Deseori cad în uimire când conştientizez minunăţiile infinite din vis. Atâtea flori splendide înfloresc şi nu sunt văzute de ochii lumii, atâtea vietăţi prin iarbă, atâţia fluturi neînchipuit de frumos coloraţi. O infinitate de forme, culori, sunete. Ştiu că am pus etichete, însă de la distanţă nu aveam cum să mă exprim. Stai să vezi când te vei trezi din el. A-Fi este deja infinită beatitudine. Sentimentul nemuririi care implodează în noi, odată cu recunoaşterea adevăratei noastre naturi este de o beatitudine copleşitoare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După recunoaşterea adevăratei noastre naturi, lucrurile devin foarte simple!

Atmaji Maharaj în Liniştea este mereu aceeaşi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în Linişte un ocean de beatitudine infinită, cel care se scaldă în ea soarbe din plin din apa cea sfântă a vieţii veşnice!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi realizează ce este acest "A-FI" şi apoi vei vedea dacă mai există un "A Face". Pentru că nu există deşertăciune mai mare ca "a face" şi nici comuniune dumnezeiască, beatitudine mai divină ca "A-Fi"... Acest Martor, sau simplă Prezenţă este apogeul oricărui extaz mistic.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul de "A-Fi" este beatitudine nemărginită şi nu o persoană mărginită la un vis. Tu spui: "Ce înseamnă să fii fără niciun vis?" Păi înseamnă fericire, extaz, beatitudinea de a nu fi separat de nimeni şi de nimic, inclusiv de naştere sau moarte. Tu ce altă preafericire mai extatică cunoşti, Ghiţă?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să mă fi manifestat măcar o clipă, EU, Unicul Numen, sunt în manifestare propria voastră inimă, ce necontenit vă invită Acasă. Chiar şi atunci când credeţi că sunteţi despărţiţi de mine sau la distanţă, tăcerea mea infinită şi compasiunea-mi nemuritoare, plânge prin lacrimile voastre şi râde şi se bucură ca un copil prin toată fiinţa voastră. Prin sfânta şi eterna mea Absenţă, eu mă manifest în fiecare dintre voi, ca infinită şi non-duală prezenţă. Astfel impregnez în voi, până la refuz, sentimentul tainic al faptului că nu sunteţi despărţiţi de nimeni şi de nimic, fiind dintotdeauna şi pentru totdeauna miracolul Totului din Întreg. Aşadar, fără a fi despărţiţi vreodată, Eu exist în voi toţi, ca şi în tot ceea ce este, ca simplu sentiment de A-Fi sau Eu-Sunt, şi astfel induc în fiecare dintre voi sentimentul tainic şi inexorabil al nemuririi! Acum, mai mult ca oricând, sunt Aici şi vă invit la nemurire! Aşa este Acum la MINE!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu încă nu îl poţi decela pe A-Fi, sau "Eu-Sunt", faptul că eşti, de gândurile, emoţiile, stările etc care apar şi dispar în el, de aceea crezi că A-Fi este superior sau inferior, dar A-Fi, nu are cunoaştere şi nici etichete, doar atunci când se asociază cu gândul crede că e superior, că evoluează, când e lipsit de atribute el este chiar Dumnezeu cel viu, unul şi acelaşi, într-un fir de iarbă, într-o buburuză sau într-o fiinţă umană. Acum are sens?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşterea Sinelui, sau Realizarea Spirituală Ultimă, Libertatea Absolută, nu are nici o legătură cu condiţia ta fizică, cu vârsta, sau cu sexul/genul. Indiferent de ipostaza în care te afli, iar uneori cu cât acesta este mai alterată, TU TREBUIE SĂ FII, exact acest fapt de "A-FI" este Sinele. Nu, cum eşti!? Cum eşti, este relativ, dar faptul de "A-Fi" chiar şi atunci când nu eşti, este Absolut! Cine poate să accepte Asta? Ideea falsă, că vei recunoaşte Sinele, viaţa veşnică când te simţi foarte bine, e complet falsă şi e dată doar de exacerbarea ego-ului, nu de vreo realizare spirituală indubitabilă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu realizăm că atunci când spunem "eu gândesc" de fapt tot ceea ce spunem este "eu sunt separat de tine şi mai ales de Dumnezeu!" Dar când dai divorţ de gând, când te desparţi de el şi laşi mintea în plata Domnului, tu rămâi iubirea însăşi sau Dumnezeu! Prima şi cea mai înaltă iubire este cea de "A-Fi" sau "Eu-Sunt", după cum ultima care pleacă din această lume reîntorcându-se Acasă este tot ea. Dumnezeu este iubire, faptul nostru de "A-Fi" şi Dumnezeu sunt una. Dumnezeu, Iubirea sau faptul de A-Fi din mine e unul şi acelaşi cu cel din tine sau cu cel dintr-o floare! Mai întâi de toate Dumnezeu este Iubire, Fiinţare neasociată gândirii, exact cum e într-un prunc. Iată de ce Isus spune: "Până nu vă veţi reîntoarce şi vei fi aidoma pruncilor nu o să intraţi în împărăţia cerurilor."

