îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
și mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aș lua în brațe te-aș pupa
să mai schimbăm virușii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La aniversarea mea
Vine mama, vine tata,
Sora cu bărbatul său,
Vine nora,-mi vine fata,
Vine soacra,-mi vine rău!
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Petru Ioan Gârda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine vremea
Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este!
Vine vama să-mi măsoare porția de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer și aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta cînd dogoare patul de coșmar,
Vine vârsta de rigoare și de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa cînd mioare în folclor tresar.
Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este!
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde vine seara?...
De unde vine seara,
cu întunericul ei străveziu,
vestind groasa smoală a nopții?
Poate că vine, ca și vântul,
de dincolo de marginile pământului.
Poale că vine mai deaproape, din câmpuri.
Poate că vine din pădurea de peste râu,
ca o ciudată pasăre
cu mii și mii de aripi.
Poate că vine de pretutindeni și de nicăieri.
Poate că vine de acolo de unde vine moartea...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treime
Stelele cad și mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Tu să nu mă aștepți
Tu să mă uiți curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Că te-am iubit, tu știi
Că nu mai vrut, o știu
Că printre nopți târzii
Poate voi sta să-ți scriu
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinți
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminți
Stau răstignite la ger
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vin mereu
Ploaie și fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai știi
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine și rândul meu
Vine și vremea mea
Vine și vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...
cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa 2012
Vine, vine, vine, vine,
Precum ghezeșul pe șine.
Și ne-o duce și pe noi,
Către lumea de apoi!
epigramă de Virgil Petcu din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" , 2012 (mai 2012)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine seara
Vine seara, cerul se deschide,
Pică stele-n suflete cu dor,
Căutările... sunt mai avide,
Clipa trece parcă... mai ușor.
Vine seara, umbre și lumini,
Vântu-aleargă-n liniște afară
A-ntomnat cu visele-n vecini
Și în șoapte dulci le înfășoară.
Vine seară, dragostea îmbie,
Cu nectaru-i dulce-mbătător
Vrea la tine-n brațe să se suie
Și să te răstoarne... pe covor.
Vine seara... tandră ca o boare,
Ca o șoaptă... spusă-ncetișor
Și în trupul tău ca o chemare
Este vremea, mistic, să cobor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație
Când vine inspirația
E ca o inundație imensă
Când vine inspirația
E ca un diluviu
Sau un tsunami
Când vine inspirația
E ca o erupție vulcanică
Când vine inspirația
E o lumină meteorică
Când vine inspirația
E ca un Big Bang
În reluate
Creează un nou univers
Accesând nemurirea.
poezie de David Boia (16 februarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine cu sania
și renii dau din picioare
teleghidați după ce-au primit
un microcip între coarne
implantat de cercetători
vine în haine roșii și barba albă
s-a lungit un an cu cinci centimetri
în cizme are o ninsoare
cu fulgi mari de zahăr vanilat
vine încet și-ar vrea un loc la saună
să audă cum trosnesc morcovii
în boturile renilor poate opri iarna
nu crede că s-ar putea strecura
pe horn cum era obiceiul
vine cu sania prin zăpezi de vis
în visul tuturor ajunge la timp
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
VEORICA VINE AZI LA BISTRIȚA
Dăncilă vine azi la noi,
Dar sper să-i zică oarecine,
Că ea gândește mai greoi,
Și nu prea știe unde vine.
epigramă de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre Viorica Dăncilă
Ciclu
să te visez
vine de la extazy
de la diazepam
de la walker jonny
mâinile îmi sunt
prea scurte
pentru sânii tăi
perfecți
să te doresc
vine de la pinot
de la merlot și viagra
coapsele tale
mi-au rămas mici
sunt băiat mare
să te am
vine de la Balaam
din infernul cuvintelor
buzele tale
monede pe ochii mei
uimiți
să mă renaști
să mă renaști
vine
dacă nu îți mai vine
poți?
