Dragoste

Dumnezeu te-a învelit într-un zâmbet peltic
aproape prea mic, cum să zic,
îţi tot ies de sub el umerii strâmţi, visul şăgalnic, şalul,
cum glezna-ţi răsare din valul
sărat şi dungat, răsfăţat,
ba (sincer aş spune) chiar rău
cu-ncâlcirea de vrăbii a părului tău.

Şi văd uneori cum tresare,
robit de hamei şi mărare,
un dor arţăgos, ruşinos,
din liniştea lumii întoarsă pe dos,

îţi intră sub pleoape ca într-o casă,
face din tine o funie groasă,
face din tine o mânăstire
cu coaja subţire
şi taie-n căpruile uşi câte-un rând
de lemn fumegând,
îl pune pe frunte, îl pune în gând,
râde plângând.

Mai mereu ajunge la tine
(sprijinit într-un toiag de rugine)
câte-un poem străveziu
(poartă palton aiurit, demodat, fistichiu),
intră pe uşă, lasă afară
o juma' de ţigară, un arcuş friguros de vioară,

o gară şi o mie de fraţi
tremuraţi, asudaţi,
bea rouă de pe crupa ta regală de marţi,
îţi dă ocoale mari şi te-ntreabă:
dansaţi?

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Femeie,
Dumnezeu te-a învelit într-un zâmbet peltic
aproape prea mic, cum să zic
îţi ies de sub el umerii strâmţi, visul şăgalnic, şalul
cum glezna-ţi răsare din valul
mieriu şi turbat,
ne-nsurat
şi-un călcâi de cuvânt mai răsare
din apa aceea de mare
despre care-am vorbit.

Mereu ajunge la tine
cuvântul meu străveziu,
(poartă palton aiurit, fistichiu, vineţiu
intră pe uşă, lasă afară
o juma' de ţigară, un arcuş ameţit
de vioară
şi o mie de fraţi
tremuraţi, asudaţi, stâmpăraţi)

bea rouă de pe crupa ta regală
de marţi,
îţi dă ocoale mari şi te-ntreabă:
Dansaţi?

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E marţi, din nou...

E marţi din nou, ca un ecou al minutarelor placide,
În dansul lor ameţitor, e o morgană ce ucide.
O cucuvea pe-un clopot sfânt mai umple-un blanc cu o solie
Şi-mi intră moartea pe furiş şi n-am nimic să-i dau bacşiş,
Am doar o poezie.

Pieziş citeşte câte-un vers şi mă priveşte pe sub gene,
Mimează chiar un interes, pe sub privirile-i viclene.
E chiar frumoasă-aşa cum stă, în straiul ei de-ntunecime,
Privindu-mă de sus, extrem ca o sultană de harem,
Strâmbându-se la rime.

-Aş mai putea să mai amân, să-ţi termini visele nescrise,
Dar, să nu îndrăzneşti cumva, să-mi ţii ferestrele închise!
Te caut, poate într-un an, dar chinul îţi va fi mai mare.
Să nu mă strigi, să nu mă chemi şi mai ales să nu blestemi
C-am să te-arunc la fiare.

-De mi-a venit sorocul, zic, (prea multe semne-mi dau de ştire),
Să nu mai amânăm nimic şi fă-mă repede-amintire!
E marţi din nou, ca un ecou al prevestirilor de moarte,
Tu trece-mă prin vămi, că poţi, să-mi cumperi chiar şi pe doi zloţi,
Spre tine, paşapoarte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai e dor?

Spune, îţi mai e dor de mine,
de ochi albaştri şi cuminţi,
de şoaptele-mi dulci şi fierbinţi?
Mă mai aştepţi în prag la tine?

Ştii tu ce mult ai răscolit
liniştea sufletului meu,
cum am făcut din tine zeu
din ziua-n care ne-am iubit?

Din visuri dulci ai coborât,
să mă trezeşti din moarte vie,
s-aduci Lumina în chindie
şi să alungi tot ce-am urât.

Zâmbesc şi ştiu că azi trăiesc
de Dorul meu, născut în tine,
numai în doi ne va fi bine,
să nu te sperii cât IUBESC!

Spune, îţi mai e dor de mine?
Aşteaptă-mă şi ai răbdare!
Am strâns în inimă mult soare,
să ţi-l aduc în dar, de mâine!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crede în tine

Dacă vine cumva ploaia când eşti la plimbare
Poţi face pneumonie, riscu-i foarte mare
Însă de-ai fost înţelept şi ai o umbrelă
Ea te apără de ploaie şi scapi de răceală

Dacă mergi cu bicicleta şi pe-o piatră ai lunecat,
Ai frânat cumva prea brusc şi în cap te-a aruncat
E posibil să ai şansa de-a scăpa nevătămat
Cască de ai avut pe cap şi te-a protejat.

