Bunica
Avea bunica părul alb ca fulgii care-au nins-o-n vreme,
Doi ochi ca două albăstrele ce scânteiau de bunătate,
Părea desprinsă din icoane sau dintr-un basm cu Cosânzene
Pe care ni-l spunea odată, când ne-adormea în miez de noapte!
Era o mână de femeie, cu trup firav ca de copilă,
Dar vrednică și înțeleaptă cum doar o sfântă poate fi,
Iar sufletu-i atât de cald și-mpodobit cu-atâta milă,
Că pentru orice vietate era în stare-a suferi!
Avea bunica firea dulce și-n toată duioșia ei
Știa s-aline pe oricine s-ar fi aflat în suferință,
Povața ei era blajină și-ntotdeauna cu temei,
În fața fiecărui suflet se apleca cu umilință!
Era atât de credincioasă, cu Dumnezeu era în toate,
Nici gândul nu și-l slobozea fără să-și facă sfânta cruce,
Ținea o candelă aprinsă la o icoană, zi și noapte
Și-ngenunchia în rugăciune seara-nainte să se culce!
Avea durerea ei adâncă, de Maica Domnului știută,
Pe care o-nvelea în lacrimi de câte ori se închina,
Nădejdea ei era la ceruri și-n rugăciune-abia șoptită
Cerea iertare și-ndurare pentr-un păcat ce nu-l avea!
În ochii mei era o sfântă, mi-o amintesc bătând mătănii,
De multe ori mă lua cu dânsa chiar la biserica din sat,
Era atâta de bătrână, se rezema de colțul stranei,
Nici dacă o picai cu ceară de-acolo nu s-ar fi mișcat!
Părea o sfântă între sfinți, înconjurată de icoane,
Mergea cu coșul la sfințit în nopțile de Înviere
Și mă întreb câtă credință era în sufletul ei, Doamne,
Să stea la slujbă până-n ziuă fără să simtă vreo durere?!
Avea bunica mâini micuțe, dar harnice ca în poveste,
Știa să facă bunătăți din ce avea la îndemână,
Erau atâta de gustoase și miroseau dumnezeiește,
Că nu s-a pomenit vreodată ceva prin străchini să rămână!
Era atât de pricepută, că dovedea în toate cele,
Stătea cu furca-n brâu, săraca, doar la lumina lumânării,
Sau la războiul de țesut, tot aplecată pe vatale,
Dar ce ieșea din mâna ei erau odoarele răbdării!
Avea bunica ani destui cât să se simtă împăcată,
Chiar dacă viața ei trecuse, prea des, prin lacrimă și chin,
Dar n-am văzut-o să se plângă sau să blesteme, niciodată,
Însă amarul ei, sărmana, și-l revărsa într-un suspin!
Acuma coase ii de îngeri și răsădește flori prin Rai,
Dar mi-a lăsat în amintire cărarea ei înspre portiță,
Îmi vine-n vise printre flori... cu-același chip... cu-același strai...
Și-mi lasă urme peste suflet, că-ntotdeauna... e desculță!
poezie de Liliana Burac din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre sfinți
- poezii despre suflet
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre icoane
- poezii despre durere
- poezii despre trup și suflet
Citate similare
Tăcerea cuvintelor
Mi-am închipuit tristețea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codițe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu știa de sine, părea foarte chinuită
Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete și șoapte,
Iar pe chip, bujorii vieții o-nroșeau fără să știe,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră și vie
Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumusețe... ajunsese doar o slută
Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie și tăcere
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
- poezii despre sinceritate
- poezii despre romantism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nistor își ridică din nou privirea spre Adela. Până în acel moment, nici măcar nu remarcase cum era îmbrăcată. Era vară, era cald, nici un vânticel nu tulbura liniștea din jur... Evident, Adela, ca mai toate adolescentele de vârsta ei, era îmbrăcată modern, dar destul de sumar, provocator; și totuși, nu indecent. Nu i-ar fi permis tatăl ei, domnul Gigi Cristescu, un om destul de exigent, mai ales cu fiica lui. Dar era frumoasă, cu bluzica strâmtă, subțirică, ușor decoltată... Era înaltă și subțirică, dar nu prea subțirică; avea un trup de invidiat, sau doar așa i se părea lui Nistor, adică sublim! Și părul blond, lung, natural, parțial strâns la spate, ochii albaștri, cu mutrișoara ei de copilă... Cum să n-o placă? Era minunată! Fermecătoare... Dar el va pleca, ea va rămâne... Ce dificil! Chiar cu toată promisiunea ei că-l va aștepta.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre promisiuni, citate despre înălțime, citate despre vârstă, citate despre păr blond, citate despre păr, citate despre ochi albaștri, citate despre ochi, citate despre invidie sau citate despre frumusețe
Simplamente...
