* * *

vă spun o poveste veche,
c-o pisică-ntr-o ureche,
ce iubea înveterată,
un motan cam într-o toartă,
dragostea lor bunăoară,
se-arăta mai mult spre seară,
când miorlau el cotoşmanul,
aluneca pe burlanul
casei şi mai da o tură,
făcând mare tevatură,
deşteptând pe toţi vecinii,
ea, Francesca da Rimini,
ca-n infernul cel dantesc,
ei în iadul pisicesc
pedepsiţi vor fi, fireşte,
că se iubeau pisiceşte
cam pe unde apucau,
doi amanţi din neamul Miau,
când cinau poate-n siloz,
şoricei cu burta roz,
cu muştar, cu hrean, cu-ardei,
maioneză dacă vrei,
ca pe mici în scobitori
şi nu doar de sărbători,
încheind c-o savarină
demnă chiar de o felină.
Şi aşa cei doi amanţi,
şoricei mirobolanţi,
servesc regulat la cină,
sub o boltă de glicină.
Trei codiţe, trei mustăţi,
o mie de bunătăţi,
despre care nici nu ştiţi,
au motanii-ndrăgostiţi.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o pisică cu mustăţi,
ce visează bunătăţi,
unde s-a mai pomenit,
un motan hoţomănit,
să dea iama ziua mare
prin smântână şi cuibare,
el e Blondu', aţi ghicit,
în afaceri e falit,
Fifi chiar l-a părăsit,
a rugat-o pe Cruela,
să-şi împartă mozzarella
cu un biet golan blondin
şi de Sfântul Valentin,
să-i găsească-o pisicuţă,
delicată şi finuţă,
cu care să iasă-n lume,
pomenindu-i al său nume,
dar Cruela i-a promis
o vacanţă ca de vis,
cu o damă de pisană,
albă, mică, dolofană,
unguroaică transilvană,
vezi Cruela e-o madamă,
cam şireată, roşcovană,
vara lui de bună seamă,
ea pe Blondu' il ajută,
dar fireşte, pe valută
şi aşa el a ajuns
chiar falit, ba ras şi tuns
o intreagă tragedie,
dacă nu, o comedie,
fac de el toţi băşcălie.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

,, A fost odată ca niciodată...,,
aşa începe orice basm
cu feţi-frumoşi şi fete de-mpărat.
A fost odată ca niciodată
la un capăt de anotimp fermecat,
pe când nu se despărţeau încă apele de uscat,
au fost doar ei doi:
fiul si fata de împărat.
Şi se iubeau,
se iubeau infinit neapărat.
Cât se iubeau?
Un infinit, doi infiniţi, trei....
Opriţi! Ce faceţi? Socotiţi?
Aţi apucat iubirea lor de un capăt
şi-o faceţi ghem fără să ştiţi?
Am oprit numărătoarea la doi,
doi infiniţi amândoi.
Ea +(plus) infinit la un capăt de lume,
el -(minus) infinit la celălalt.
Pentru ei doi un anotimp se naşte rar
nici odată pe an măcar...
dar..
povestea lor nu are sfârşit.
Pentru că durează,
cât credeţi?
un infinit!

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tom, de la zdrenţe la papillon

