Vis

Visam că ne-om fi cunoscut
Pe un colţ de lună
Şi purtam înmiresmată cunună...
Tu aveai costum de mângâiere
Şi fredonai ceva în tăcere.
Visam că ne-om fi cunoscut
Pe o rază de soare
Aveam roşii sandale...
Tu aveai pălărie de paie
Şi mă chemai fără-ncetare...

poezie de Silvia Filip (9 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-om face

Cu rodul vremii strâns în noi
Ne-om face sufletul, tot, roată;
Iar din tristeţi, si din nevoi-
Ne-om face amfore, cu toartă!

Ne-om face multe, de-om putea,
De n-o fi vremea prea căruntă...
Ne-om face şi în cer, o stea-
Oricât ar fi ea de măruntă!

Ne-om face inima vioară,
Îar gândul ni l-om face arcuş,
Să cânte melodia clară-
Ne-om face un pic chiar şi... sacâz!

Şi câte nu ne-om putea face
Din vise, şi îngândurări?
Când toate-n noi se vor preface-
Ne-om face margine, de zări!

Dar timpul zboară, nu stă-n loc,
Şi tremurăm... ne-om face foc!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-om revedea...

ne-om revedea şi tu şi eu,
ne-om revedea bătrâni şi goi,
ne-om revedea la apogeu,
ne-om revedea fără de noi

ne-om revedea la rugăciune
sub clopote ce bat strident,
sub fumul alb dintr-un tăciune,
sub fum de lumânări fluent

ne-om revedea lângă o strană
eu doar bătrân, tu, chip mâhnit,
nu vom privi şi doar o rană
va sângera şi-ntr-un clipit

te vei ruga în deznădejde,
la sfinţii obosiţi de pe pereţi,
la Dumnezeul ce păşeşte,
în cugete şi-atunci mă ierţi

te voi ierta, iertam pre alţii,
cum am citit printre scripturi,
aci vom fi cum ne sunt fraţii
legaţi cu rugăciuni pe guri

ne-om revedea poate în ceruri,
ne-om revedea, nu vom fi noi,
vom fi doar multele ecouri
fără de trupuri, goi, doar goi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raymond Barone: Deja faci planurile pentru nuntă?
Debra Barone: O tot plănuiesc de când aveam 12 ani.
Raymond Barone: Dar m-ai cunoscut abia când aveai 22.
Debra Barone: Ei bine, tu erai ultima piesa din puzzle.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, cândva

Undeva, cândva

Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spaţiu, or vibra ca unde.

Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.

Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emiţând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.

Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.

Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie şi... cuiva...

poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aveai cum

Din roiul de femei
Ce-aduc atâta miere
Nu aveai cum
Să mă zăreşti
Făceam curat
In şifoniere...

In strălucirea
Zilelor de vară
Când aripile
Prind scântei
Nu aveai cum
Să mă zăreşti
Ascunsă pe alei

Când toamna
Işi clatină paharul
Cu sucul plin
Din roade
Nu aveai cum
Să mă zăreşti
Cu vântul...
Am plecat departe.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aveai cum

Din roiul de femei ce-aduc atâta miere,
Nu aveai cum să mă zăreşti
Făceam curat in şifoniere....
In strălucirea zilelor de vară
Când aripile prind scântei
Nu aveai cum să mă zăreşti
Ascunsă pe alei....
Când toamna işi clatină paharul
Cu sucul plin din roade
Nu aveai cum să mă zăreşti
Cu vântul am plecat departe....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuaj

Mi-am pus aripi la picioare,
Tatuaje-n zbor spre soare,
Spre iubiri şi mângâiere
În prelingeri de tăcere!

Sunt profundă ca un vis
Care cordul a cuprins
Cu sărut pe ambii sâni
Şi cu vibraţii în mâini.

Sunt ca piatra necioplită
Sub o daltă fin călită,
Când m-atinge, mă-nfierbântă
De topesc liniştea sfântă.

Şi cât sunt de dezmierdată
Nu voi muri niciodată,
Voi zbura din floare-n floare
Cu aripi dulci la picioare.

Voi gusta zborul vieţii
Dintr-o fantă-a dimineţii
Şi voi fi lumina ta
Sculptată pe-o canapea

Ne-om legăna în sărut,
Dar din dar pentru-mprumut,
Ne-om topi până în zori
Printre îngerii din flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Light

aveam soare în păr şi nori în sandale
cu fruntea lipită de cer
dansam discret cu gândul la tine
gândul ţinea ritmul
eu făceam valuri cu Luna

aveam soare în păr şi nori în sandale
m-am scuturat
şi s-au împrăştiat

care-ncotro

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun

Am cunoscut bunu' în persoană;
Am cunoscut femeie, am cunoscut mamă.
Şi tată am cunoscut, am cunoscut soră...
Şi-o ţară ce mă vrea oricum, mă suportă oră cu oră.

Câţi câini am cunoscut, i-am crescut, m-au crescut
Şi mă iartă mereu... să mă aibe nu cerşesc vreun avut.
Şi Dumnezeu nu m-aude că-l neg, nu mai cred
Şi înger îl am sigur, că-s încă, în viaţă purced.