Însă cum te fereşti, să-mi spui acuma mie
Când cei din jurul tău s-atinşi de isterie!
Cum îţi menţii echilibrul când specialişti în toate
Doar ceea ce e rău, insistă să-ţi arate!

Că-n toate-i depravare şi crasă indolenţă
Şi-avem violuri multe, de asemeni, violenţă.
Întreaga presă frate, împroaşcă tot şi toate
De-aia avem în ţară, multă adversitate!

La atâta negativ, cum să-i mai faci faţă
Şi cum să-ţi păstrezi vie a ta poftă de viaţă?
Eu zic să rămâi calm, în orice situaţie
Să-ţi vezi de-a tale scopuri, cu multă abnegaţie.

Tu caută soluţii, la orice provocare
Viaţa uneori te pune la încercare
Dar de-ţi menţii credinţa, în potenţialul tău
Îţi va veni în sprijin şi bunul Dumnezeu.

Învaţă a asculta şi a nu fi arogant,
Cată înţelepciunea de-a nu fi intrigant
Un zâmbet să ai pe chipul tău mereu
Să nu fii uragan, ci un senin alizeu.

poezie de Ionel Popa (13 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul din liceu

Mereu cu tine stau in gând când fumez o tigară,
Şi doar gândul că te văd mă mai scoate afară,
Acum mă-ntrebi cine-s eu?
Sunt cel ce te iubeşte mereu....

Poate pare ireal, dar eu încă-s în gară,
Şi mă mulţumesc cu visul când aprind o ţigară,
Acum mă-ntrebi cine-s eu?
Sunt cel ce te iubeşte mereu....

Încă-s tipul din liceu, ce te-a curtat
o vară,
Încă eşti aceeaşi fată, ce-am sărutat în gară,
Acum mă-ntrebi cine-s eu?
Sunt cel ce te iubeşte mereu....

Mai am o lună şi mă-ntorc, şi-o să te-aştept la scară,
Amintirea despre noi sper să îţi reapară,
Vei şti din nou cine-s eu,
Amic, coleg si iubit din liceu!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las...

Îţi las povestea de Ev mediu
Unde ne-am fost întâi popas,
Un roşu japonez pe perini
Şi graba mută dintr-un ceas

Îţi las lentoarea din alinturi
Şi mierea scursă din amurg,
Mirosul de pământ sălbatic
Şi pasul rătăcit prin burg

Îţi las o unghie pe piele
Şi-o prăbuşire în beţii
Nuntaşi pe poduri de nuiele
Să nu mai vin, să nu mai vii

Îţi las în gânduri spinul verii
Însângerat şi dus mereu,
Un râu în josul unei case
Lipsind din ea şi tu, şi eu.

Îţi las o geamănă în sânge
Trăind a crini şi a tăiş
Îţi las viorile să umple
Acest deşert cu nou frunziş.

Îţi las ce am simţit asemeni
Tot ce-am atins şi n-am atins
Un tu şi eu, rotund de lună,
O ţară peste care-a nins

Un Dumnezeu scriind iubirea,
Pe foi din noi, cu scrisul mic,
Îţi las scrisoarea lui la uşă
Şi rana frunzei, într-un plic

Îţi las inelul clipei care
Desprinde tot şi uită mult
Las linişti mari peste-o poveste

Şi-n stradă, marele tumult.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată

Voi pune eternitatea în plicul de la poartă,
Si glas de pescăruşi voi aduna-n borcane,
Voi scrie despre tine şi pentru tine, tată,
Şi-ţi voi găsi blândeţea, mereu printre creioane.

Voi pune la dor cheie, să nu îl simt vreodată,
Suspinul unor îngeri îl voi picta căprui,
Ca să-mi rămâi aici, mereu cu mine tată,
Să trecem peste toate când toate-s amărui!

Voi strânge marea-n braţe, voi fi eu marea toată,
Când cerul va sorbi atatea mii de lacrimi,
Tu nu te-ngrijora, voi fi cu tine tată,
Eu am să-ţi luminez, voi face far din patimi!

