe de jar,
Sunt clipe când multe poveri prea greu te-apasă
Şi eşti cu fiece pas tot mai obosit,
Dar nu uita că în curând tu, Acasă
Lângă Iisus te vei odihni...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce cărare să alerg

Îmi joci în faţa mea destin
Eu te iubesc, iar tu mă-nclini
Ma faci să cred ca totu-i lin
Şi anii cu bucurie vor fi plini

Tu râzi cu mine de multe ori
Fericirea pare fară de sfârsit
Eu când iubesc tu-mi dai fiori
Te-am urmarit şi te-am slăvit

Soarta mi-o împarti în două
Îmi spui pe ce cărare să alerg
La răscruce îmi alegi viaţa nouă
Lacrimile singură să mi le şterg

Eu te iubesc ori ce mi-ai destinat
Şi cerului îi multumesc frumos
M-am ridicat chiar de mai înclinat
Destinule acum nu mai fi mânios

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am lua suferinţele vârstei de douăzeci de ani şi le-am trăi la treizeci, pe cele de la treizeci la patruzeci... şi aşa mai departe cred că am schimba istoria lumii, am spune că nimic nu e pentru totdeauna, că nici un om nu e de neînlocuit, nici măcar mama, că iubirea nu se trăieşte doar în doi, că moartea nu este în afara vieţii, ea face parte din viaţă, că a pierde şi a regăsi este un cântec de dor ce-l cântăm obsedant, că nu poţi trăi în afara societăţii chiar dacă poţi să ai trufia de a te crede superior ei, ajungi într-o modalitate sau alta să devii sclavul său, că nu există viaţă fără să existe compromis, că a face ce-ţi place este într-un final definiţia fericirii şi cum atât de rar facem doar ce ne place..., sfârşim prin a fi veşnic nefericiţi. Că a fi iubit este mai important decât a fi puternic..., dar că fiind iubit eşti mult mai puternic!

Narci Anca în Picată din cer - Casa de pe plajă
Adăugat de Anouk
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt dator

Îmi sunt şi soare, 'mi sunt şi stele
Şi mare-mi sunt şi sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!

Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veşnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Şi adăpostul unui dor.

Îmi sunt dator să-ţi mângâi părul,
Când te aşezi la pieptul meu,
Căci numai eu îţi ştiu misterul
Prin care "tu" eşti veşnic "eu".

Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Şi armonia dintr-un vers.
Dator îţi sunt cu un descântec
Şi cu întregul Univers.

Îmi sunt dorinţa, ce te-aşteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ţi spun în şoaptă:
De mine eşti în veci iubită!

Să te-nsoţesc prin galaxie,
Să-ţi mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îţi sunt şi ţie,
Iubirii noastre credincios!

Îmi sunt tăcere şi durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.

Daniel-Petrişor Dumitru

poezie de Daniel Petrişor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă-mă în focul iadului... dacă inima mea se îndreaptă spre altcineva ...

Scumpa mea soţie,
tu eşti prietena meu eternă,
şi-ţi dăruiesc inima
împreună cu viaţa mea.

Salvează-mă din mocirla singurătăţi,
pe care o trăiesc singur şi plictisit
în cele două universuri.
Primeşte-mă şi fă din mine
un îndrăgostit adevărat.

Aruncă-mă în focul iadului,
dacă inima mea
se îndreaptă spre altcineva
decât spre tine.

Dragostea mea pentru tine
este cel dintâi portal,
prin care pot păşi în afara timpului
... trăind acum şi aici...

De aceea eu vreau
să fiu iubit necondiţionat de tine,
căci şi eu doresc
să te iubesc necondiţionat.

Căci nimeni nu ştie
de ce eu dau atâta importanţă dragostei,
de ce am o tânjire
atât de adâncă după dragoste.

Dar, fără să o cunosc bine,
nu poţ nici să iubesc, nici să fiu iubit,
întrucât dragostea
este unul din cele mai misterioase sentimente
... din univers...

poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia Lunii

Acum sub clar de Lună
Îmi doresc să fiu cu tine.
Când mă ţiii de mână,
Totul este foarte bine.

Magia Lunii veghează
Marea noastră iubire,
Calea ne-o luminează
Aduce doar fericire.