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte bine! Dacă simţi, în urma acestei împărtăşiri, contemplă invitaţia mea de "A-Fi" fără "a şti", această beatitudine, este pre-startul întregii noastre libertăţi. Martorul nu poate fi un personaj, pentru că personajul e o mască etern schimbătoare, dar faptul că eşti sau martorul este singurul element fundamental care nu s-a schimbat în tine de mică, Este prezenţă beatifică. Da, exact, omenirea toată trăieşte în visul numit "mintea" şi oamenii pot visa că sunt liberi de ea, dar continuă să locuiască în carapacea gândului pe mai departe.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu mai ai minte şi nu mai eşti un simţitor înseamnă că eşti un nesimţit. Serios? Păi dacă nu ar fi binecuvântata noapte cu al ei somn profund când tu chiar eşti complet nesimţită, ai mai putea să te mândreşti tu cu deşertăciunea simţirii din veghe? Simţi pentru că eşti despărţită de întreg, dar în relaxarea şi pacea profundă a somnului unde este simţitorul? Doar recunoaşte-l pe A-Fi, el este dintotdeauna beatitudine, nu simţire. Simţirea ca şi gândirea e doar o altă capcană ce te ţine prizonierul efemerului.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce înseamnă aberaţia asta a ta că "trebuie să mori înainte de moarte" ca să cunoşti că tu eşti viaţa eternă? A. M: Nu ai avut niciodată sentimentul că vrei să iei pământul în braţe, să-l săruţi, să-l îmbrăţişezi şi să te afunzi cu Totul în el intru odihna cea veşnică? Nu ai avut niciodată sentimentul inefabil că dacă acum, existenţa trupului s-ar sfârşi ai rămâne ca beatitudine infinită? Ei bine, dacă Nu, atunci eu nu am întâlnit o fiinţă atât de săracă ca tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Prezenţa se ia după un gând care apare în ea, de abia atunci apari tu ca persoană, născută, femeie, am sâni, nu am cur, am aia, nu am cealaltă. Prezenţa care rămâne neasociată gândirii este libertate, este Iubire, prezenţa care se asociază gândirii, devine fără să vrea sau să ştie suferinţă. Şi iată de ce; chiar dacă ai fi miss univers, cea mai frumoasă femeie din întregul macrocosmos, sau cel mai frumos si şarmant bărbat, odată ce ai atins gândul mintea te va devora cu suferinţa găsindu-ţi "defecte" acolo unde nu există niciunul. Adevărata frumuseţe este fără formă, este infinită şi tu dintotdeauna şi pentru totdeauna o eşti deja. Doar recunoaşte asta şi extazul de A-Fi te va copleşi!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimentul tău de "A-FI" pe care-l eşti dinainte de a fi învăţat primul gând este SINELE! Sentimentul tău de A-Fi a venit pe lume şi sentimentul tău de A Fi va pleca, lasă-i lui grijile tale. EL va ştii cel mai bine ce să facă cu ele. Dumnezeu se manifestă în tot şi în toate ca sentiment de A-Fi sau "Eu-Sunt"! Simţământul tău de "A-Fi" este identic cu simţământul de "A-Fi" al unui păduche, a arborelui de Sequoia sau cel al unei planete! Doar formele fenomenale diferă, dar Dumnezeu nu diferă, ceea ce diferă nu e Dumnezeu, ci efemeritatea care se aprinde şi se stinge în EL.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acest "Eu-Sunt" este deja perfect? "Ce urmează?" Eu zic: Nu te aştepta la nimic! Pur şi simplu, lasă viaţa să curgă liberă! Dacă într-adevăr o experienţă este atât de profundă, încât să ne atingă interior, atunci acea experienţă este recunoaşterea a cine şi ce suntem noi. Recunoaşterea Experimentatorului. După care nu mai există: "Ce urmează?" Noi suntem crescuţi de minte în sens evolutiv. Dar dacă există ceva de veacuri perfect în noi? Lui nu i se poate adăuga nimic şi nu i se poate lua nimic. Dar în momentul în care acest "eu" dispare, nu mai există niciun fel de urmare. Ceea ce suntem noi este fără urmă. Dacă acestui moment simt că îi lipseşte ceva, atunci îl voi vinde pe cea mai puternică experienţă a mea din trecut. Chiar şi experienţa este văzută în noi, indiferent cât de măreaţă ni se pare. În momentul acela, experimentatorul însuşi este dizolvat în Nemărginire. Iar ceea ce rămâne este fără formă, fără margini, este beatitudinea însăşi, este această beatitudine de A FI. Experienţele vin şi pleacă, dar oare Experimentatorul se schimbă?!