Şi am cunoscut bine suprem aproape, prin străini,
Unde am cunoscut casă, m-am cunoscut singur, cu bune şi vini.
Am cunoscut, înfiorat de atât adevăr, bunătate...
Mă transfigur în jur, mă dau tot... bun, să fie o eternitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visam că visez, dar şi în visul visat visam.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic...

Soare, lună, lună, soare,
Ornice nemuritoare,
Ce ne plimbă de la scutec
Şi ne duce-n rece pântec...
Lună, soare, soare, lună,
Împletindu-vă cunună
Ne-ncântaţi pe-al vieţii freamăt
Pâna la ultimul geamăt...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie care nu a bocit nu a cunoscut feminitatea. Un bărbat care nu a suferit nu a cunoscut bărbăţia.

Luca Filip
Adăugat de Luca Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste zăludă

Iubită creaţă şi sprinţară,
Te-am cunoscut aseară-n gară,
Iubito fără de cercei,
Prieteneai cu derbedei...

Aveai atâta "vino-ncoace",
Cât zece ciorbe de potroace,
Aveai atâta sexapil,
Cât monopolul de un kil...

Îţi dăruiesc un trandafir,
Cules pe şest din cimitir,
Şi îţi ofer fără fasoane,
Cutii în care-au fost bomboane...

În semn că vreau să te răsfăţ,
Eşti invitată la ospăţ,
Cu pâine tare şi chiftele,
Recuperate din pubele,

Iar dacă nu o să ne-ajungă,
Vom trage-aurolac din pungă,
Şi vom pluti îmbrăţişaţi,
În lumea boşilor bogaţi,

Căci aer noi avem şi soare,
Şi drept avem la-nsurătoare,
Iar din amorul pătimaş,
Vom umple lumea de urmaş'...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visuri de nisip

Visam prin lume,
Visuri de nisip,
Visam prin chirii,
Visam cu chirie
Pe la rude bănuitoare,
Pe cărări cu mărăcinişuri.
Palate puteam umple
Cu visurile noastre.
Visam castele de nisip,
Palate ascunse în globuri de cristal,
Eternitatea dragostei
Nevândută la colţul străzii,
Caravane albe ale pustiurilor
Purtând vise
Pe mătăsuri orientale.
Visam zâne bune,
Trubaduri cântând balade neverosimile
La ospeţe regeşti,
Pe când mâncam din frunze închiriate
Fructele pădurii,
Şi uneori pe la rude bănuitoare.

Inerentele furtuni, închiriate din lume,
De la rude bănuitoare,
Dragostea închiriată la colţ de stradă,
Îngroapă castelele, ochii tăi de nisip,
Globurile de cristal
Din ochii tăi.

Nisipuri mă apasă pe pleoape,
Pe piatra de marmură,
Mă sufocă,
Estompează amintirea ta,
Doar caravane albe ale pustiurilor
Mai traversează vise
Pe mătăsuri orientale,
Plutesc
Spre capătul unui deşert,
Unde te afli.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire ciudată

Eu sunt inamicul pe care l-ai ucis, prietene.
Te-am cunoscut în întunericul de-aici: aveai aceaşi grimasă
Ca ieri când m-ai străpuns şi ucis.
Am parat, dar mâinile îmi erau amorţite şi reci.
Gata, a venit vremea să dormim.

poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Păstorel Teodoreanu, ofiţer de artilerie

Când făceai parte din rezervă,
Aveai şi duh, aveai şi vervă,
Dar de când te-au mobilizat,
Paradoxal - pari dezarmat.

paradox epigramatic de Octav Dessila din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Păstorel Teodoreanu, ofiţer de artilerie

Când făceai parte din rezervă,
Aveai şi duh, aveai şi vervă,
Dar de când te-au mobilizat-
Paredoxal- pari dezarmat.

epigramă de Octav Dessila din Antologia umorului românesc, 2005 (1940)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Păstorel Teodoreanu, ofiţer de artilerie

Când făceai parte din rezervă,
Aveai şi duh, aveai şi vervă,
Dar de când te-au mobilizat,
Paradoxal, pari dezarmat!

epigramă de Octav Dessila din Păstorel, politice şi apulitice (1940)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

- Să vii în zori când soarele răsare,
Să ne scăldăm în raze blânde şi călduţe,
Când boabele de rouă-mprăştie răcoare
Şi bolta-şi stinge-ncet şiragul de steluţe.

- Să vii pe la nămiezi pe arşiţă de soare,
Nu-ţi fie teamă că razele-s aşa fierbinţi,
Stârni-va vântul adierile-i uşoare
Şi lin ne-om undui pe-aripile-i cuminţi.

- Să vii la asfinţit când soarele apune
Şi ziua pleacă-ncet trăgând zăvor portiţei,
Rămânem doar noi doi, intrăm în altă lume,
Săruturi dulci ne-om da şi mângâieri cosiţei.

Să vii în miez de noapte, pe lună de cleştar,
Văpăile din ochi să-nfrângă taina nopţii,
Să nu lăsăm iubirea să treacă în zadar,
Să ne rugăm de fericire-n calea sorţii.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveai părul lung până la cer

Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ţi mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ţi-i cer

Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrăţişez îngenunchind

Şi apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază şi de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...

poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!