Inima tu mi-o topeşti
Când îmi dai o sărutare
Cu braţele mă-ncălzeşti
Ştii cât te iubesc, oare?

Viitorul, lângă tine-l zăresc
Eşti muza mea frumoasă
Pentru dragostea ta trăiesc
Şi sunt cea mai norocoasă!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi avea încredere în sine prea multă? Nu. Pentru că încrederea în sine înseamnă să te cunoşti în mod realist pe tine la adevărata ta valoare şi capacitate. Aroganţa este exact opusul. Să nu te cunoşti pe tine deloc şi să te supraevaluezi pentru ca apoi să fii adus la realitate de diverse lovituri pe care viaţa sau oamenii din jur ţi le dau, aşa cum şi Icar a nesocotit sfatul tatălui de a nu se apropia prea mult de soare. Oamenii cu multă încredere în sine se concentrează pe fericirea lor prima oară ştiind că doar atunci când suntem noi fericiţi şi avem tot ce ne trebuie putem să oferim şi celor din jur ajutor. De exemplu, când nu aveam bani şi mă luptam să fiu eu un om împlinit şi fericit, nu puteam să îmi tratez părinţii cu iubire şi înţelegere pentru că aveam prea multe frustrări şi îi consideram vinovaţi pentru anumite lucruri din viaţa mea. Când mi-am dobândit independenţa pe toate planurile şi am devenit un om împlinit sufleteşte, am ajuns să îmi iubesc părinţii mai mult ca pe oricine, să îi respect, să îmi fac timp pentru ei şi să îmi doresc să îi ajut cât de mult pot. O schimbare de 180 de grade! Tu cât eşti de împlinit în acest moment? Cât eşti de dispus să oferi celorlalţi din preaplinul tău?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Şi m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Şi tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îţi merge bine?
Nu-ţi este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Şi plouă tare afară,
În casă, liniştea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Şi sufletul, tare mă doare,
Că nu eşti lângă mine.

Mi-e tare foame, şi-aş mânca,
Dar n-am cu cine împărţi mâncarea,
Şi mi se pune iarăşi,
Noduri mari în gât,
Şi plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viaţa e pustie,
În casă, lipseşte gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Şi mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viaţa, şi nu o preţuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Şi câţi, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toţi,
Şi câtă tăcere după a ta moarte.
Acum pluteşte în casă,
Liniştea, şi umbra amintirilor,
Cu vise, încerc să m-amăgesc,
Şi false stări de bine.

poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoie am de tine, tată

Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, şi nu mai vine...
Şi ştiu c-aproape nu-mi poţi fi,
Şi ştiu c-aproape nu-s de tine.

M-ai părăsit de copiliţă...
Eram micuţă, te iubeam...
Şi nu credeam că-i cu putinţă
Peste-o zi să nu te am.

Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Şi-n altă lume ai plecat.

Am nevoie-atât de mult
Să te am şi azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Şi să fiu mereu cu tine.

Cinci ani aştept doar să-ţi văd chipul
În zile mari şi-n nopţi târzii,
Dar am înţeles cu timpul
Că te-ai dus şi nu mai vii.

Ai lumea ta – eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.

Ştiu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creştet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...

Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoţeşti când îmi e greu,
Îmi împleteşti în drum mistere
Ce nu le înţeleg nici eu...

Mă ridici la culmi înalte
Şi-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uşi neumblate
Pentru visul meu de azi...

Îţi mulţumesc că eşti cu mine
Şi mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii şi azi cu mine, tată!

Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinţi ca un părinte
Şi să mă cerăi de-i necesar...

poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii un luptător!

Copii-s mici, nu ştiu ce vor,
Dar pilde le dă mama lor.
Şi nu vrea ca al ei fecior
S-ajungă un om tânguitor.

Doar mama îi opreşte plânsul,
Şi-i zice: "Tu de mine-ascultă,
Ia viaţa-n piept, cu ea te luptă
Şi fii mereu învingător!

Nu vreau să creşti ca un nemernic,
Vreau s-ai un ţel hotărâtor.
Să fii ca mine, om puternic!
Ca să îmi fii de ajutor.

Dar nu-i tragedie mai mare,
Când oamenii, de tineri, mor.
Doamne, spune-mi, de ce mor oare?
Ştiu, omul c-o moarte-i dator!

