Timpul trebuie folosit pentru a evita singurătatea, această groază înăbuşită care dă buzna în sufletul omului, amestecându-se în glasurile melancolice interioare ale gândurilor preapline de reproşuri ascuţite, şi nici lacrima nu aduce speranţa.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentele în evoluţia lor transformă sufletul omului şi-i maturizează pornirile interioare.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea unui luceafăr este experienţa vastă a luminii căreia nu-i poate supravieţui nimic până la următorul salt în neant al astrului preaplin de lumină, la fel cum speranţa se naşte din toate resursele interioare ale omului într-un moment capital, contopindu-se cu sufletul lui pentru a urca din nou în planul universului ca o stea nou-născută, cu drept de viaţă şi lumină.

Camelia Opriţa în Se poate la fel de bine ca soarta omului să fie un joc al stelelor pe cer
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi speranţa renaşte în lumea de arşiţă care trece prin sufletul omului.
*
Cu braţele întinse, aşteptam să cadă nădejdea, dar ştiam că această durere îmi va salva viaţa, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.

Camelia Opriţa în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi speranţa renaşte în lumea de arşiţă care trece prin sufletul omului...
Cu braţele întinse, aşteptam să cadă nădejdea.

Camelia Opriţa în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batem la porţile Occidentului în speranţa de a găsi fericirea după care toţi tânjim, dar ne îndepărtăm tot mai mult..
Fericirea vine, se destramă ca un vis şi se reface în următorul vis. Sufletul omului trudeşte necontenit pentru visul desăvărşit.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptam să cadă nădejdea

Şi totuşi speranţa renaşte în lumea de arşiţă care trece prin sufletul omului. Cu braţele întinse, aşteptam să cadă nădejdea, dar ştiam că această durere îmi va salva viaţa, că am datoria să caut în continuare izvorul printre pietrele arse.

poezie de Camelia Opriţa (2017)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluţia lor transformă sufletul omului şi-i maturizează pornirile interioare.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este piatra care apasă atât de profund şi dureros omul, îl constrânge şi îl reduce la un spaţiu foarte îngust, până la sufocare: îl izbeşte de pământ, făcându-l să respire greu şi cu mânie. Trăieşte în spatele barierelor interioare. Această stare îi dă senzaţia că nu mai are dreptul la nimic. Urcă înălţimile mari cu mirosul de pământ în nări, pierzându-şi momentul de reflecţie. Imediatul imaginar îi dă senzaţia că se află atât de sus şi că trebuie să plesnească din cauza preaplinului din interior. În fapt, e mai jos de firescul jos: atât de jos este că aude cum trosnesc pietrele la limita întunericului. Omul recurge la singurătate din nevoia de spaţiu, dar procesul se desfăşoară invers. Este clar că singurătatea trebuie redusă la momente de scurtă durată pentru a medita cu maximă luciditate... şi atât.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune (24 februarie 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica mea, avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluţia lor transformă sufletul omului şi-i maturizează pornirile interioare.

Camelia Opriţa în Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil), Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (27 noiembrie 2019)
Adăugat de Alexander G
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica mea, avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluţia lor transformă sufletul omului şi-i maturizează pornirile interioare.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil) (27 noiembrie 2019)
Adăugat de Alexander G
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contradicţiile din sufletul omului duc la o experienţă teribilă, de-a dreptul ruinătoare a personalităţii sale. Este adevărat că şi modestia îţi îndoaie umerii, dar trebuie ştiut când trebuie să-ţi arăţi nu orgoliul, ci valoarea spirituală ca parte integrantă a omului; ea îţi dă coloană şi tărie de caracter.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului, Nihil sine Deo (2019)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea prea multă îţi oferă ocazia de a-ţi citi şi reciti sufletul care zace într-o durere nesimţitoare. Această durere se vrea să înfrunte sinele de sine pentru a atenua speranţa ce se luptă cu un şir de nopţi generatoare de insomnii. Realul şi irealul se înfruntă la dimensiuni colosale; eu cred că de aceea D-zeu a lăsat speranţa omului, ca el să redevină la starea de om.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolarea absolută nu e lacrima, ci speranţa care urcă precum o pasăre printr-o pasiune haotică, înapoi în lumina cerului.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea reprezintă lipsa de spaţiu în supravieţuirea omului cu el însuşi.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Dante Alighieri se reconsideră sufletul ca fiind speranţa de dinaintea şi înapoia oricărei speranţe. Pentru că sufletul este adâncirea triumfului frumuseţii divine.

citat din Camelia Opriţa (25 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trufia este tiranul crud al minţii omului, îngrădeşte sufletul şi ochii acestuia: îi doboară discernământul; acest păcat aduce cu sine mânia, slăbind răbdarea firii omeneşti.

aforism de Camelia Opriţa din Jurnal (2010)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul trebuie curăţit de rămăşiţele întunericului, să rodească în om numai iubire, că fără Dumnezeu nu se poate vedea frumuseţea omului.

Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea neîmplinită e ca o picătură amară aruncată în nectarul unei flori neîmplinite. Dar mângâierea cea nemângâiată tot în iubire se regăseşte, aşa cum floarea se vede parte a luminii, rănită fiind de vânt. Şi totuşi speranţa renaşte în lumea de arşiţă care trece prin sufletul omului

Camelia Opriţa în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieţii mele?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea trebuie că este floare a gândurilor.

citat din Camelia Opriţa (21 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiindu-te de Dumnezeu trebuie să-ţi arăţi fiinţa unitară, rod al Creaţiei Sale, că sufletul ţi-e suflare dumnezeiască, iar trupul ţi-e zidire pământească, că numai prin rugăciune îţi recapeţi adevărata libertate de a sta în dreapta Adevărului.
Uneori, în ceasurile grele ale omului ţâşnesc râuri de lumină în căutarea adevărului pierdut – iubirea. Tot în rugăciuni se sfărâmă şi zidurile de gheaţă din inima omului de piatră, că piatră e atunci când şi-a pierdut iubirea.
Când îngerii-s tăcuţi la capătul disperării, rămâne doar speranţa ca o hrană dulce şi întăritoare, fără de care nu poţi trăi, aşa cum nimic nu e fără Dumnezeu: nici credinţa, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele - trup din trupul Domului.

Camelia Opriţa în Ispita, generator de întuneric în spiritul omului şi îndepărtare de Dumnezeu
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!