Pe când nu era nimic, iar nimicul era tot,
Pe când rană nu era, dar era durerea-n cot,
Nu era atunci cuvânt, dar era ceva de zis,
Nu erau expedieri, înspre drac sau paradis,
Pe când nici nu exista, niciodată și mereu,
Exista în consecință, fără z un simplu Eu!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre rai, poezii despre existență, poezii despre draci sau poezii despre cuvinte
Se gândi la ceea ce învățase, la ceea ce fusese ea odată și la ce devenise acum. Era o femeie care primise sfaturi de la omul pe care îl iubise, pe care le urmase și încercase din răsputeri să se vindece. Era o femeie care făcuse greșeli, care uneori plângea lunea dimineața sau singura noaptea în pat. Era o femeie care se plictisea adesea de viața ei și care găsea dificil să se dea jos din pat dimineața pentru a merge la serviciu. Era o femeie care avea destul de des zile când era prost dispusă, care se privea în oglindă și se intreba de ce nu se ducea la sala de gimnastică mai des; era o femeie care se întreba uneori care naiba era rostul ei pe această lume. Era o femeie care uneori încurca lucrurile. Pe de altă parte, era o femeie care știa ce înseamnă iubirea adevărată și care era gata să trăiască intens, cu mai multă iubire, și să-și facă amintiri noi. Indiferent dacă asta urma să se întâmple în zece luni sau peste zece ani. Indiferent ce o așteptă mai departe, știa că trebuie să-și deschidă inima și să o urmeze oriunde o ducea. Între timp trebuia doar să trăiască.
Cecelia Ahern în P.S. Te iubesc
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre viață, citate despre iubire, citate despre zile, citate despre sfaturi, citate despre serviciu, citate despre prostie, citate despre noapte sau citate despre inimă
Un împărat puternic avea o fată atât de frumoasă, că, de când era copilă, veneau să o vadă oamenii din apropiere și din depărtări. Și cine avea vreo durere era ușurat, cine era bolnav se însănătoșea, privind la fata cea frumoasă.
Mihai Eminescu în Fata din grădina de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihai Eminescu despre frumusețe, citate despre durere, citate de Mihai Eminescu despre durere, citate despre copilărie, citate de Mihai Eminescu despre copilărie, citate despre boală sau citate de Mihai Eminescu despre boală
Preotul era cu siguranță portughez sau spaniol și, deși sutana-i fluturândă era portocalie, nu te puteai înșela în privința crucifixului și mătăniilor de la brâu și nici a dușmăniei reci de pe chip. Sutana îi era ponosită de drum, iar ghetele, de modă europeană, îi erau murdare de noroi. Preotul era însoțit de zece băștinași cu părul și ochii negri, unul îmbrăcat ca el, doar că avea sandale în curele. Ceilalți purtau veșminte colorate, ori pantaloni sau, pur și simplu, fâșii de pânză în jurul șalelor. Nici unul nu era înarmat.
James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încălțăminte, citate despre siguranță, citate despre religie, citate despre ochi negri, citate despre negru, citate despre modă sau citate despre indigeni
Toate jucăriile erau drăgălașe, dar cea mai drăgălașă era o fetiță care stătea în ușa castelului; era făcută și ea din hârtie, însă avea haine frumoase și pe umeri o panglică subțire și albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât fața ei de mare. Fetița stătea cu brațele ridicate, fiindcă era dansatoare și își ridicase și un picior, dar așa de sus încât departe soldatul de plumb nu vedea unde-i și credea că fata are ca și el numai un picior.
Hans Christian Andersen în Soldățelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate despre superlative, citate despre plumb, citate despre picioare, citate despre jucării, citate despre hârtie, citate despre dans sau citate despre castele
Îmi mai întorc în gând copilăria
Era un trandafir la colțul casei
Și-n față porții...
Un tei măreț!