Vi-l amintiţi pe Tom O' Malley,
veteran " cat of the alley"?!
tot ca el, un biet motan,
ce-şi dă drumul pe burlan,
eu am fost până mai ieri,
alergat chiar de hingheri,
dar aşa printr-o minune,
am trăit să vă pot spune,
o poveste adevărată,
cu Regina cea bogată,
într-un mare stil lejer,
m-a uns, astăzi, cavaler,
sunt deci, Sir Împiedicatu',
a aflat de-acum tot natu'.
am conac lâng-o pădure,
sunt pe fel de fel de cure,
cură cu brânză Stilton
sau cu vodcă cu bulion,
Bloody Mary parcă-i spune,
nu puteau găsi alt nume,
bine, cura cu homari,
sfântă la parlamentari,
eu, mai nou sunt un pair,
cu blazon de trandafir,
într-o lume alandala,
dimineaţa fac mandala,
la amiază-o risipesc,
după masă aţipesc,
dar, vin dorurile grele,
dorul mahalalei mele,
dorul după şoricei,
dorul e firesc, ce vrei?!
de mă-ntrebi, îţi spun în faţă,
ca pair, aia nu-i viaţă,
e un vis de zile mari
cu motani miliardari,
nu fac mare tevatură,
viaţa fără aventură,
e de-a dreptul un plictis,
orişice mi-este permis,
niciun şarm nu mai găsesc
în al meu rost pisicesc,
dar pe facebook am aflat
de un caz mai izolat,
un motan de România,
înghiţise ciocârlia
şi atunci când mieuna,
mici concerte el dădea,
au adus experţi de-afară,
scărţâia ca o vioară,
vreau şi eu în România
să-mi înec melancolia
într-o prună sau o pară,
zic şi eu aşa-ntr-o doară,
ce-ar mai fi de povestit,
nu ştiu, cum sunt ameţit,
chiar şi prinţului englez,
nu-i găsesc vreun chichirez
într-un sat vechi transilvan
fără un pair motan,
eu, deci, sper să am bonne chance,
la o viaţă de suspense
ca pair de România,
cât mai este visteria.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pisicuţe, motănei,
facem toţi cozonăcei,
şi, desigur, dacă vrei,
un masaj cu un ulei
parfumat, din flori de tei,
de stă-n coadă şi Grivei,
doar cotoiul lui Andrei,
e, se pare, dintre-acei
care fac doar ce vor ei,
nu cotoi, ci-un pui de bei
cu-o fixaţie pe femei,
dar nu d-alea de doi lei,
de la rude din Bombay
şi-a adus un soi de-ardei
şi trage pe nas cât trei,
cântă numai Siboney,
că a fost la Camaguey,
şi-n Cuba, ca Hemingway,
din cele două Corei
şi-a adus doi porumbei,
face vrăji de-amor cu ei,
da-ntr-o vineri pe la trei,
ce mai, l-a găsit Andrei
aprins tot, scuipând scântei
sau seminţe dacă vrei,
din pârdalnicul de-ardei,
nu-i mai arde de femei,
a revenit în bordei
şi nu are alt temei,
decât să ceară mamey
şi-alte fructe ca un gay.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt Hombre, cum nu mă mai ştiţi?
pe mulţi scăpat-am de bandiţi,
când bate vântul într-o parte
şi unii zic că nu am carte,
gândiţi-vă la muşchii mei
şi cum mă bat cu câini, cu lei
să salvez vieţi cam păcătoase,
s-ajungeţi teferi pe la case,
de tot ce nu pot apăra
e fiscul şi prostia, da,
în rest, eu sunt un cavaler,
în schimb numai chiftele cer,
cu cimbru, usturoi, piper
şi rumenite bine, sper,
s-aveţi alături şi-un ardei
mai copt pe plită, cu mujdei,
iar la desert o savarină,
cum? nu sunt gusturi de felină?
cine v-a spus, chiar vreau să ştiu,
să nu se facă prea târziu,
să vă salvez mă mai gândesc,
dacă chiftele nu primesc,
când bandele de şobolani
şi şoareci, reputaţi golani,
de peste tot or ataca
să ştiţi că nu e treaba mea,
un hombre sunt şi cer respect,
e important acest aspect.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cei de faţă rămaseră înmărmuriţi când văzură asta minune. Apoi ochii tutulor se aţintiră la măiastra şi mărturisiră că aşa frumuseţe de muiere nici c-au mai văzut, şi nici că se mai poate afla în toată lumea. Se pregătiră şi făcură o nuntă d-alea împărăteştile. Ei nu se mai duseră de acolo. Rămaseră câtetrei fraţii la un loc. Trebile împărăţiei mergeau găitan. Locuitorii apucau şi ei de la aceşti trei fraţi când dreptate, când poveţe bune şi când ajutoruri de bani; şi în toată lumea se duse vestea despre ei, cărora li se zicea: La cei trei fraţi împăraţi.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

Dragostea e nemuritoare
Chiar de uneori mai doare,
Nu se stinge niciodată
Cu iubire de-i udată.

