O corabie în flăcări
De pe nava incendiată,
Nemaiputând fi salvată
De flăcări decât prin scufundare,
Au sărit câțiva corăbieri care,
Apropiindu-se de navele dușmane,
Au fost împușcați de îndată;
Au pierit toți, unii arși de jarul fierbinte ca lava,
Iar alții s-au dus pe fundul mării-împreună cu nava.
poezie de John Donne, 1572-1631, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre marină, poezii despre salvare, poezii despre incendii sau poezii despre foc
Citate similare
SOS de pe Nava "România"
Nu e nici o perspectivă,
I-a cuprins pe toți deruta,
Nava este în derivă,
Echipaju-i dus cu pluta!
epigramă de Liviu Sergiu Manolache (14 august 2012)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre România sau citate de Liviu Sergiu Manolache despre România
Torpilarea tancului petrolier
Ați văzut vreodată-un tanc petrolier lovit?
Nu este-o priveliște dintre cele mai plăcute.
Nava de la prova la pupa arde ca un chibrit,
Inflamat, țițeiul spre cer balauri roșii-asmute.
Fum negru-acoperă și castel, și bărci, și catarge, și binte,
Cenușă-otrăvitoare și neagră peste tot se lasă;
Explozii și flăcări, gaze și lavă fierbinte
Învăluie nava nu demult atât de-orgolioasă.
Marinarii de pe navele din apropiere,
Privesc triști tancul care arde, orizontul întunecându-l.
Neavând nici mijloace să-l ajute și nici putere,
Privesc doar și-așteptă să le vină și lor rândul.
Nava strânge-n brațe și ia cu ea-întregul echipaj
În mormântul fremătător și rece din abis,
Iar toți cei care-au străbătut mările plini de curaj
Și-au câștigat dreptul la un voiaj în paradis.
NB.
Compusă la bordul m/n Georgia la câteva ore după ce aceasta a fost martoră la torpilarea navei tanc Jacsonville 30 august 1944. Și-au pierdut viața 48 de marinari și 28 de militari care făceau parte din escorta tancului. Au supraviețuit doar un marinar și un militar din escortă.
poezie de Robert Goodwin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre petrol
- poezii despre armată
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre superlative
Pe comanda navei, la cârmă
Pe comanda navei, la cârmă,
Un timonier tânăr urmărește atent cursul navei.
Prin ceață, se-aud de pe coastă sunete tânguitoare,
Un clopot pentru marinari dangăte prevenitoare legănate de valuri.
Tu lansezi binevoitor, clopot, semnale despre recifurile marine,
Sunând, sunând pentru a avertiza navele de pericolul eșuării.
De veghe timonierul ține seamă de alerta sonoră,
Prova se abate-n vânt, vasul se îndepărtează cu vele gri vibrând,
Frumoasa și nobila navă cu prețiosul ei caric se îndepărtează,
elegantă, în siguranță.
Dar, o, nava, nava nemuritoare! O navă la bordul navei!
Nava trupului, nava sufletului, navigând, navigând, navigând.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre siguranță
- poezii despre semnale
- poezii despre pericole
Nava vieții
Nava vieții, nava vieții
Mi s-a frânt.
Am avut catarg prea tânăr,
A fost vânt -
Nu-mi zâmbește de departe
Nici un far,
Vânturile tot mai aspre-mi par.
Și răcnește marea vieții,
Valurile mii...
Dimineață a credinții
Nu mai vii?...
poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre dimineață
Nava de linie e-o doamnă
Nava de linie* e-o doamnă,-ntotdeauna mândră și semeață,
Crucișătorul, soțul ei, îi oferă protecție și o răsfață;
Dar vai de navele comerciale, pistrui pe apele marine,
Umblând de colo până colo, ca tine și ca mine!
Umblând, Jenny, din port în port, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;**
Tot așteptând, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Rătăcind de colo colo, Jenny, așteptând în frig!
Nava de linie e-o doamnă sulemenită și plină de strălucire,
Când dă peste-un necaz, pentru toată lumea e-o nenorocire.