Era și ciutura din curte
Doamne... erau atâtea frumuseți!
Pe sub porticului de la poartă
Intrau și cai și călăreți
Era și-un câine-n curtea aia
Era și blând și credincios!
Erau și gâște erau și rațe
Și un curcan un pic nervos!
Era colina ce în iarnă
Ne îmbia la derdeluș,
Erau și prunii din livadă,
Era bunica și mătuși,
Eram nepoții în vacanțe
Și-acuma nu mai e nimic!
Plecat-am toți, care-ncotro
Unii -mprăștiați prin lume
Și alții au plecat... de tot!
Îmi mai întorc în gând copilăria... uneori...
și-ncep să plâng!
Mi-e dor de trandafirul de la poartă
Și de bunica mea cântând!
poezie de Mariana Zorița Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre vacanță, poezii despre tei, poezii despre rațe, poezii despre plâns, poezii despre iarnă, poezii despre gâște sau poezii despre gânduri
Lucian nu avea mult timp la dispoziție, însă știa că poate. Și că va reuși, pentru că nu era genul de om care să dea înapoi, să abandoneze încercările, fără a persevera. El nu ceda! Era ambițios. Deci, totul părea a fi în favoarea lui; era, ca de obicei, favorizat. Nici nu se putea altfel.
citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre perseverență sau citate despre ambiție
Nichi URSEI, In memoriam
Cu har scria, iar vorba-i înțeleaptă
Părea să scapere scântei;
Un om blajin, cu judecata dreaptă,
Așa era Nichi Ursei.
Umorul său, ce șfichiuia metehne,
Te captiva fără să vrei;
Prin sita lui, orice păcat se cerne,
Neîntrecut era Ursei.
Rapid, din ochi, îți cântărea valoarea,
Tot ce spunea avea temei;
Nu suporta minciuna și eroarea,
A fost unic, Nichi Ursei!
Și ar mai fi avut multe de spus,
Dar astăzi a urcat la zei;
La propriu, ne privește-acum de sus,
Un corifeu era Ursei!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viteză, poezii despre valoare, poezii despre umor, poezii despre prezent, poezii despre minciună sau poezii despre greșeli
Bunica
În haine pestrițe o știu pe bunica,
De când pe lume m-am pomenit,
Parcă a fost un vis, parcă este un mit,
Icoană vie învelită în scutece de timp,
Luminată de o rază poetică destinată, mie.
Bunica avea ochii blânzi, albastru de cicoare,
Frumoasă ca macul tânăr în lanul copt de grâu,
Harnică și sfătoasă nevoie mare,
Mereu surâzătoare, printre vecinele gureșe,
Făloasă fără pereche, în satul ei din vale.
Sub părul bălai, o frunte înaltă lucioasă
Ascundea amintiri ce-au cântărit cândva,
Pe holograma vieții învingătoare se străduia să fie,
Nu se lăsa ispitită de robia depresiilor omenești,
Deși motive, har domnului avea.
Umorul de pe limba bunicii nicicând nu lipsea,
Deși uneori din coada ochilor lacrimi nestăpânite curgeau,
Făcea deseori haz de necaz...
Dar numai sufletul ei frâmântat știa ce știa,
Înghițând în sec clipele rele căuta rezolvări,
Dar niciodată, nu se plângea.
Tăcerile ei spuneau foarte multe,
Iar când vorbea era o carte de înțelepciune modestă,
Căuta adesea înălțimile firii omenești
Și prețuia frumosul adevărat de poveste,
Trăia pe pământ, cu sufletul de ceruri inundat.
Icoană vie între aurite ferestre
A fost și va rămâne bunica mea.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre ochi, poezii despre frumusețe, poezii despre văi, poezii despre visare sau poezii despre victorie
Nu știa nici ea de ce femeile trebuie să-și plătească foarte scump fiecare strop de fericire. Destinul era mascul și înțelegea să le facă să simtă cine era stăpânul. Asta nu avea însă de unde ști nimeni.
citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruț
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre plată, citate despre fericire sau citate despre femei
Fulg de nea
Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.
Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul înghețat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.
Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniștit
Prin nori să zbori.
