Bun de înfiat

(Adinei şi Corinei)

iubita poetului îi spune actriţei
care tocmai l-a recitat şi i-a spus că-l iubeşte: dacă
vrei, poţi să-l şi înfiezi – e numai bun de-nfiat!

actriţa ridică din umeri şi iese la o ţigară
în ploaia amară şi februară de-afară – priveşte
spre policlinica 3 dinspre bastionul cetăţii...

iubita poetului apucă atunci mai multe sacoşe
cu scutece noi încrucişate cu manuscrisele ude
şi-l schimbă pe el, pe poet, în drumul spre casă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorbă de fasole cu plămân afumat

nu bine i-a servit chelnerul
poetului în
fometat ciorba de fasole boabe-boabe
nu bine a dat
el cu lingura prin strachina de lut cucuteni (?!)
când vântul
schimbării la maţe i-a aprins o ţigară – cu
simţurile as
cuţite a compus chiar atunci
o poezie cal
dă pe şerveţelul de şters
o gură amar
ă, amară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nebună

dorinţa poetului este
să scrie în linişte poezie
dar
liniştea poeziei ce-o scrie
pace nu-i dă nicidecum
atunci
dorinţa poetului este
să iasă din linişte, cum
plină
iese şi luna din capul
nopţii... şi urlă nebună
aşa
cum dorinţa poetului es
te să scrie... să scrie...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acarul de reportaj

poetu ia o pauză de ţigară -
ca un marfar într-o gară, ţigara ia o pauză de poet -
fumul e ocazia rară
când viaţa şi moartea poetului
se transmit în direct

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea poetului

Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,
ea a ravnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tanar, un barbat
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu brate grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sfant e pentru toti:
parinti, copii, nepoti si stranepoti;
a fost iubirea neamului intreg,
pe care astazi voi s-o inteleg
si-o inteleg, si nu-nteleg nimic:
pana la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramane totusi un mister,
sa arda cu Luceafarul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plange, nu,
ca nu esti vinovata numai tu.
Si poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a rasarit.
Stai langa el, icoana scumpa fii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te ofili:
chiar daca vrei, tu nu mai poti muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nvesnicit!

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă vrei să simţi vântul, deschide braţele.
Dacă vrei să simţi ploaia, priveşte spre ea.
Dacă vrei căldura sorelui, nu sta la umbră.
Dacă vrei să fii iubit... Iubeşte.

poezie de Aurel Rapa
Adăugat de Florina Nastase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măciucă (privindu-l atent pe Poet): Nu înţelege nimic. Pun pariu că e prima dată în vizită la ministerul de interne...
Ciucă (pe un ton dur, suflându-i Poetului fumul de ţigară în faţă): Mistică! Te invit, politicos, pentru ultima oară! Nu fii dobitoc! Ia loc şi scrie, nesimţitule!
Măciucă: Pare surd!
Ciucă (privind compătimitor spre Poet): Nu aude, nu înţelege... Ăsta e un pericol social, să moară mama!
Măciucă (îl ia pe Poet de gât şi îl zgâlţâie violent): Ascultă, moşule! Dacă vrei, îţi muiem imediat oasele! Noi am îmblânzit balauri grei, nu iepuraşi ca tine...
Ciucă: Stai, mă, nenorocitule, pe scaun! Suntem oameni binecrescuţi. Îţi respectăm vârsta...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea din Drumul Sarii

Iubita mea din Drumul Sã rii…
Ne-am întâlnit întâmplã tor…
Ne-a fost clipa, largul mã rii,
Ca pescã ruş rã tã citor…

Şi nu sunt pradã disperã rii,
Şi nu eşti pradã tuturor…
Iubita mea din Drumul Sã rii,
Cu sufletul pã trunzã tor…

Se-nsenineazã geana zã rii,
Sã nu te pierd întâmplã tor!…
Şi sã nu-mi uiţi clipa mirã rii,
Când, spre uimirea tuturor,
Noi ne iubeam în Drumul Sării…

poezie de Florin Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita Mea

Iubita mea cu părul fin
De multe ori am vrut să vin,
La tine oriunde ai fi,
Aş face multe pentru a te găsi.

Iubita mea cu ochii de cristal
Care mă porţi din val în val,
Aş da orice să ajung la mal
Să te pot vedea la carnaval.

Iubita mea cu buze dulci
La mine-n braţe aş vrea să te culci,
Te-aş săruta întruna
Te iubesc pentru totdeauna.

