Dragobete ne îmbie
Iernii, straiul rar și dalb, îi dezbracă nostalgia,
Clipa, dichisită-n alb, mână-n cercuri veșnicia,
Ochiul savurează valsul ce-l rotește fulg de nea,
Fruntea își apleacă nazul peste, goală, foaia mea...
M-am certat cu iarna grea, îi detest dezarmonia,
Supărată sunt pe ea, că-mi răcește poezia,
Nărăvind a mă seduce cu promisiuni tacite,
Îmi cere pe visul dulce, să-i dau amintiri lucite...
Plimbând rătăcirea Muzei pe cărările tăcerii,
Delectează rar visarea cu parfumul primăverii...
Ochii scormonesc pe cer, lungi, fragile curcubeie,
Sufletul, cu-aripi de ger, însetat e de-o scânteie...
Dar strivesc al ei potop cu o blândă resemnare,
Sprijin tâmpla de un plop a urgentă deșteptare,
Cam nostalgic' scriu-adio pe cârpite-i cojocele,
Căci, sub streașină, cu brio, vrăbiuțe gureșele
Îi dau startul primăverii cu sezonul de iubire,
Cu un dans al delectării topesc galeșa-mi privire...
Dragobete, azi, ne-mbie, să ieșim din hibernare,
Cu-a sărutului magie și cu-o dulce-mbrățișare...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îndrăgostitul Dragobete
Îndrăgostitul Dragobete
Îndrăgostitul Dragobete
Din legende vechi transpare
Cu dorul de-a săruta fete,
În tineri cu chip de Soare.
Vreme vitregă traversează
Prin troienele ninsorii,
Și năvalnicul dor revarsă
Pe inimi, vrăjind feciorii.
De dor, din ochii lui răsare
Iubirea-n flori de ghiocei,
Ce-n clopoței sună urare,
Pe-ale primăverii alei.
Cu brațe pline de petale
Și cu dragostea în suflet,
Fetelor mari le iese-n cale,
Cu inel de flori pe deget.
Fete iubind întâia oară,
Așteaptă pe Dragobete,
Cu florile de primăvară,
Cunună să-i prindă-n plete.
Tinerii ce-și unesc destine,
De Dragobete logodiți,
Vor avea doar zile senine,
Că veșnic sunt îndrăgostiți!
Maria Filipoiu - Legendele Primăverii
poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
Acum, când anii-mi rumenesc comori de timp-avere,
Când, multe, fricile croiesc cărări spre nopți-veghere,
Când, iluzoriu presărat, urcușu-i numai vise și iubire,
Acum, ca niciodată, viață, îți cer perpetuă-mplinire.
Strivind liniștea de nufăr, sapă-mi oaza resemnării,
Nopții mușcă luna plină, de beau zilnic ploile tăcerii
Și încheagă muzei jocul, când răsfățul naște poezie,
Să-mi vărs clipă trecătoare pe altarul ei, de armonie.
Mă dezghioacă-n file lungi cu-a ta clipă arțăgoasă
Și-alipește-mi ochii larg de o stea miraculoasă,
Mă încinge, ca pe-un spic, cu bob plin de mângâiere,
Spre-a colora-n senin grea osânda la tăcere.
Dacă gândul cere strai, pune-ți mana înțeleaptă,
Umple-i partea lui de cer cu lumină strecurată,
Sufletul ți-l fac ofrandă, altoiește-i muguri (ne)tăcere
Și îmi unge cerul gurii cu botezul lor, de înviere.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-s ochii fulgi
Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i cerne
Peste dureri din răni ce-s efemere
Și gândurile mi se-ncing în zări himere
Mi-s ochii stinși de lacrimi și tăcere.
Mi-s ochii fulgi, și gândul mi-i așterne
Peste dorințe ce se-nchid în stele
Și lacrimile mi se scurg pe vreme
Mi-s ochii stinși de-a inimii durere.
Mi-s ochii fulgi, și visul mi-i topește
Cu apa mărilor ce vine să mă-nnece
Și amintirile-mi se țes ca o poveste
Mi-s ochii prinși în iarna fără veste.
Mi-s ochii fulgi, și sufletul mi-i fulg
Și iarna peste crânguri mi-l așterne
Eu sorb din nostalgia viselor eterne
Mi-s ochii fulgi și sufletul mi-i cerne...
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul în echinocțiul primăverii
TIMPUL ÎN ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII
(sonet de echinocțiu)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Îi țes fericirii marame de dor.
Pomii-și dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
20 martie, 2022
Maria Filipoiu / sonete timpului
sonet de Maria Filipoiu (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăind din amintiri
Cu miros de orhidee
Și cu ochii tăi căprui,
M-ai înnebunit femeie
Nu se poate! O să-mi spui.
Nu știu cine a-nceput
Să privească-n viitor?
În ochii tăi eu m-am pierdut
Și asta nu întâmplător.
Cu o singură privire
Care nicicând nu pot s-o uit,
Mi-a trecut tot prin gândire
Și prezent dar și trecut.
Acum când ești departe
Stau trăind din amintiri,
Citind scrisorile pictate
Având miros de trandafiri.
