Lacrimile ţării mele...

Mama voastră de lichele!
Lacrimile ţării mele,
Spală Dunărea, Carpaţii,
Si voi furaţi ca turbatii.

Neajunsul ne usucă,
Bătrânii ne sunt pe ducă,
Şi voi vă plimbaţi burtica,
Prin Maldive, Costa Rica...

Chiar nu vă este ruşine,
Să mâncaţi mâncăruri fine,
Din banii noştri, munciţi?
Mama voastră de pârliţi!

Eu vă-ntreb numai atât:
Oare nu vă stă în gât,
Trufa, caviarul, midia,
Când e foame-n România?

Ştiţi cum este să trăiţi,
Cu cinci lei afurisiţi?
Cu pomeni şi mămăligă
Fiindcă traiul te obligă?

Of, ce întrebare pun!
Evident că nu ştiţi cum,
N-am strânge în zece vieţi
Banii pe care -i aveţi...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când v-aţi născut, mama voastră a avut toată grija ca voi să nu suferiţi. Ea a luat toată durerea asupra ei. A suferit. În acelaşi fel Kundalini este mama voastră, mama voastră individuală. Şi a înregistrat totul despre voi-ca un magnetofon, aţi putea spune. Ea stă încolăcită, ştie totul despre voi şi se înalţă atât de lin şi de delicat.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni buni, încetaţi să vă mai întristaţi. Oare nu ştiţi voi că tristeţea vine din evenimente trecute ce se petrec în mintea voastră exact ca şi când s-ar petrece acum? Oare nu ştiţi că puteţi să vă alegeţi gândurile? Oare nu ştiţi că puterea de a decide ce e bine şi ce e rău stă tot în mâinile voastre? Nu-i vedeţi pe cei mai potrivnici decât voi, cu mai puţine decât voi care zâmbesc şi se bucură de ceea ce au? Nu v-aţi dat seama până acum că ceea ce acumulaţi nu vă face mai fericiţi? N-aţi observat că şi un zâmbet pus pe buzele încrâncenate ale unui om vă face să vă simţiţi mai bine? Chiar trebuie să fiţi egoişti înainte de a oferi? Dacă nu daţi acum din leul vostru 10 bani, când veţi avea 10 milioane, credeţi că veţi oferi unul?! Fiţi recunoscători pentru ceea ce vă oferă viaţa, căci este exact ceea ce aveţi nevoie, chiar dacă nu e întotdeauna ceea ce vreţi!

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ştiţi, cineva stă abia cinci minute aproape de dumneavoastră, apoi vă căutaţi în zadar inspiraţia, bucuria, credinţa în Dumnezeu. Totul a dispărut... Alţii stau cinci minute cu voi şi sunteţi revigoraţi, vechile voastre celule au dispărut şi din nou aveţi credinţă, din nou aveţi elan. Cauza acestor schimbări, trebuie să o ştiţi, este aura lor.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este inima amară

Fie zi, sau fie seară,
Tot la voi îmi şade gândul.
Îmi este inima amară
Că vindeţi casa şi pământul.
Că vindeţi munca mea de-o viaţă.
Nici ce-i al vostru nu păstraţi.
În voi nu am nicio speranţă.
Voi tot ce-aveţi, înstrăinaţi.
Pe voi nu vă doare burta.
Pe câmp voi n-aţi asudat.
Nu ştiţi s-adunaţi cu furca,
Apă la vite n-aţi dat.
În curte, păsări n-aţi crescut.
Mâncaţi doar de cumpărat.
Grija casei n-aţi avut,
De săpat, nu aţi săpat.
Sunteţi copii de bani gata,
Staţi cu tehnica în cap.
Voi luaţi totul de-a gata
La greu, băgaţi capul în sac
Mă întreb şi eu acuma
Ce se va-întâmpla cu voi?
Pe ce ştiţi să puneţi mâna
Dacă vine un război?
Voi nimic nu ştiţi a face.
Vai şi-amar de viaţa voastră!
Fie război fie pace,
Vai de România noastră.!

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?

Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?
Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie clasică de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cu o generaţie în faţa voastră

Sunt cu o generaţie în faţa voastră,
Ba chiar cu două dacă stau să mă gândesc,
De nesimţirea şi de vorba voastră proastă,
De scârba ce-o aveţi de neamul românesc.

Voi alogeni mârşavi cu genele tarate,
V-au pus stăpânii lumii să vă bateţi joc
Şi traiul ni-l administraţi la jumătate,
Cu ordine de exersat pasul pe loc.

Eu am milenii de cultură pămînteană,
Filozofii în sânge de neam însemnat,
Voi doar nemernicia tipic golănească,
De trădători cu pedigriu şi atestat.

Sunt cu o generaţie în faţa voastră,
Ba chiar cu două dacă stau să mă gândesc,
În pieptul meu respiră pasărea măiastră,
Cu doina din Parâng mă înrudesc.