Poartă sufletul spre rai
Şi multe nopţi cu lacrimi ai,
Şi iti doreşti doar fericire
Momente dulci de iubire.

Dragostea când e trăită
Şi ai inima împlinită,
Înfloresc toţi trandafiri
Ca să îi dăruieşti iubirii.

Depinde ce vrei în viaţă
De o vrei tristă ori frumoasă,
Totul este în puterea ta
De vrei omule dragostea.

Şi nici nu te costă mult
Cu o vorbă bună şi un sărut,
Poţi trăi doar în fericire
Şi într-o viaţă cu iubire.

autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de geografie

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frânge mâinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi când cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca şi când, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos
adânc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfârşit despre ploaie!

Noi doi suntem ca şi când un beţiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sunt sigur, sunt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premieră mondială

Era un câine ce urla spre lună,
plângându-şi vreo durere în amor,
în limba sa lupească şi străbună,
căci şi căţeii suferă de dor.

Exasperase strada, iar stăpâna,
o mare iubitoare de căţei,
intrase-n gura lumii căci, întruna,
săreau cu gura, toţi, pe dumneaei.

Dar iată că ideea salvatoare
i-a dat-o, brusc, un felinar mai roş'
în ziua când plecase la culcare,
spre dimineaţă,-n cântec de cocoş.

Aşa că Miţa, doamnă serioasă,
cam printre două vârste şi un pic,
cu gândul la o viaţă sănătoasă,
şi-a cumpărat o casă din... nimic,

Cu bani împrumutaţi de la o bancă,
girată de vreo doi sau trei amanţi,
şi-având succes că, de! – era olteancă,
a început afacerea pe sfanţi.

Nu, nu e glumă, că mergea ca unsă,
fiind atât de mică taxa-n lei
la Miţa, cea vestită şi "ajunsă",
cu firma ei: "Bordelul de căţei"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premieră mondială

Era un câine ce urla spre lună,
plângându-şi vreo durere în amor,
în limba sa lupească şi străbună,
căci şi căţeii suferă de dor.

Exasperase strada, iar stăpâna,
o mare iubitoare de căţei,
intrase-n gura lumii căci, întruna,
săreau cu gura, toţi, pe dumneaei.

Dar iată că ideea salvatoare
i-a dat-o, brusc, un felinar mai roş'
în ziua când plecase la culcare,
spre dimineaţă,-n cântec de cocoş.

Aşa că Miţa, doamnă serioasă,
cam printre două vârste şi un pic,
cu gândul la o viaţă sănătoasă,
şi-a cumpărat o casă din... nimic,

Cu bani împrumutaţi de la o bancă,
girată de vreo doi sau trei amanţi,
şi-având succes că, de! – era olteancă,
a început afacerea pe sfanţi.

Nu, nu e glumă, că mergea ca unsă,
fiind atât de mică taxa-n lei
la Miţa, cea vestită şi "ajunsă",
cu firma ei: "Bordelul de căţei"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. Şi, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pâni dă doi lei celui cu două pâni, zicând:
– Ţine, frate, partea dumitale, şi fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ţi se cuvin. Şi mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii.

– Cum aşa?! zise celălalt cu dispreţ! pentru ce numai doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, şi atunci cum rămânea?
– Cum să rămâie? zise cel cu trei pâni; atunci aş fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni, iar tu, de la două, şi pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, şi banii pentru pâne îi avem în pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după numărul pânilor ce am avut. Mai dreaptă împărţeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...
– Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă ţin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, şi cum a zice judecata, aşa să rămâie.
– Haide şi la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulţămeşti. Cred că şi judecata are să-mi găsească dreptate, deşi nu m-am târât prin judecăţi de când sunt.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea florilor de tei

Din când în când murim din doi în doi
Şi înviem cam rar, din trei în trei.
Ne scuturăm ca florile de tei
Şi adormim ca firul de trifoi

Când îl colindă coasa gâfâind...
Atâta tot iar restul e mister?
Precum un câine urlu către cer
Şi zgârâi poarta de-aur mârâind.