Pluteam ușor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viața mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.
poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre vals, poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Conversația le fu întreruptă de ușa automată, care se deschise din nou, de dincolo de ea apărând, de data asta, tot o fată, înaltă, nu prea slăbuță, ci bine făcută, dar nici prea grasă. Ea era șatenă, tunsă scurt, dar cu gust și avea doi ochi mari și albaștri. Lia și Maria o salutară, apoi se recomandară, înțelegând, fără explicații inutile, că ea era cea de-a treia componentă a echipajului, deci și ea trecuse cu bine toate cele cinci teste, chiar dacă nu obținuse numai note maxime mereu. Aflară de la noua venită, Stela, că aceasta mai era și chimistă, cu studii complete din întreaga chimie, organică, anorganică, atomică, nucleară sau moleculară, dar principala ei specializare o constituia medicina, deci, era doctoriță.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre chimie, citate despre tuns, citate despre păr șaten, citate despre medici, citate despre albastru sau citate despre Maria
Lunganul se calmase; îi venise inima la loc. Drept urmare, nu putu rezista fără a despacheta o ciocolată mare, cu alune de pădure. Îi oferi și Adelei câteva cubulețe; fata nu-l refuză. Se mai plimbară puțin, ținându-se de mână, zâmbindu-și din când în când unul altuia. Nistor o admira, dar și Adela pe el. Îl găsea drăguț, atrăgător. Și de ce nu; băiatul avea farmecul lui. Îl dezavantaja puțin înălțimea, dar nefiind nici prea gras, nici prea slab, avea o alură atletică. Chipul îi era tare plăcut, cu trăsături fine, bine conturate, încadrat de părul său șaten; nici blond, nici brunet. Iar ochii, cu o privire ștrengărească, nu erau nici verzi, nici albaștri, ci o stranie combinație dintre acestea două, deși nici una nu era predominantă. Prin urmare, nimeni nu putea spune cu precizie ce culoare aveau ochii lui. Deci, bineînțeles, Adelei nu-i era rușine să meargă lângă unul ca el, doar nu avea de ce.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre verde, citate despre rușine sau citate despre păduri
Era un ciob mărunt din oglinda cea fermecată care schimonosea și urâțea tot ce era frumos și bun, iar tot ce era rău și urât se oglindea în ea pe de-a-ntregul, așa cum era, și orice cusur ieșea la iveală. Bietului Karl îi intrase în inimă un ciob și, în curând, inima lui avea să fie ca un bulgăre de gheață. Acuma nu-l mai durea, dar ciobul rămăsese în inimă.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Hans Christian Andersen despre inimă, citate despre gheață, citate de Hans Christian Andersen despre gheață sau citate de Hans Christian Andersen despre frumusețe
Erai atâta de frumoasă!
Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...
În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.
Abia intrată în ogradă cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i că erau desculți,
Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.
Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai și piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.
În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere
Că aveau puterea să topescă pe loc și cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire
Ce ni se prelingea pe suflet ca să ni-l umple cu iubire!
La cuptorașul din ogradă te apucai să faci mâncare,
Iar Luna presăra cu aur în mămăliga dumitale,
Erai atâta de frumoasă... erai atât de obosită...
Abia rupeai pe sub genunchi câte un băț de răsărită!
Mereu în fugă după treabă, dereticând de zor prin casă,
Puneai un strop de gaz în lampă și-apoi ne așezai la masă
Și la lumina chioară-a lămpii și-a candelei de la icoane,
Tăiai cu ața mămăliga... tot căinând că ne-o fi foame!
Dar în puținul de pe masă era atâta-ndestulare
Că rămânea, întotdeauna, câte ceva la fiecare
Și ne-ndemnai să mulțumim cu umilință-n rugăciune,
Ca Dumnezeu să se îndure de noi și-n ziua cea de mâine!
Noi adormeam fără de grijă în șoapta-nchinăciunii sfinte,
În palmele-ți împreunate curgea o lacrimă fierbinte...
Pe care n-o vedeam niciunul... o cunoștea doar Dumnezeu
Și doar acum, privind în urmă, măicuța mea... o știu și eu!
poezie de Liliana Burac din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre sărut sau poezii despre superlative
Erai atâta de frumoasă!
Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...
În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.
Abia intrată în ogradă, cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i că erau desculți,
Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate,
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.
Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai și piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.
În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere,
C-aveau puterea să topescă pe loc și cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire,
Ce ni se prelingea pe suflet, ca să ni-l umple cu iubire!