Mă voi picta lila, mereu să îţi fiu adorată,
Cu tâmplele grena şi soarele în plete,
Căci mă iubeşti albastru, cum iti sunt ochii, tată,
Cum te iubesc si eu, în mov, lila, în zâmbete!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Birtania

Se pune câinele la stânga porţii
iar la dreapta ei se pune lătratul.
Din ambele mâini îţi aprinzi o ţigară.
Se aude graurul de fum.
Nimic... zici cu totul!
Cauţi cârarea în buzunarul de la piept
şi găseşti apusul
zilei de ieri! Trânteşti gura!
Ziarul vine după tine
în două litere cu majuscula ruptă.
Muştele intră în coasă!
Noaptea mângăiată pe stele
greu se lasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dar

ultimul dar pe care
mi l-aş face
ar fi să mă privesc în oglinda
din spatele oglinzii
ca să mă văd aşa cum am fost
apoi m-aş întoarce pe dos să văd
cum aş fi vrut să fiu

după aceea
aş scoate rama din dreptul inimii
te-aş pune pe tine în mijlocul ei
şi te-aş întreba,
cum aş putea face o curbă
cu viteza luminii
în imensitatea cerului
să ajung exact acolo
de unde am vrut să pornesc
şi să-mi aduc aminte mereu
de cel
care nu mai sunt?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cădeam din câte-un catalog

Îţi mai aminteşti acu-ntr-o doară
Cum schimbam bilete pe sub bănci?
Răzbăteau din geamuri de afară
Strigăte-n ghiocuri la ţigănci

Toţi cădeam din câte-un catalog
Ca nişte recruţi în banca-ntâi
Afară m-aştepta un timp olog
Tu mă rugai cu lacrimi: mai rămâi!

O trăsură, singura din sat
A trecut prin viaţa mea fugară
Cui îi pasă c-a abandonat
Copilăria mea, la gară?!

Parcă te mai văd şi-acum în bancă
Ochii tăi senini şi visători
Oricât i-aş invoca, e-n van, că
M-au vegheat în somn de-atâtea ori

Ne primise viaţa într-un cerc
Copii naivi cu feţele candide
Fluturii ieşiţi din crisalide
Lacrimi ce şi azi le mai încerc

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, cel din depărtări

Uneori, am nevoie de liniştea ta,
Liniştea pe care mi-o inspiri tu,
Cel din depărtări, de mult prea departe,
Mai ales când plâng târziile toamne
Pe umerii-mi încovoiaţi de zboruri frânte
Şi tânguie noaptea a singurătate.
Uneori, cred că doar gândul la tine
Mă face să merg mai departe
Pentru că ţi-am dăruit parte din visele mele,
Parte din anii mei,
Pentru că te-am împodobit
Cu cele mai frumoase cuvinte de dragoste
În arămindă trecere.
Poate că nici nu eşti aşa cum mi te-am imaginat,
Poate că nici nu ai vrea să auzi de mine
Vreodată,
Doar că eu continui să cred în tine,
Omul depărtărilor
Şi totuşi atât de aproape,
Încât, atunci când respir
Îţi simt tremurul buzelor
Şi mâinile căutând azurul zilelor senine,
Îţi simt greutatea tăcerilor
În orele furtunoase
Şi mă doare dacă tu suferi.
Cea mai frumoasă muzică
E muzica sufletului tău
Şi visez, visez,
Un drept ce nu mi l-a luat încă
Nimeni!
Uneori, lacrimile vin nechemate,
Multe, ca într-o ploaie despletită
Şi mă dor absenţele tale,
Şi mă ard iluziile mele,
Dar mai tare simt că m-ar durea
Să nu mai visez măcar o zi la tine,
Să nu îţi mai pot auzi muzica înalturilor,
Tu, cel din depărtări
Şi totuşi atât de aproape.

poezie de Florina Sanda Cojocaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e atât de dor de tine, tată!

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Că a-şi da orice să-mi fii aproape,
Să-mi dai iar sfaturi înţelepte,
Ca filozofii în etate,
Să stăm la masă ca odată.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Să îţi revăd privirea blândă,
Ce ochii negrii îţi rotunjeau
Şi râsul larg, deşi cam rar,
Când lumea era mulţumită.

Nimica nu te supăra,
Ca lenea şi minciuna coaptă,
Ce necuviinţa fluturau,
Fără tupeu, din poartă în poartă,
Crezând-o chiar emancipată.

Te războiai cu orişicine,
Pentru prostia afişată,
Ca să nu prindă rădăcini
La Poarta mult prealuminată,
Căci tu ştiai ce era sfânt.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
De glasul tău cântând romanţe,
În zilele de sărbătoare,
De demnitatea-ţi neclintită
Şi de respectul tău din poartă,
Faţă de toţi românii buni
Plini de omenie şi credinţă.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Şi mândră sunt, că eu ţi-s fată,
Care iubeşte tot ce-i sfânt,
Aşa cum îi spuneai odată.
Mi-e atât de dor, de tine, tată!
Şi îmi lipseşti, aşa de mult.