Aş vrea să ştiu ce-i dincolo de-apus
Nu prorocii şi bâiguieli deşarte,
Când suflet de ţărână se desparte
De ce se duc în jos ori zboară-n sus?

Aud din cer un murmur:,, Geaba vrei...
Aşteaptă vremea florilor de tei... "

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi sau trei îngeri

Doi sau trei îngeri
S-au apropiat de pământ.
Au văzut o biserică obeză.
Mici şuvoaie negre de oameni
Veneau şi plecau încontinuu.

Şi îngerii nu înţelegeau
De ce acei oamenii făceau aşa ceva,
Şi nici de ce stăteau atât de mult înăuntru.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miţi

Am o mâţă
ca o fâţă,
pupăciosă şi drăguţă,
care cu neobrăzare
cere câte-o sărutare
ca acelea de om mare,
tolănită pe sofale,
n-ai s-o vezi prin mahalale,
poate-n coş cu portocale,
îmbătată de arome,
în rochiţe monocrome,
ea pozeaza tam-nesam,
până şi pe Instagram
şi când nimeni nu o vede,
ea la gheme se repede
şi atacă şi deşiră,
mâţa asta mă inspiră
să o angajez cu norma,
blugilor să le dea forma
ruptă, zdrenţe, ferfeniţă,
ce vă spun eu din peniţă,
e nimic, talentul ei,
este cel mai bun temei
să-i găsesc pe internet,
chiar o şcoală de balet,
ba eu suflet galanton,
îi găsesc un pension
şi-apoi educată bine,
să se-ntoarcă tot la mine,
în jupoane cu buline,
să-i fac poze digitale,
în decoruri orientale
şi în versuri s-o slăvesc
şi tot neamul pisicesc,
cum nimic nu-i mai firesc.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia despre care se presupune că are o mie de amanţi rar are unul, în timp ce femeia animalică, lipsită de graţie şi stupidă are zeci de amanţi.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruieşte

Omule, nu te codi
Când vrei ceva a dărui,
Ai atât de multe de dat
Că ar fi mare păcat,
Să le ţii sub un lacăt.

Azi îţi voi spune că am dăruit o pâine,
Celui care n-are o para în buzunare,
Câţi ca el sau ea nu sunt în lume
Şi cerşesc bani, doar pentru o pâine.

Dacă ai, te rog nu pregeta,
Fă un gest şi oferă din bogăţia ta,
Celui nevoiaş căruia soarta nu-i surâde
Şi nevoit să vrea de la tine măcar, o pâine.

Dacă toţi am proceda aşa şi azi şi mâine,
Nu vom mai întâlni oameni spunând, stăpâne,
Dă-mi şi mie azi un ban pentru o pâine,
Am oferi cu drag, din suflet şi cu bunăştiinţă
Pentru a potoli a lor grea umilinţă.

De dai din ce ai se înmulţeşte,
Bunătatea ta în suflet va creşte
Şi te va recompensa fireşte,
Când omenia din tine vorbeşte
Să- l asculţi şi pe cel ce-ţi mulţumeşte.

Dăruieşte, iubeşte şi nu judeca,
Ca să-ţi găseşti armonia şi liniştea,
Alungă cât poţi tristeţea celui de lângă tine,
Printr-un gest atât de firesc şi de omenesc
Şi ei, mâine, de la tine nu mai cerşesc.