Atmaji Maharaj în Ceea ce suntem noi este fără urmă, Partea 2
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea netulburată a fiinţei este extaz; starea de nelinişte e ceea ce apare ca fiind lumea. În non-dualitate este beatitudine/extaz; în dualitate experienţă. Ceea ce vine şi pleacă este experienţa cu a ei dualitatea suferinţă şi plăcere. Beatitudinea este incognoscibilă. Poţi fi beatitudine, dar nu beatificat. Beatitudinea nu este un atribut.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomi de Crăciun în Mănăştur

E iarnă
zăpada acoperă trotuarele
şi
grădinile blocurilor din Mănăştur
unde
adeseori sunt pomi de Crăciun
cu lumini colorate ce
prin întunericul nopţii ne bombardează continuu privirile cu
o diversitate de culori vii
de
însuşi întunericul nopţii-l învie cu atâtea culori neasemuite
doar
e luna cadourilor
şi
Crăciunul se apropie cu paşi rapizi

Mănăşturul
s-a transformat într-o
baie de culori
care de care mai vie şi
mai pătrunzătoare
prin întunericul nopţii ce ne atinge
pe fiecare până în albul ochilor pe când
se aud colinzi prin magazine

şi
zâmbetul Crăciunului de
la
distanţă se vede
înflorind luminile colorate cu degetele nopţii

cea
mai scumpă sărbătoare
ne
mângâie cu surâsul nopţii şi
ne scaldă în atâtea culori cu pomi de Crăciun
şi
o infinitate de ghirlande de lumini colorate în culorile curcubeului
atât de vii
şi de plăcute pe
trotuare
pe şosele şi bulevarde
căci
Hristos s-a născut
El
Mântuitorul

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ocupă un spaţiu mult prea strâmt

poate unde sunt atâtea dureri în inima mea
încât nu mai ştiu cum de încape
şi puţinul acela de beatitudine
timidă
poate cumva supărată
pe cât de multe lacrimi adun
din zborul crud al buburuzelor
sau din treceri albe de licurici
prin noapte
ca şi cum minunea acesta de viaţă
ar sta la murat

mă cert uşor şi apoi râd descătuşat
ca un saltimbanc care a reuşit saltul mortal
din prima naştere

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne despart pe noi de flori

Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Şi n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
Să ţină clipă la distanţă...
Atâtea depărtări şi zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub acelaşi cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Şi fiecare cu-a lui noapte
Vorbeşte şi se ceartă poate
Şi fiecare cu privirea mută
Priveşte dimineaţa slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
Cu ochii ce nu văd prin ceaţă.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul frunzelor de-apoi

Atâtea frunze mor şi cad,
Când mai abrupt, când mai uşor,
Pe un covor înşelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.

Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.

Şi cad, şi cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,

Şi curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i trişti, lăsându-i goi,
În lumea frunzelor de-apoi.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!