Crucișătorul, soțul ei, stă mereu lângă ea, gata-n ajutor să-i sară,
Dar vai de navele comerciale, care trebuie să-ncarce sau să moară!***
Nava de linie e-o doamnă, iar rutele ei sunt sigure pe orice ape;
Crucișătorul, soțul ei, întodeauna-i este-aproape;
Dar vai de navele comerciale pe care nimeni nu le protejează,
Trebuie să-și facă treaba cum pot, fără niciun fel de pază!
Nava de linie e-o doamnă, dacă izbucnește un război,
Crucișătorul, soțul ei, o ține-acasă, departe de lupte și de tărăboi,
Dar vai de navele comerciale care-nsoțesc apele mareei!
Ele trebuie să lupte pentru niște doamne care-s mândria Angliei.
Nava de linie e-o doamnă, dar dacă n-ar exista acest obiect de preț
Micuțele nave comerciale ar face oricum pretutindeni comerț.
Crucișătorul este soțul ei, dar fără noi aceste umbre vagi
El n-ar fi putut duce lupta pentru patrie și pentru toți cei dragi.
Pentru cei dragi și pentru patrie, Jenny, de la ponton la ponton,
De la docurile din Portsmouth la tramvaiele din Fratton;
Rătăcind de colo colo, Jenny, îmbătrânim între-un dig și-alt dig,
Așteptându-i pe ce dragi, Jenny, afară-n frig!
* Inițial, nava de line era o navă de pasageri care făcea curse regulate între anumite porturi, urmând un orar fix. În zilele noastre și alte tipuri de nave, cum ar fi navele port-container sau navele ro-ro, au fost introduse în serviciul de linie.
Navele de linie se deosebesc de navele comerciale obișnuite, în jargonul marinăresc numite nave vagabond (tramp ships), nave ale căror porturi de destinație pe termen mediu și lung nu este dinainte cunoscut, într-un sezon fiind nevoie de ele, spre exemplu, în porturile din Africa sau din America de Sud, iar următorul sezon în Marea Barents sau în Extremul Orient. În poemul de mai sus ele-s comparate de Kipling cu nefericitele femei care, în speranța sosirii probabile a unei nave, rătăcesc între Portsmouth Hard și Royal Dockyard în așteptarea marinarilor care se debarcă pentru concedii sau care au permisiunea de a ieși câteva ore în oraș soți, fii, frați sau clienți.
** Când a fost scris poemul tramvaiele erau încă trase de cai.
*** "Să-ncarce sau să moară" dacă navele comerciale nu găseau marfă de transportat erau sortite unui destin nefericit similar cumva cu cel al femeilor singure, în așteptare lângă gardurile și porțile porturilor.
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porturi, poezii despre soț, poezii despre protecție, poezii despre mândrie, poezii despre femei, poezii despre căsătorie, poezii despre comerț sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Navele pe care-a navigat odinioară
Navele pe care-a navigat odinioară,
Când sângele-i era tânăr și fierbinte,
Sunt abandonate azi, epave de ocară,
Numele lor fiind șters demult din minte;
Ele-aduceau lână și grâu din Australia,
Ceai și iută, străbătând mii de mile,
Titania-nălțându-și înaltă și zveltă talia
Și mândra Thermophylae;
Alpii-nfrigurați, cu zăpezi permanente,
Îi sunt cunoscuți de ani și ani;
La fel, navele rapide și navele lente,
Navele cele mici și navele mari.
A văzut statuile regilor din fir în păr
Și bustul fiecărei regine bătrânul corăbier,
Toți dragonii verzi și,-ntr-adevăr,
Pe fiecare șeic arab sau cavaler...
Ultimul trandafir părăsește, iată, cerul,
Briza fluviului se-abate-nfiorând plămânii;
Iar el cu ochii slăbiți de gerul
Vârstei visează, cum fac de altfel toți bătrânii;
Cu pipa între buze, în tăcerea mare,
Visează călătorind prin al timpului tunel
Pe niște nave frumoase și pierdute pe care
Astăzi nu le mai vede decât el.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre monarhie, poezii despre ger, poezii despre bătrânețe, poezii despre înălțime, poezii despre zăpadă, poezii despre vârstă sau poezii despre viteză
E posibil să mor chiar mâine și pe pământ n-o să rămână nimeni care să mă fi înțeles întru totul. Unii or să mă considere mai rău, iar alții mai bun decât sunt. Câțiva vor spune că eram un om bun; alții că am fost o canalie. Dar amândouă aceste opinii vor fi la fel de greșite.