Să dai din ceea ce eşti tu, ar fi mult mai bine
Şi-o floare roz sau albăstrea, dacă ai dărui
Cel ce azi cerşeşte o pâine, ar şti
Că -n tine chiar sălăşluieşte
Dragostea de oameni, de semeni, fireşte
Şi cel de lângă tine demnitatea şi-o găseşte..

poezie de Georgeta Ganea (1 februarie 2023)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meniu de Sf. Valentin

cum mă plâng mereu de stres,
oalele s-au înţeles
să m-ajute c-un meniu,
rapid, simplu şi candriu,
cu sufleu, kebab şi vin
pentru Sf. Valentin
şi-o şarlotă vanilată,
nu voiam s-o facem lată
şi am copt vreo doi ardei,
am făcut şi un mujdei,
la kebab ca garnitură,
fără mare tevatură,
dovleceii-am feliat,
dar la deget m-am tăiat
şi-a curs sânge puţintel,
cât un sfert de păharel,
ouă am bătut, apoi,
cu sare de usturoi
şi sufleu-am dat de zor,
să se coacă la cuptor.
Între timp eu mi-am turnat,
limoncello aromat,
de sufleu am cam uitat
şi-ntr-o rară dispoziţie
învingând o superstiţie,
chiar pe facebook am intrat,
pe un grup de bunătăţi,
unde mulţi din străinătăţi,
dar şi cei de pe-aici
tot postează şunci şi mici,
pâine, torturi şi copane,
totul e de milioane
şi-i zice Savori urbane.
Laikuri, wow şi inimioare,
am tot dat la fiecare,
comentariul nu ştiu cui,
mi-a reamintit de pui,
parcă făceam frigărui
sau, mă rog, ceva kebab,
poftim, un cuvânt arab,
limoncello-mi torn din nou
şi mai sparg ou după ou,
pentru crema delicată
de şarlotă vanilată.
Acum chiar că e târziu,
de sufleu nici nu mai ştiu,
pe facebook ies de pe chat,
văd că unul m-a blocat,
umplu iarăşi păhărelul,
dar la uşă-i iubiţelul,
cu bomboane şi cu flori,
aşa-i el de sărbători,
ne pupăm, schimbăm cadouri,
scot anşoaua în rulori
şi dau fuga la cuptor,
când un fum înţepător
mă izbeşte drept în faţă,
vai de mama ei de viaţă,
mă întorc la frigărui,
care-mi par cam amărui,
prea uscate, tuciurii,
toate astea-s mărturii,
că azi nu a fost să fie
să punem de-o sindrofie,
dar el zice elegant
- Mergem la restaurant.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prispa casei, copilaşul numai în cămăşuţă, cu capul gol, urmăreşte de mult jocul stolului de paseri, printre care se află şi cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub streaşină. Îi căpătase dar de la mămuca lui. De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: "Fii cuminte, dacă vrei să-ţi dau puii când or creşte mari!" Şi el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au ieşit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi. Şi-şi cunoaşte el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul şurii din dreapta, trei, unul lângă altul, sau cei de lângă aceştia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toţi parcă seamănă unii cu alţii, şi-s aşa de sus, aşa de sus!...

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puişorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recensământ

La noi, la parter, stau doi tineri
Ce muncesc doar de joi până vineri.
Alături, un popă cu trei preotese
Şi lângă, o damă cu vizite dese.

La unu' o babă cu dinţii cam rari
Ghiceşte-n cafele doar fetelor mari,
La doi, bag de seamă, stă o actriţă
Cu sânii lăsaţi şi obraji cu gropiţă.

Tot la doi, în fund, lângă scară
Un gazetar mai vopseşte o cioară,
La trei, la patru şi sus pe la cinci
Dânşii le ţin pe dânsele-n clinci.

La şase-i o uşă cu gratii din fier -
Dumnezeu a venit în chirie din cer
Dar este, se pare, cel mai tare vecin -
Postim cu trabucuri, friptură şi vin.

Îi place aici, la mine-n mansardă!
De sus, lumea-i pare o fiică bastardă.
Sub noi turnul Babel se-afundă-n tăcere,
În icnete surde, convulsii şi fiere...

Iar mie îmi fuge de sub talpă Cuvântul....
Aşa că, deschide-mi, gropare, mormântul!

poezie de Livia Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!