Al mamei voastre dumnezeu de hahalere,
Voi generaţie de hoţi şi pârnăiaşi,
Prin inimă de câine vă musteşte fiere,
Dintre jigodii sunteţi laşii cei mai laşi!

Sunt cu o generatie in faţa voastră,
În pieptul meu e cuib de pasăre măiastră.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana nu poate realiza că Maharaj împărtăşeşte cu toată dragostea LIBERTATEA ETERNĂ, dar când fie întâmpin rezistenţă sau atotcunoaştere, gen "Şi eu sunt Sinele!" nu îmi lăsaţi altă variantă decât fie să vă şochez, fie să vă las, din păcate nu "în plata Domnului" ci în cea a gândului. Pentru că este sfidător de evident că voi vorbiţi cu mine pentru a vă asculta pe voi şi nu pentru a urna invitaţia mea sinceră la eterna voastră libertate. Unii dintre voi, pentru a nu fi sinceri şi a spune" Nu înţeleg!" preferaţi să mă aprobaţi rătăciţi şi întorcându-vă la mama voastră mintea care vă ţine în sclavie pe mai departe. Ce pierdere dureroasă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

Voi nu mă ştiţi, fireşte, luminăţia voastră
pe-atunci eram sămânţă, sau nici măcar atât
umblam prin labirintul trupesc al unor oameni
din care unii, poate, vă vor fi şi văzut

ştiu doar că-n ziua-n care voi v-aţi născut pe lume
trei magi cu guri de aur, călăuziţi de-o stea
s-au pogorât din munţii Moldovei să vestească
un prunc domnesc cu fruntea heraldică şi grea

O super-novă, parcă, a explodat în iarnă
a fost şi un cutremur de tei în univers
(aceste semne, toate, le-au scris de fapt bătrânii
prin pravili şi cazanii, cu seve de neşters)

şi aţi crescut ca feţii-frumoşi, şi eraţi geamăn
cu candela de miere a limbii româneşti
aud că fiinţa voastră lăsa prin aer urme
de forma unui clopot oceanic tras de peşti

Aţi păstorit o ţară, apoi, cu sceptrul minţii
bătut tot în luceferi, argint şi-onihinos
şi astfel cum Danubiul ne străjuieşte sudul
la nord stă duhul vostru cel sfînt şi mânios

luminăţia voastră, voi nu mă ştiţi, fireşte,
îngăduiţi-mi, însă, a mă-nchina la voi
să vă ating cu buze evlavioase dreapta
picioarele bolnave în mirt să vi le-nmoi

Şi orice vas de sânge din trupul meu nevrednic
în clipa când se lasă la chei, în zori de zi
să îl botez cu vinul cel vechi al slovei voastre
fără de care, doamne, nici c-aş putea trăi

îngăduiţi-mi, dară, să vă urez din suflet
somn lin, şi raiul dulce, şi cugetu-mpăcat —
încolo, neamul vostru e bine şi v-ascultă
aşa cum se cuvine s-asculţi de-un împărat!...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul omului de vânzare

Veniţi, voi care aveţi bani,
voi cei mari şi puternici,
Sunt de vânzare,
Din creştet până-n tălpi sunt de vânzare,
Deznădejdea din suflet,
foamea din oase mă fac să mă vând ieftin,
Sunt gata la orice josnicie,
Cumpăraţi-mă şi am să fiu a voastră.

Cu tot ce-i al meu, cu sufletul
şi trupul am să fiu a voastră,
Iar voi veţi putea face cu mine orice:
Mă veţi putea face să mint, să jur strâmb, să dau foc.
Să mă fac prietenă cu duşmanii voştri
şi să le torn în băutură otravă.
Eu nici n-am să crâcnesc,
Am să fiu a voastră,
Pe viaţă şi pe moarte am să fiu a voastră.

poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel (un strigăt, o durere)

Eu, ştiu că sunteţi prea departe
Şi mă gândesc mereu la voi
Obstacolele şi vremurile toate
N-au fost impedimente pentru noi.

Anii petrecuţi împreună
Rămân o mărturie vie
Un vis, o amintire bună
Şi-n inimi numai bucurie.

De la noi, plecat-au oameni şi bunicii
S-a stins şi buna voastră mamă
Mă duc şi eu când rându-mi vine
Dar, asta oare ce înseamnă?

Aici au trăit bunii şi străbunii noştri
În vremuri bune ori supăraţi
De ce acuma voi şi cu copiii voştri
Să fiţi din ţară desrădăcinaţi.

Luaţi bine seama dragi intelectuali
Voi lucrători ori căpşunari
Că viaţa voastră acolo nu-i mai bună
Decât în vatra noastră cea stăbună.