Nu este om cel care plânge,
În viaţă toate trec. Dar dor!
Om este doar cel care-nvinge,
Şi eu te vreau învingător!

Fii printre cei ce vor să lupte,
Cei laşi sunt luaţi de val şi mor.
Ştiu, viaţa dură te ascute,
Dar vei sfârşi biruitor!"

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (12 martie 1997)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce cărare să alerg

Imi joci in faţa mea destin
Eu te iubesc iar tu mă nclini
Ma faci să cred ca totu i lin
Si anii cu bucurie vor fi plini

Tu râzi cu mine de multe ori
Fericirea pare fară de sfârsit
Eu când iubesc tu mi dai fiori
Te am urmarit si te am slăvit

Soarta mi o împarti în două
Îmi spui pe ce cărare să alerg
La răscruce îmi alegi viaţa nouă
Lacrimile singură să mi le sterg

Eu te iubesc ori ce mi ai destinat
Si cerului îi multumesc frumos
M am ridicat chiar de mai înclinat
Destinule acum nu mai fi mânios

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult mă iubeşti?

Într-un colţ de univers,
am vrut să mă cuibăresc în braţele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre nişte pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoţie...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet şi
cred că tu te grăbeai către o bisericuţă
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Şi mai cred că acolo te aşteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ţi văd, doar o clipâ, faţa:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
şi am spus încet, doar pentru mine, că,
deşi nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aş întâlni vreodată în vis
te-aş întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
şi atât de natural,
mi-ai întins braţele ca să mă ocroteşti,
deşi, ştiai precis,
că n-o să mă poţi atinge...
că n-o să mă poţi atinge atunci...
şi... niciodată!

poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima rugăciune

Gânduri frânte, reci şi grele
La pământ îmi pleacă fruntea.
Ochii nu mai vor să spele
Jalea ce-mi cuprinde mintea.
Inima îmi bate... dar...
Doar NIMICUL o pătrunde.
Şi îmi bate slab şi rar...
Sufletul? pierdut!... dar unde??

Jos, în colţ, văd o icoană,
Un Chip blând ce mă priveşte.
Şi îmi vine, aşa, o toană
Să m-apropii-ncet, hoţeşte.
E prea jos. Să-L pot vedea
La pământ îmi plec genunchiul,
Mă apropii de podea
Îmi aplec încet si trunchiul.
În icoana prăfuita este EL.
Sus, pe cruce pironit.
Blând priveşte ca un Miel
La cei ce L-au răstignit.

Doamne! Ştiu cât te-am rănit
Cu păcatele-mi prea multe...
Iar, şi iar te-am răstignit,
Mii de spini ţi-am pus pe frunte.
Mâinile ţi-am pironit,
Braţele deschise... care
Ne-au cuprins, Hristos iubit,
Într-o trista-nbrăţişare.

Gândurile-mi reci se-aprind,
Fruntea-mi arde de durere
Pe bărbia tremurând
Mi se-adună lacrimi grele.
Doamne, inima mi se topeşte
De păreri de rău şi jale
Iată-mi sufletul pierdut!
L-am pus Ţie la picioare!

Trupul meu încovoiat,
Pe covor păcatu-şi pune,
În genunchi, cutremurat,
Într-o sfântă rugăciune.
Lacrima-mi spală obrazul
De ruşine, de păcat...
Curăţă de tot necazul
Sufletul împovărat.

Doamne, vreau sa-ţi mulţumesc
Însă nu ştiu ce să-ţi spun...
Dar Tu şti că Te iubesc
Iar eu ştiu cât eşti de bun!

rugăciune de Mina Vintage
Adăugat de Mina Vintage
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-te îmi este bine

Alungi orice tristeţe
În suflet te-am găsit
Înconjurat de blândeţe
Să mă asculţi pregătit

Te-am căutat pe cer
Tu îmi erai aproape
Iubire ai dat fără să cer
Inima bătea să-mi crape

Cu atâta rugăminte
Privesc cerul înstelat
Inima bate cuminte
Cu iubire tu mai înzestrat

Un ajutor ai fost la greu
Ai locul în suflet la mine
Să te ajut e rândul meu
Iubindu-te îmi este bine

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!