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândiți P. I. C. - acesta este moto-ul meu. P vine de la persistență, I vine de la integritate și C vine de la curaj. Acestea sunt ingredientele pentru o afacere de succes.
citat din Linda Chandler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurul păcat
Mă mir că nu a căzut încă Luna pe Pământ
la câți au tras cu ochiul la ea...
"Un păcat nu vine niciodată singur"
Se gândea îngerul în ugerul vacii
în timp
ce păstăile mângâiau aracii.
"Nu vine niciodată singur un păcat"
gândea un sâmbur de bostan
în gura unui împărat.
Nu! Nu!
Nu vine singur un păcat
Singur nu vine!
El vine despicat
ca turlele unei mănăstiri
între care cerul să se-nchine!
Bat păcatele la geam
trag clopotnița cu greu
singur un păcat priveam
cum la fel eram și eu!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Starea de adio
Vine vremea, vine,
Omule nebun.
Ia ce poți cu tine,
Substantiv comun!
Ca o catastrofă,
Cu diluvii mari,
Cade anatema,
Zeilor solari.
Vine vremea, vine,
Omule zărghit.
Trăiește degrabă,
Tot ce ți-e sortit!
Trăiește intens,
Scurt, la repezeală,
Dezgolind de sens,
Marea hoinăreală!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine primăvara!
Berze, ghiocei, albine
se grăbesc, cu mic cu mare,
să pornească la plimbare
și s-anunțe cu-ncântare:
"Primăvara vine, vine!"
Doar ariciul, deranjat
și de-așa zarvă trezit,
ochișorii și-a mijit:
"Ce-i cu voi? Ce v-a găsit?
Iarna încă n-a plecat!
Nu vedeți că-i frig afară
și că fulgii cad grămadă?
Cine are ochi să vadă
lângă sobă o să șadă!
Auzi colo, primăvară!"
Soarele se-ntinde bine
și năsucul i-l ciupește:
"Scoal-odată și privește
iarba cât de deasă crește!
Primăvara vine, vine!"
poezie de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria
Piatra asta e o pâine caldă.
Vântul ăsta e un vin domnesc.
Și pelinul busuioc sălbatic.
Vine ziua aurindu-mi pâinea.
Vine seara aromindu-mi vinul.
Vine mama îndulcindu-mi gândul.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine ploaia
Vine ploaia, bine îmi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine îmi pare.
Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine vremea
Vine vremea aceea-n care
Iti fáci bagajul si te duci,
Lasi in urma o scrisoare
S-o pereche de papuci.
Vine vremea aceea-n care,
Pe un geamantan te urci
Si-n graba ta ca-i mare,
Pleci incotro apuci.
Vine vremea aceea-n care,
De tristete o sa fugi
Si pe un peron in gara
Canti de-o s-ajungi.
Vine vremea aceea-n care,
Din lacrimi faci clabuci
Si-ti spui ca viata are
Multe cai. Sa nu le-ncurci!
poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
îmi vine să râd și să plâng deodată
sunt soră cu norocul
păsările în mine
își serbează faimă și
pot să zbor
îmi vine să râd și să plâng
dintr-o dată
toamnele în mine
își restrâng cocorii și
pot zbura
îmi vine să râd și să plâng
laolaltă
urme de roșu umplu
golul meu stâng
amurguri, răsărituri,
inima ta și
îmi poți ameriza mările cerești
îmi vine să râd și să plâng
câteodată
tăiată în jumătate,
împărțită în tine
tremur lung de șoaptă
străveche și
mă pot zbura suflet-pereche
și-mi vine să mă mir
de râsu-mi
de râsu-mi
de mine însumi
colibri
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mănâncă ceea ce vine către tine. Dacă nu vine nimic, atunci roagă-te.
Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru aforismele pline de înțelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebare
Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marți nu sunt eu.
Și luni când mai vine?
De-ași fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Și luni când mai vine?
Mâine aș fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Și luni când mai vine?
Pentru vineri sunt un deșeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Și luni când mai vine?
Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Și luni când mai vine?
Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Și luni când mai vine?
Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.
Oră de oră trec și eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
și-n lunea care vine?
E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?
poezie de Silviu Crăciunaș (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaș
Comentează! | Votează! | Copiază!