Tăcerea - I
Nu mai sunt în cuvinte!
Strigătul arde! Mă minte!
Tăcerea are un alt preț:
De sensuri noi mă dezvăț!
Albul e surpat în abis!
Cer sfâșit! Vis interzis!
Tăcerea seduce iar și iar:
Viață de prisos! Aur avar!
Tăcerea e albă; iarăși trădată!
Dincolo de orice gând așteaptă...
Nu spun! Nu spun la nimeni nimic:
M-au iubit unii, alții m-au învrăjbit?!
... Cuvântul care era floare cândva
Acum ca un spin e-n inima mea!
Mă roadă că nu-l spun nimănui:
Suiți-mă pe cruce; băteți cui peste cui!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia bucuriei
De tristețe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun
N-am cuvinte ce să spun
eu poetul Dumneavoastră
zice-se c-aș fi nebun
cresc fantome la fereastră
Eu poetul Dumneavoastră
când tăcerea dă în muguri
cântece de inimă albastră
de tristețe iar mă bucur
Dar cuvinte n-am să spun
că destinul mi-e ne-bun
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 noiembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tăcerea
aș vrea să-ți spun
că te inșeli...
că nu-i nimic adevărat
din ce ai zis
dar tac..
privesc in gol
nu am mințit nicicând
e prea târziu acum
să recunosc
că și tăcerea
e o minciună.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața
Unii spun că este iadul, alții spun că-i doar un test,
Eu le spun că este vadul, s-au chiar vârful Everest.
Unii spun că este moartea, alții spun că e puterea,
Eu le spun că este cartea, cu care sporim averea.
Unii spun că-i o idee, alții spun că este arta,
De fapt e Calea Lactee, prin care noi trecem Porta.
Unii spun că-i competiție, alții spun că e iubire,
Eu le spun că-i repetiție, mixată cu fericire.
Le mai spun că e credință. Când trecem prin suferință
acumulăm cunoaștere, despre a noastră naștere.
poezie de Dumitru Delcă (13 octombrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tăcerea spune multe
Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în șoaptă n-am cum să-ți vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Și timpul stă pe loc atunci când te privesc,
Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Și n-am la nimeni să le dau,
Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Și stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu știu eu să le rostesc,
Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aș putea să-ți spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea
Ascult tăcerea cum tace în mine.
Văd tăcerea cum fuge peste dealuri și coline.
Privesc tăcerea cum se ascunde în suflet la tine.
Mă alin cu tăcerea când nu ești lângă mine!
Vorbesc cu tăcerea când mă simt bine.
Urăsc tăcerea când am zile mai puțin senine.
Chem tăcerea când îmi este dor de tine.
Înțeleg tăcerea când câteodată se închide în sine.
poezie de Vladimir Potlog (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio-ți spun...
Adio-ți spun, acum când lacrima mă doare
Și mă întorc în lumea din care am venit,
Pe aripi de iubire am vrut să urc spre soare,
Dar raze de dispreț m-au ars, m-au pârjolit!
Adio-ți spun, acum când ard în patimi
Și frigul peste suflet e-un viscol nesfârșit,
Iar ploaia în torent îmi varsă lacrimi
Și mor și te iubesc, deși m-ai amăgit!
Adio-ți spun și-ascund dorul în șoapte,
Pe alei de suflet pustii de atâta neiubit.
Mă duc spre lumea-n care se mai poate;
Să speri în vise care-aicea s-au sfârșit!
Adio-ți spun și plec, o clipă nu mai stau,
Prea mult mă doare aproape să te știu,
Te rog numai să uiți cât încă nu-i târziu,
Că am sa te iubesc oriunde o sa fiu!
poezie de Dorina Omota (4 septembrie 2014)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea este alcătuită din cuvinte care spun totul fără să rostească nimic.
Aurelian Silvestru în Fărâme de suflet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea trebuie auzită
Eu sunt războinicul tăcut,
Armura grea mi-e sfâșiată,
În templul dragostei pierdut,
Eu caut dragostea curată.
Tăcerea trebuie auzită...
Cum curge-ncet, încet în jur,
În umbră pare înțepenită,
Naivă pânză-n clar-obscur.
Cuvinte fără sens se zbat,
Alene-n vânt ca niște crini,
Eu mă târăsc grăbit spre pat,
Cu sănii tăi să mă alini.
Tăcerea trebuie auzită...
Chiar dacă ea îți face rău,
Șoptind mereu neliniștită,
Tu mă transformi într-un ecou.
Îmbobocesc acum pe pulpa
Prea grațiosului picior...
Spun pentru mine "mea culpa",
Când ne unim în dormitor.
Tăcerea trebuie auzită...
În suflet, ochii mei sunt triști,
Când inima cumplit rănită
Nu știe dacă mai exiști.
........................
P. S.
je t'aime till my dying day
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
Unii spun că e o boală,
Alții spun că e o școală,
Unii spun că-i o sminteală,
Alții spun că-i drăgosteală,
Iar eu spun că, orice-ar fi,
De ea nu mă pot lipsi.
poezie de George Budoi din Dicționarul dragostei (7 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cum să pun doru-n cuvinte
Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!
Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viață...
Dacă n-a fost decât piață?!
Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!
Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei
a venit primăvara
au înflorit corcodușii
și pomii timpurii
îmbracă țara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară
și-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieții acesteia în chip de floare
curând
bureții de spin
își vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveșmântați
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei
se coc așteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii... alții
... unii spun c-ai plecat,
alții râd c-ai venit
ceilalți zic - te-au uitat,
restul strigă - nimic
nu mai e din ce-a fost,
nu mai sunt amintiri
a rămas doar un gol,
înrămat în priviri
uni spun - te-au iubit,
alții strigă că nu
unii mint că pe tine,
alții plâng - cică tu...
numai eu știu prea bine
că n-ai fost un delir
deși mulți alde mine
te-au tratat cu sictir
unii spun vei veni,
alții plâng niciodată
unii strigă cică-i chin,
ura asta curată
numai eu știu prea bine
că oricum vei veni
și golgota din mine
numai tu vei iubi...
poezie de Iurie Osoianu (3 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții în lumină
trăiesc transcendența tristeții din umbră
voalează suferința căderii în moarte
elanul comprimat rupe tăcerea sumbră
sunt consecventă visului în lume să mă poarte.
reflexii albastre ca arcurile se întind
peste noiane de gânduri ardente, febrile
atmosfera de cenaclu o port iar în gând
poeme din suflet se măsoară în zile.
m-au trezit lumini m-au mângâiat pe tâmple
și au estompat coșmarul nopții mele
aștept în viața mea minuni să se întâmple
cu fiecare gând ca să ajung la stele.
răsună în suflet cor de lumini multiple
prin valuri de simțire mă scufund la ele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea ta...
Mai ții tu minte noaptea-ntâie,
O noapte umedă, albastră...
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră...
De-atunci atâtea nopți trecură,
Tot nopți cu șoapte și cuvinte...
Din câte-alături povestirăm
Nimic nu-mi mai aduc aminte...
Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Și-o să-mi vorbească totdeuna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie...
poezie celebră de Octavian Goga din Din umbra zidurilor - Clipe (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Tăcerea
Tăcerea mă strânge
În brațe de fier.
Îmi sugrumă personalitatea
Și visele...
Mă amăgește... și mă arde
Pe catafalcul durerii.
Mă cheamă din lumea mea pură
Cu iz de albastră singurătate
Spre tăcerea din moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altarul Limbii Române
Doamnă-ți spun și-ți spun crăiasă
că nu-i alta mai frumoasă
domnișoară-ți zic virgină
asta-i zău Limba Română
N-am s-o caut cum să caut
dulce doină vrăjit flaut
dintre toate cu respect
îmi arată drumul drept
Arde totul ard și eu
însă focu-i Dumnezeu
pe-acest rug preavorbitor
arde Doamne un popor
Limbă care ne seduce
să ne odihnim pe cruce
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 august 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ecouri de singurătate - VI
Prea multe vise voi mi-ați secerat;
Tristeți tulburate ard în fiece cuvânt!
Mă rog să uit de flăcări, de păcat
Și să îmi curăț sufletul atât de-nfrânt
Prea multe lacrimi eu am vărsat;
Dorințele m-au dus către abis!
Acum mă uit în urmă-nsingurat
La câte-am îndurat și câte-am promis!
Prea multe zboruri m-au vidat!
Aș fi avut aripi și idealuri înalte
Dar toți din jur m-au alungat
Să le fie amar de dor, singurătate!
Prea multe gânduri mi s-au surpat!
Și din lumina viselor de altădată
O flacără-n poezie m-ar fi înălțat
Dacă n-ar fi fost ura voastră toată!
Prea multe sentimente m-au erodat!
Săruturile au fost de umbre devorate!
Te-ntreb o, Doamne, dacă m-ai fi iertat
De vieți netrăite, de vieți și vise alungate?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absolvent al Facultății de fizică din Craiova (2010)
V-o spun deschis, acum, pe față,
Cu mâna pe inima mea
Că m-au călăuzit în viață
Einstein, Saliu, Bizdadea.
epigramă de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În casa bunicilor
Chiar dacă cei ce mi-au dat viață sunt părinții,
Cei ce erau mereu cu mine au fost bunicii
Acolo în căsuță albă, văruită,
Cu drag am crescută de-un bunic și de-o bunică.
Acolo, bunicii cu-a lor bunătate,
M-au învățat câte puțin din toate,
M-au învățat să spun o rugăciune,
M-au îndemnat să fac doar fapte bune.
În casa lor cu drag am fost primită,
Răbdarea lor fiind nemărginită,
Chiar dacă mai făceam și rele,
Bunicii nu mă prea certau cu ele.
Și astfel, mama-bună, tata-bun,
M-au dezmierdat cu tot ce-aveau mai bun
Și-n casa lor cea albă, văruită,
Am fost mereu copila lor iubită.
poezie de Andrada Brîndușa Keszeg
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!