Mihail Lermontov în Un erou al timpului nostru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre posibilitate, citate despre oameni buni, citate despre moarte, citate de Mihail Lermontov despre moarte sau citate despre greșeli
Unii și alții
Unii poartă-n sân scrisori,
Alții doruri și suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alții... în mătăsuri fine.
Unii-s prinși cu groase funii,
Alții doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ți dăruiesc petunii,
Alții... fug spre clipa oarbă.
Unii spun că ești prea mică,
Alții că iubești nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alții... gustă tot ce-i bun.
Unii vin pe înserate,
Alții abia-nspre zori plecară,
Unii știu că se mai poate,
Alții... tremură pe afară.
Unii vor a face valuri,
Alții-n șoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alții... iar întineresc.
Unii fulgeră și tună,
Alții strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alții... se aruncă-n mare.
Unii poate vor prea multe,
Alții nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, știu s-asculte,
Alții... trist îmbătrânesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre scrisori, poezii despre petunii, poezii despre nebunie, poezii despre iubire, poezii despre frică, poezii despre flori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nava, solidă și neagră
Nava, solidă și neagră,
pătrunde în întunericul clar
al marelui port.
Liniște și frig.
Oamenii care-o așteaptă
încă dorm, visând,
la căldură, departe și totuși părtași în acest
vis, poate...
Cât de reală este veghea noastră, alături de visele
pline de îndoieli pe care le au alții! Cât de sigură este, comparată
cu visele lor tulburi despre noi!
Liniște. Tăcere.
Tăcere care, spărgându-se, în zori
va vorbi altfel.
poezie de Juan Ramon Jimenez, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre negru
Lucian pășea gânditor spre nava construită de el împreună cu cei doi colegi și prieteni ai săi, cu privirea pierdută în gol, spre nicăieri, fără a vedea nimic în jur. Mergea însă spre nava aceea gândită de el, cea care îi va duce într-o misiune al cărei comandant va fi chiar el...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni sau citate despre prietenie
Noi am fost și cu unii, și cu alții, dar dacă faceți o analiză, o să vedeți că unii au fost deja cu alții, iar alții au fost deja cu unii.
citat din Bela Marko
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă părerile deosebite nu fac pe unii mai deosebiți decât alții ci doar despart pe unii de alții, dragostea unește mereu pe unii cu alții și-i face pe toți deosebiți.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire
Casa de pe deal
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus,
Casa e-închisă și tăcută:
Nu mai e nimic de spus.
Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece și neprietenos strănută:
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ți spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.
De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ținutul amar al florii de cucută?
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus.
Suspinele noastre nu se-aud și parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.
E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută
Toți sunt risipiți în lume, toți s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.
poezie de Edwin Arlington Robinson,18691935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava?
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
În amiezile-însorite, umăr lângă umăr, este plăcut foarte
Să pășești pe puntea unde cerul de mare se desparte;
Sau, pierdut în gânduri, să privești cum în urmă
Siajul se lățește-n depărtare-albit de spumă.
În nopți grozave, când oceanul își sfâșie mânios veșmântul,
Ce lucru mândru e să lupți cu valurile și cu vântul!
Sus, la gabie, pe catargul care se-încovoaie sub sălbatice rafale
Marinarul trăiește-o altă viață, înfruntând zeci de furtuni în cale.
Unde-i ținutul spre care se-îndreaptă nava sub cerul sidefiu?
Departe, departe-n fața noastră e tot ce marinarii știu.
Unde-i ținutul de unde vine nava? Departe, unde astrele apun,
Departe-n urmă noastră marinarii doar atâta spun.
NB. Primul vers a fost, probabil, inspirat de sonetul lui William Wordsworth, " Unde-i ținutul spre care trebuie
să se-îndrepte-acea navă?''
poezie de Arthur Hugh Clough,1819-1861, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre ocean, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Cezar ar fi pierit din lume dacă sabia sa nu ar fi fost salvată de condei.
citat din Henry Vaughan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre salvare sau citate despre Iulius Cezar
Călăreții, spun unii, unii spun că războinicii
Călăreții, spun unii, unii spun că războinicii,
Alții că navele pe mare sunt cea mai frumoasă
Apariție pe lumea asta cenușie și tristă,
Însă eu spun că e imaginea a ceea ce iubești.