Aștept clipa revederii
Sunt încorsetat de gânduri,
La venirea primăverii
M-am înconjurat de gânduri.
poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2002)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
ECHINOXUL PRIMĂVERII (sonet renașterii)
ECHINOXUL PRIMĂVERII
(sonet renașterii)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Fericirii îi țes marame de dor.
Pomii dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
20 martie, 2022 Maria Filipoiu / sonete timpului
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul primăverii
Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Și eu îl admir cu drag,
Parfumul lui așa frumos miroase.
E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Și soarele e tot mai fierbinte.
Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.
poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
10
Florile vorbesc.
Se așază în palma primăverii
să își dăruiască inima.
De atâta dragoste, nu pot altfel.
Își deschid petalele răspândind parfumul.
Pernele vorbesc.
Așezarea și plinul le trădează povara dulce a trupului
care a zăbovit preț de o mirare
în chemarea sângelui.
Timpul vorbește.
Se spațializează în esențe visul primăverii.(14.03.2023)
poezie de Iulia Dragomir (14 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valsul primăverii
Clocotește primăvara, pâlcuri... pâlcuri de lumină
Ghioceii-și pleacă ochii iar brândușele suspină...
Colorate, parfumate, dornice de o iubire
Care să pătrundă-n suflet, prin toți porii să respire.
Peste o pădure verde stă un soare filantrop
Tuturor imparte raze, care cad ca un potop
Si in toată a ei splendoare, primăvara cântă vals
Cu Chopin si cu Vivaldi sub un cer ca de topaz
Stau cireșii să deschidă floare albă si gingașă
Cu o grație sublimă si-o privire pătimașă....
Pentru o simțire nouă renăscută-n mii de flori
Shostakovich si cu Strauss au adus in dar viori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primăverii
Râurește vremea fără de tăgadă
Peste natura ieșită din hibernare
Ce, după armistițiul de zăpadă,
Se pregătește iar de sărbătoare.
Soldații iernii cad în ambuscadă,
În războiul exploziv de culoare,
Dar vremea curge fără de tăgadă
Peste natura ieșită din hibernare.
Soarele trimite salve-n canonadă
Iubirea și speranța iau amploare...
Păsările juruiesc întruna-n serenadă
Prin livezile cu frunțile în floare.
Bucură-te, acum, inimă iubitoare,
Căci vremea râurește fărꞌ de tăgadă!
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darurile Primăverii
DARURILE PRIMĂVERII
La fete, mame și doamne
Vine zâna Primăvară
Cu salcie la icoane
Și coșuri de tămâioară.
Vin obiceiuri străbune
Și "babe capricioase",
Mucenicii să adune
Oaspeți la mese gustoase.
Sănătate și iubire
De primim cu prisosință,
Domnului spun mulțumire
În poeme de credință.
Spre a fi viața frumoasă,
Dragă și îmbelșugată,
Când stați cu cei dragi la masă,
S-aveți inima curată!
Amintiri să se reverse
Dintr-un car de mărțișoare,
Ce din gând nu pot fi șterse
Pe-a primăverii cărare!
Mereu să purtați în suflet,
Sentimente de candoare
Și fericirea în zâmbet,
Sfidând vremea trecătoare!
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu (2 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de aripi
M-am rătăcit în dans de fluturi,
În zborul lor indefinit,
În frunzele ce mi le scuturi,
Când sufletul ți-e istovit.
Am tresărit emoții fine,
Netălmăcitele trăiri,
Ce le resimt când sunt cu tine
Și le păstrez în amintiri.
M-am transformat în dans petale,
Culori amurg și asfințit,
Sunt fulg din aripile tale,
Plutind spre trupul tău iubit.
Stau așezat culcuș pe-o geană,
Să te privesc cum îmi surâzi,
Îmi ești iubire, îmi ești teamă,
Ești lacrimi pe obrajii uzi.
Tu ești răceală, îmi ești patimi,
Ești ce urăsc și ce iubesc,
La fel îmi ești bătăi de inimi,
Ești înger sfânt... păcat trupesc.
~Adi Conțu~
poezie de Adi Conțu (12 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce noroc e POEZIA!
Binecuvântează, învie, dup-o grea melancolie,
Sufletul, ce nu se-nchină piedicilor, ce-l dezbină,
Pe răni picură balsam, să mângâie... Și un dram
e-alinare sau putere, să reziste, să tot spere...
Rodnică, cu dar de glie, e izvor de bucurie,
Dacă ai noroc de ea, înveți timpul a cruța,
Din noapte îți face zi, clipa știe-a plămădi
Cu o lacrimă senină, ce-o îmbracă în lumină.
Răsfățați de har, poeții altfel poartă pulsul vieții,
Nu vă vor minți, credeți-i, e izvorul tinereții!
Pe ei nu-i poți compara, nu sunt flori, ce-ar semăna,
Din ce versul își rodesc? Din ce sufletul hrănesc!
Simțul unic e secretul, precum unic e poetul!
Eu, din chinul de-mplinire, spun: e-o mare fericire,
Sufletul prin mână scrie visul vieții pe hârtie...