La cuptorașul din ogradă te apucai să faci mâncare,
Iar Luna presăra cu aur în mămăliga dumitale,
Erai atâta de frumoasă... erai atât de obosită...
Abia rupeai pe sub genunchi câte un băț de răsărită!
Mereu în fugă după treabă, dereticând de zor prin casă,
Puneai un strop de gaz în lampă și-apoi ne așezai la masă
Și la lumina chioară-a lămpii și-a candelei de la icoane,
Tăiai cu ața mămăliga... tot căinând că ne-o fi foame!
Dar în puținul de pe masă era atâta-ndestulare
Că rămânea, întotdeauna, câte ceva la fiecare
Și ne-ndemnai să mulțumim cu umilință-n rugăciune,
Ca Dumnezeu să se îndure de noi și-n ziua cea de mâine!
Noi adormeam fără de grijă în șoapta-nchinăciunii sfinte,
În palmele-ți împreunate curgea o lacrimă fierbinte...
Pe care n-o vedeam niciunul... o cunoștea doar Dumnezeu
Și doar acum, privind în urmă, măicuța mea... o știu și eu!
poezie de Liliana Burac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată
A fost odată ca niciodată,
Dar cred că n-o să mai fie.
Pe când bunica era fată,
Nu se știa de bogăție.
N-avea nici haine fel de fel.
N-avea palat, nici termopane.
Nici bani n-avea, nici mobilier...
Doar o căsuță cu obloane!
Avea o casă bătrânească
De la străbunii ei rămasă.
Că singurei cu truda lor
Și-au făurit un cuibușor.
Desigur, tot satul i-a ajutat.
C-așa era pe acea vreme.
Vecini, cumetri și cumnați,
Moșnegi și babe, și vădane.
Amestecau lut, pleavă, apă.
Apoi oamenii îl călcau.
Și se numea aceasta,, clacă''-
Căci între ei se ajutau!
Și tot cu claca au clădit-o.
La fel au și acoperit-o.
În alb pereții au văruit
Și era bine de trăit!
Aveau lejancă mare în casă-
Mobila cea mai prețioasă.
Pe ea dormeau copiii cu bunica,
Iar lângă ei torcea pisica.
Aveau mereu cotețul plin
Cu cocoșei și cu găini.
Iar în ocol-văcuță, purcei, cârlani...
Aveau gospodărie-așa ca la țărani.
Și masa mereu le era plină
Cu măliguță, lapte, brânză și smântână,
Jumări și murături aveau-
De foame, iată nu mureau!
Chiar de purtau haina cârpită,
Dar era lumea fe-ri-ci-tă!
Și chiar dacă munceau din greu,
Îi mulțumeau lui Dumnezeu:
Că au sare, că au pâine,
Că au mamă cui îi spune!
Că au frați, că au surori,
Că au în grădină flori...
Dar azi? Nu fie cu bănat,
Lumea tare s-a schimbat.
Avem de toate: condiții și tehnologie...
Dar nu avem esențialul-Omenie!
Azi mulți au profesii, studii, intelect...
Dar din păcate, duc lipsă de stimă și respect!
De aceea, dacă aș putea,
Timpul înapoi l-aș da!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre vestimentație, poezii despre sat, poezii despre țărani, poezii despre vecini sau poezii despre tehnologie
Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul, căci era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi; ș-apoi mai avea și o mulțime de copii! Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgârcită. Vorba veche: "Tot un bou ș-o belea". Fratele cel sărac sărac să fie de păcate! tot avea și el o pereche de boi, dar colè: porumbi la păr, tineri, nalți de trup, țepoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și groși, cum sunt mai buni de înjugat la car, de ieșit cu dânșii în lume și de făcut treabă. Dar plug, grapă, teleagă, sanie, car, tânjală, cârceie, coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte alte lucruri ce trebuiesc omului gospodar nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. Și când avea trebuință de asemene lucruri, totdeauna supăra pe alții, iară mai ales pe frate-său, care avea de toate. Nevasta celui bogat de multe ori făcea zile fripte bărbatului, ca să-l poată descotorosi odată de frate-său.
Ion Creangă în Dănilă Prepeleac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noroc, citate despre boi, citate despre zgârcenie, citate despre tinerețe, citate despre sărăcie, citate despre săniuș sau citate despre supărare