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum scotoceai în noapte după mine

nu-i aşa că de fiecare dată când se face noapte
în camera ta
îţi vine să scotoceşti în tine
după vreo amintire cu noi
dezbrăcaţi de piele până la os
şi nu reuşeşti să-ţi licăre în suflet
nimic frumos nicio urmă de lumină
şi cum ţi se răzvrăteşte ochiul căprui a vină
sau cum mă năşteai din nou
de câte ori plecam hai-hui în lume?

se pare că am adunat
tot întunericul lumii în mine
şi acum îmi este teribil şi frig
tâmplele îmi explodează ca o grenadă
ca o sticlă de lampă atinsă de brumă
sau se sfărâmă ca lovite de tunet

mă scurg pe sub uşi până la tine
şi mă lăţesc şi mă fac preş
sub tălpile tale lascive

ca un făcut
dimineaţa respiraţia mi se odihneşte
pe pântecul tău şi de fiecare dată mă înalţ
strălucesc zi lumină
altădată mă pierd
şi mă subţiez între coapsele tale
ca într-o menghină divină
îmi cresc aripi pe la subsuori şi zbor
dincolo de lumesc dincolo de cer
de heruvimi de zâne
tu păşeşti sfioasă în mine, în sânge
ca în biserici
ca într-un sfârşit să alergi să te ruşinezi şi iar să alergi
apoi îţi reazemi uşurată tâmpla de umărul meu
îţi aprinzi o ţigară şi oftezi
gângureşti ca un copil
mie mi se umple sufletul cu fum de ţigară
nu zic nimic dimpotrivă
te strâng în braţe şi mai tare
şi-mi este nemaipomenit de bine

vecinii mă vedeau cum adunam cioburi toată ziua
de ciudă mă reclamau la Dumnezeu să-mi ia bucuria
de a respira aerul ce-ţi înconjoară privirea
şi privilegiul de a mă muta cu bagaje cu tot în trupul tău
să devenim amândoi unul singur
sau să ne ghicim unul altuia gândul

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine cum de-un strop de apă
Îi este dor celui ce-n van se-adapă,
Din oaza ce aproape că-i secată,
Din care-ar bea cu-o poftă ne-nfrânată.

Mi-e dor de tine cum mi-e dor de vântul,
Ce mi-a purtat spre tine-n taină cântul
Şi care-n carnea ta simţ chemarea,
Ce-o simte cerul când atinge zarea.

Mie dor de tine cum mi-e dor de focul
Ce-a ars toţi spinii, ocrotind norocul,
O floare rară, ce le-a fost sortită,
Doar celor ce n-au inima-mpietrită.

poezie de Mihaela Banu (14 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş trece pe la tine, dragul meu

dar mă tem că inima ţi s-ar putea opri de atâta fericire
şi-apoi vezi tu
orele în care te strâng sub pleoape
sunt mult prea frumoase
să le stricăm cu obiceiuri prosteşti

şi totuşi
aş trece pe la tine
să văd cum îţi îmbraci neliniştea
în fiecare zi
cum pâinea şi vinul nu înseamnă nimic
dar mă tem că ai putea să te îneci de plâns
dacă mâna mea
din întâmplare
ţi-ar atinge pieptul gol
şi atunci m-aş simţi vinovată
că nimeni
nu a mai ajuns
atât de aproape de tine

şi totuşi
aş trece
aş trece să te întreb
cum te doare
când nu îţi vorbesc
e o durere normală
din carne până în suflet
sau nu înţelegi de unde vine şi unde se termină

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încetezi să te mai crezi aşa important, îţi rezolvi instant o căruţă de probleme. Pentru că te crezi important, crezi că celorlalţi le pasă foarte mult de tine. De cine eşti, de cum arăţi, de ce ai acasă, cu cine îţi petreci timpul, cum îţi câştigi banii. De aceea, investeşti o tonă de energie în aceste lucruri exterioare şi superficiale, ca să îţi păstrezi iluzia importantă. În afară de maică-ta, nimănui nu-i pasă de tine şi când e vremea deciziei finale, vei vedea că în afară de 2-3 oameni din viaţa ta care chiar contează, de obicei prietenii ăia care nu ştii nici tu ce ai făcut ca să îi meriţi, nimeni nu va face sacrificii pentru tine. Încearcă să ieşi din tipare în familia ta, şi ai să vezi câtă iubire necondiţionată au pentru tine cei cu acelaşi sânge cu tine. Încearcă să îţi alegi propriul drum, să urmezi propria viziune, care nu serveşte interesele familiei tale, şi vei şti tot ce e de ştiut despre cât de important şi iubit eşti.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisirea

sincer să fiu,
fie-mi de neiertat că ies
pentru o clipă din minciună,
în cea mai mare parte a timpului
nu bag în seamă
ce spui sau faci fără să vrei

recunosc, aşa cum cel mai probabil
ai bănuit dintotdeauna,
mi se întâmplă să mă uit tâmp
la razele ce ies din tine
în timp ce nu-ţi simt
cuvintele şi faptele deşarte

adevărat îţi zic,
atunci când mă holbez zâmbind pierdut
şi mă ciupeşti în felul tău aparte,
vibrez în loc să mă trezesc

chiar dacă pe moment
mă întorc şi execut stângaci
marea lucrare a aparenţei,
să ştii că de fapt alunec mereu
dincolo de tine ca să-ţi fiu alături

pic iar şi iar în sânul firii
ce se desfăşoară fără să aibă nevoie de noi,
simt repetat cum nimic
nu se întâmplă prea târziu în ultima clipă

când vezi că nu sesizez
că ţi-ai schimbat părul
sau ţi-ai aranjat vorbele,
în realitate,
după cum cel mai probabil ai intuit deja,
sunt preocupat să simt
cum te nuanţează trecutul şi speranţa

când ţi se pare că sunt absent,
de fapt iau parte
la multele dureri din atingerea ta
şi mă parcurge singura fericire
ce va reveni până la capăt

te văd nu doar cum îţi porţi anii
şi nu doar ca pe sălbăticiunea
care ar rupe oricând din ea
pentru a se elibera

înainte să revin la minciună,
cu mâna pe tine depun mărturie
că te văd în spatele tău,
ca pe o zi frumoasă altfel când se întunecă

mărturisesc mai sincer decât aş fi sperat vreodată,
mi se întâmplă de multe ori să evadez
şi să dau fugar peste tine,
de neiertat fie-mi clipa asta de rătăcire
şi norocul că suntem la fel

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siana

Te văd altfel, Siana,
te văd cu o mie de ochi
care nu se mai satură
să te pătrundă
şi vor să rămână orbi,
atârnaţi în carnea ta.
Mor de-a binelea
când îţi cade peste coapse
şalul nopţii,
când din mierea vâscoasă a lunii
îmi faci o inimă
şi mi-o serveşti în palme...
ah, e ca şi cum
aş trăi o mie de ani!

Aşa ţintuită în scaunul cu rotile,
eşti cel mai demn înger
ce se târăşte pe pământ,
abandonându-şi aripile în cer.
Nu îţi este jenă
că în loc de rochie lungă
porţi aceeaşi cămaşă
în formă de cruce...
Cum să nu te iubesc
când abia te apleci
vrând să atingi iarba,
pe când eu
nu ştiu
să trec prin ea fără să o calc?!
Lacrima ta râde
în fiecare plâns,
nu te temi că îţi va tâşni sângele
din răni,
strângi din dinţi
şi spui că e doar una din zile
când Dumnezeu mângâie pe altcineva...
Te-am văzut de mai multe ori
păcălind moartea
cu zâmbetul tău,
mi se părea că îi dedici poeme
şi ea chiar se bucura.

Să ştii că îmi crapă buzele
vorbind despre tine,
cuvintele mă înecă...
chiar dacă suferinţa
ţi se bate de sâni
ca nişte mărgele,
eşti atât de frumoasă,
Siana.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de iarnă între noi...

Mi-e iarnă grea sub piele, şi prin oase
Mai viscoleşte câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-aşază peste frunţi din doi în doi.

Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis îşi poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Şi ninge anormal de jos în sus.

La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ţi-e inima-n deşertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat şi-n alb te-a sihăstrit.

De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio şansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanţe planetare
Şi un ocean de iarnă şi de frig.

Nepământeană zbatere de pleoape
Anunţă un dezastru iminent;
Cu un minut îţi sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi eşti tu absent.

E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Şi numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, să-mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesagerul iubirii

Tu dormi, iar trandafirul meu aşteaptă
să-ţi simtă respiraţia din vis
şi doar atunci să îţi vorbească-n şoaptă,
aşa cum ne-am vorbit şi mi-a promis.

El îţi va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ţi spun tot timpul: "Te iubesc!".

Îţi va şopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
şi-n graiul lui el îţi va da de ştire
că-n visul tău aş vrea să fiu oricând.

De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
şi îţi va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.

Atunci, iubita mea, vei şti şi tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ţi spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îţi vorbesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!