De-aș minți, nu mi-ar spori și nici nu m-ar ferici,
pentru că nu l-aș trăi...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire neatinsă
Îți scriu o poezie
pe foaia tăcerii
când norii albi
își scutură petalele
în raza dimineții.
Din fereastra de cer
coboară dorul
picături ce curg
în colțuri de suflet
clipa-strop sfânt de mir
înflorește în simfonia
inimii
colțul de rai
vis nemaiîntâlnit
în iarna grea cu ninsori
giuvaer prețios
în infinitul albastru
iubire pură
vinovați de necunoaștere
suntem noi,
depărtarea și anii
de așteptări.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembrie
Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Și-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.
Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt și dans de flori,
Ne-nvăluie în ceața densă-a lunii
În simfonii, pe-arcușuri de viori.
Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum și cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în brațele de jad.
Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujorați aruncă fesul,
Mușcând din cozonacii aurii.
Decembrie întroienit coboară
Să șteargă ochii plânși de peste an,
S-aprindă candelabrele de ceară
Pe cerul înstelat și diafan.
Decembrie-n parfum de sărbătoare
Seduce prin magie și mister,
Revarsă gerul nopților polare
În seara când răsună Leru-i ler.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zâmbetul adânc al primăverii
Câte ferestre am deschis până am ajuns
la zâmbetul adânc al primăverii,
mi-au deschis dorința de a-mi umple golul ființei
cu zborul.
În jur e metafora neastâmpărului
mugurii au libertatea de principiu
și primăvara urcă peste ruinele iernii,
salvând muritorii de singurătate.
Redevin speranță,
redevin timp curgător
în zâmbetul adânc al primăverii.
Am libertatea de a mă cățăra pe nori,
și sângele mi se face muguri.
Deși plouă cu flori peste mine,
nu mă mai satur de cer.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție de primăvară
Te-mbată, de parfumul florii de salcâm
De albul ei ca tâmpla milenară!
Trimite-n dimineață al tâu gând,
Scânteie din făclia de aseară!
Tăcerile s-or încălzi la soare
Și ochii s-or clăti în verde pur
S-o limpezi iubirea din izvoare
Și-o vrajă va fi totul împrejur!
Arcușul va-ncropi o melodie,
Vioara inimii o să tresalte
Și visul ca un puf de păpădie
Se va-nălța pe notele înalte.
Te-mbată, de parfumul florii de salcâm
De albul ei ca tâmpla milenară!
Trimite-n dimineață al tâu gând,
Scânteie din făclia de aseară!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări
Mi-am închis durerea în suflet
Și am rugat ochii să nu plângă
Căci am știut că nu veți înțelege
Și îmi veți cere motivele acestei stări.
Mi-am pus la suflet cheie
Și am șters colțurile ochilor cu mâneca
Fiindcă mi-a fost teamă că veți observa
Și îmi veți cere socoteală pentru lacrimi.
Aveam ochii umezi și mă durea sufletul
Dar nu-mi permiteam să vărs lacrimi
Căci ați fi înțeles greșit
Și m-ați fi certat că-s prea slab...
Mi-am pus lacăt la suflet,
Mi-am impus jurământul tăcerii
Și m-am mințit că nu veți înțelege
În timp ce conștiința îmi șoptea opusul.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea de Dragobete (sonet iubirii legendare)
FERICIREA DE DRAGOBETE
(sonet iubirii legendare)
De Dragobete m-am împrietenit
Cu fericirea, pe-o rază de Soare,
Ce își stingea iubirea în izvoare,
Să-și aline dor de codrul înverzit.
Din raza lui am primit sărutare,
Să-i simt tandrețea, când m-a ademenit
Cu dorul de Năvalnic înmugurit
În ghioceii treziți din hibernare.
Îmbrățișați am alergat prin iarbă
Și ne-am prins cu Primăvara în horă,
Cu ochi de timp, legenda să ne soarbă.
Ne-am ascuns iubirea în metaforă,
Cu harul clipei de dragoste oarbă,
În amor legendar a fi martoră.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfumul amintirilor
Nu știu cum faci,
că-mi alipești sufletul doar de oameni minunați,
iar din parfumul amintirilor
împletești un curcubeu,
să nu calc singură prin Lumina Poeziei.
Smerind uitarea,
mi-l colinzi harnic prin sânge,
alăptându-i pulsul cu plămăzile neuitării,
ca să-și triumfe prin lacrima de bucurie,
zvârcolindu-se pe foi, potopite de vers,
lumina suptă din ochi radianți,
fericindu-mi urcușul spre rodnicie...
Tu, Doamne, ne dai cunoașterea
și recunoașterea ne-o cântărești
cu a Luminii balanță...
Pentru clipa desăvârșită, trecută prin sufletul,
îngenuncheat la Iubirea Ta, Supremă,
cuvântul meu știe doar să-Ți sărute șoaptele:
"... precum în Cer, așa și pre Pământ!",
ca să-și ducă talpa fericită pe cărarea
ce nu uiți a o împrospăta
cu explozia unui nou parfum de amintiri,
adunat din inimi împlinite cu Lumina iubirii Tale.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!