Este lesne de dovedit limpede asta oricui,
De vreme ce Elena care eclipsa
Toată lumea prin frumusețe, dorită de toți
A părăsit un soț bun
Și a luat drumul Troiei,
Alegând dintre toți oamenii pe cel
Care a dezonorat propria cetate,
Uitând de credința datorată propriului neam,
Fără a se gândi o clipă
La fiica ei, la părinții dragi...
A apucat pe căi străine...
Acum, deși Anactoria nu mai este,
Prefer să-i revăd pașii ușori
Sau surâsul luminos mai mult decât
Aș privi carele de luptă din Lidia
Sau rândurile înarmate de hopliți.
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre lumină, poezii despre imagine, poezii despre eclipsă, poezii despre dorințe sau poezii despre dezonoare
Și licuricii visează uneori
Eu, adevăratul eu
credeam că licuricii strălucesc fosforescent
pe nava lor fosforescentă
din metan, cu cerculețe de metal.
Și cum pluteam noi,
cărbunele se derula în fața noastră
a mea, a licuricilor și a viselor
arzându-ne de vii,
arzându-ne nava din metan,
arzându-ne apa în care ne scufundam.
Plăcuțele de înmatriculare s-au terminat
ca bateriile navei din metan,
ca bateriile licuricilor fosforescenți,
baterie care funcționează pe bază de vise.
Și licuricii visează uneori
când li se termină fosforescența
se transformă în cărbuni
pentru bateriile navei din metan.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre licurici, poezii despre cărbune, poezii despre sfârșit sau poezii despre apă
Două nave
Cum stau lângă cruce pe piscul solitar, țărmului avanpost,
Admirând maiestuoasa regină a lumii noastre, marea,
În penumbra-ntunecată a muntelui o navă stă la adăpost,
Iar alta navighează tăindu-și cu prova-n talazuri cărarea:
Una se-avântă cu aripi albe-ntr-o cursă de mare-anvergură,
Cu flamura și velele vibrând extatic deasupra undelor marine;
Alta, la umbră, cu pânzele strânse,-i legată de-o gemandură
Nava care m-așteaptă pe mine.
Dar, iată! Eu îi pot vedea Porții coloanele sclipitoare
În zarea luminoasă unde norii întunecați se sparg
Și-aud dinspre nava care-abandonează golful, în depărtare,
Cântecul voios al marinarilor la gabie, sus pe catarg.
Iar acum, mă gândesc la urmele radiante care-au adus
Consolare pe Marea Galileii bătută de furtuni haine
Și-aștept semnalul sifleei pentru-mbarcare, la apus,
Pe nava care m-așteaptă pe mine.
*15 August Sf. Maria Ziua Marinei Române
poezie de Francis Bret Harte, 1836-1902, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre singurătate, poezii despre nori, poezii despre muzică sau poezii despre munți
Nu sunt pasageri pe nava spațială Pământ. Toți suntem echipajul.
citat clasic din Marshall McLuhan
Adăugat de Karola Gulianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre zborul spațial sau citate despre nave spațiale
Marinari
Când navele noastre vor reveni, după ce-au bătut pline curaj
Mările, aici, unde dealurile parcă-s gata să cadă peste oraș,
Le vom împături cu grijă velele și le vom pune la adăpost
Și toate vor fi iarăși așa cum înainte de plecare-au fost...
Cu turla bisericii înălțată spre cerul rotunjindu-se-n azur,
Cu-aceleași, de toți știute, străzi și cu prietenii obișnuiți în jur.
Vom sta lângă foc și ne vom fuma pipele plăcut mirositoare,
Și vom bea la han o oală, două de bere-nainte de plecare,
Vom săruta cele mai frumoase fete și vom spune copiilor povești
Despre țări străine, furtuni, epave și-ape oglindind cerul cât privești.
Apoi, cu marfa stivuită-n cală, nava se va avânta iar în larg, vitează,
Iar valurile se vor întoarce grăbite spre țărmul care se îndepărtează.
poezie de Harry Kemp, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre țări, poezii despre sărut, poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre prietenie sau poezii despre oraș