Iubita mea eu te ador
Mă simt de parcă n-o să mor,
Iubirea ta e pe vecie
Chiar dacă pare o nebunie.

poezie de Ovidiu Kerekes (3 februarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Cu greu ar putut fi considerat un model al timpului său:
atât Circe, cât şi Calypso l-au avut la pat
fără mari eforturi, la fel tinerele sclave
care alinau rănile pe şesurile din jurul Troiei.

Un asemenea om n-avea cum să rateze
sirenele. După ce a trecut de ele,
încă legat de catarg, el ridica nepăsător din umeri,
urmărindu-le cum săreau de pe stânci şi cum,
într-o isterie-a eşecului, cădeau în apele verzi.

Şi cine altul dacă nu Ulise, îndeajuns de viclean,
ar fi îndrăznit şi reuşit să flirteze peste tot, pentru ca apoi, prin fraudă,
să-şi atribuie reputaţia de om care-şi iubeşte căminul?
Să laşi în urma ta un siaj de inimi frânte
şi, scăpat teafăr dintre ruine, să te prezinţi posterităţii
drept soţul trist căruia dorul de iubita lui, Penelopa,
i-a fost pretutindeni călăuza care i-a arătat drumul spre casă?

poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cititorul de poezie nu dă pe spate, poetului ar trebui să i se râdă în faţă.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi bogaţi

M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Şi mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...

Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: "Arată-mi mie
Şi tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăţie!"

Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul şi amarul,
Şi să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;

L-am dus grăbit spre locuinţa,
Spre raiul dragei mele,
Şi-am zis avarului: "Priveşte
Furiş printre perdele!"

El s-a uitat: pe-o pernă albă
Dormea iubita dusă,
Şi-n jurul ei plutea un farmec
De linişte nespusă...

Ne-am dus în urmă fiecare
Spre scumpul său tezaur:
Eu la iubita mea, - Avarul
Spre lada lui cu aur...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita voastră

voi ce aţi face dacă ea
iubita voastră
s-ar deplasa s-ar am
plasa cu viteza melcului a
tomic într-o carne a
sezonată - cu viteza
unui meteorit aflat pe orbită (?!) foarte lent, cu
pulpe din charmuri de vită
un meteo
rit cunoscut prin asprimea
cu care (t)ratează
pământul
cu toată izbirea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre
hărăzite-n carte
sens.

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul poetului crează. Inima poetului este originea. Ochii poetului iniţiază.

citat clasic din Sri Chinmoy (7 noiembrie 1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce mă priveşte, n-aş spune că am urmărit programatic subminarea mitului poetului naţional (Mihai Eminescu), ci, mai degrabă, am încercat să-l deconstruiesc.

citat din Florina Ilis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meseria poetului este să scrie texte de colivie?

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un jurnal al femeilor pe care
încă nu l(e)-am ţinut şi
aş începe cu a
cu ea
cu amazonia
o femeie cu aripi. de flutur
din umeri se schimbă
clima în africa - o
altă femeie mai neagră
mai crudă
decât
asia - dinspre ea
putem perora des
ore existenţa sânilor răspândiţi
în cuprinsul
unor versuri obscure
femeile
înţeleg şi
nu se supun

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului fără condei

Poetului fără condei
Există poezie şi-n afara ei,
Dincolo de plămada crescută din cuvânt.
Nu naşte-n tine vraja numai prin condei,
E poezie mută în cer şi pe pământ;
Oricine-o simte e-un estet –
Nu doar s-o scrii, devii poet.

poezie de Gheorghe Pârlea (21 martie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi ridica iubita la cer

De ţi-e odorul cel mai sfânt,
Iubita ta spre cer n–o ridica,
Că de–o urneşti de pe pământ,
Cu primul înger te va înşela.

epigramă de Paul Constantin (1 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Dintr-un colţ sfios priveşte
Tânărul cu plete mari.
Rezemat e de perete
Şi cu o mână-n buzunar.

E frumos, ca din poveste.
Are ochii de tăciune
Şi pe fete le priveşte
Parc-ar spune o rugăciune.

Fetele se-adună-n cercuri
Şi spun glume, şi zâmbesc.
Ele ar vrea să-l ia alături...
Multe cred că-l şi iubesc.

Privind una cu ardoare,
Dând din mână, spune-ncet,
Dar să audă fiecare:
-O, lăsaţi-l! E poet!

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!