Nu mai gândiţi la sărăcie
Ea va dispare dacă-i hărnicie
Uitaţi cu toţii visele şi filosofia
Veniţi acasă, mama noastră este România!

poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeţi că veţi muri? Da, omul este muritor, eu sunt om: prin urmare... Nu, nu asta vreau să spun. Ştiu că voi ştiţi asta. Eu întreb: aţi crezut vreodată cu adevărat lucrul acesta? aţi crezut nu cu mintea voastră, ci cu trupul? aţi simţit vreodată că într-o bună zi degetele care ţin această pagină vor fi reci ca gheaţa, galbene... Nu, sigur că nu credeţi - şi acesta este motivul pentru care n-aţi sărit de la etajul zece pe pavaj; de aceea încă mai continuaţi să mâncaţi, să daţi pagina, să v bărbieriţi, să zâmbiţi, să scrieţi...

Evgheni Zamiatin în Noi
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribegie ,,săracă copilărie"

Şi-au plecat români de-ai noştri
De voie şi de nevoie,
Prin străini în lumea mare,
Pentru un bani, mai de valoare,
Pentru ce-au uitat legiştii.

Zările îndepărtate crunt onoarea le-a lovit,
Căci român eşti doar în ţară,
La străini, slugă vândut.
Plâng copiii, plânge neamul,
Când familii se dezbină,
Dorurile îi sugrumă
Şi în lacrimi le înghit,
Numai banii îi mai alină,
Preţul lor e scump plătit.

Haideţi fraţilor acasă!
Că şi aici este de lucru,
Faţa ţării să înflorim,
Drept că bani sunt mai puţini,
Dar sunteţi lângă copii,
Ocrotiţi de-al vostru spirit
Şi de bunul Dumnezeu.

De puneţi umăr la umăr
Avântul în voi să crească,
Ca şi pâinea cea domnească,
Traiul vostru îşi schimbă faţa,
În familia românească,
Libertatea ei cea sfântă,
Nimeni să n-o umilească!
Greu vin banii, uşor pleacă,
Voi pribegi din poartă în poartă,
Munca greatrupul vă-apleacă,
Iar timpul nimic nu iartă.
Când vă deşteptaţi mai bine,
Aveţi doar pe Dumnezeu
Şi-o fărâmă de lumină
În înţelepciune voastră,
Înţeleasă prea târziu.
Niciunde nu-i ca acasă,
Adunaţi cu toţi la masă.

poezie de Valeria Mahok (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înregimentaţi din fragedă pruncie... Cum poate şcoala să fie educaţie, atâta timp cât este pe mâna grupurilor de interese politice? Nu cumva ar trebui să învăţaţi copiii gândirea spontană, liberă şi nu interesele politice de "clasă"? Cum poate un profesor să predea libertatea, dacă el însuşi nu a obţinut-o? Oare nu ar trebui să fie el schimbarea, care speră să o vadă în următoarea generaţie? Dacă vreţi să aveţi copii sănătoşi la minte, de ce nu eliberaţi mai întâi şcoala de dependenţa financiar-politică? Pur şi simplu, mintea vă va pustii pământul, mai ales cu rolul politicianului, pentru că oriunde îşi băgă ea coada, ca prin magie, apare controlul şi implicit sufocarea libertăţii în numele libertăţii. Oare când veţi vedea asta? Pentru că toţi banii acestei lumi la un loc, nu vor opri mintea şi dependenţa voastră de ea şi speranţa ei de a fi mai "bine" prin control. Iar dependenţa voastră de minte şi de închipuita ei "putere", este tocmai molima ce o lăsaţi moştenire educaţională copiilor voştri. Adevărata educaţie începe cu inima, nu cu mintea unui copil, dar voi, prin "educaţia" voastră, aţi dus mintea la extrem, iar inima lor e temătoare şi bolnavă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucaţi-vă, veseliţi-vă, creşteţi, voi, forţe tinere... Viaţa este în faţa voastră, voi veţi trăi mai uşor, nu veţi fi nevoiţi, ca noi, să vă căutaţi drumul, să luptaţi, să cădeţi şi să vă ridicaţi bâjbâind prin întuneric. Noi am luptat din greu ca să rămânem în viaţă şi câţi dintre noi n-au pierit! Voi însă aveţi o ţintă limpede: să munciţi — şi binecuvântarea noastră, a bătrânilor vă va însoţi.

citat celebru din Ivan Turgheniev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jean-Luc Picard: Eu sunt Locutus din Borg. Rezistenţa e inutilă. Viaţa voastră aşa cum o ştiţi s-a sfârşit. De acum înainte veţi fi sclavi... sclavii noştri.

replică din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Cerchez Elena-Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Atunci, cum e posibil ca aceste plante să existe fără ADN? ADN-ul, lanţul, spirala sau helixul vieţii, cum este denumit pe Terra, acea miraculoasă macromoleculă bicatenară, stă chiar şi la baza existenţei proteinelor şi a altor substanţe primordiale. Nu greşesc când afirm că este însăşi esenţa vieţii. Fără ea, nu poate exista viaţă.
Dick: Ah, de ce oare voi, oamenii, sunteţi dispuşi să credeţi că aşa cum este pe Pământ, aşa ar trebui să fie peste tot, în întreg Universul? De ce raportaţi totul la ceea ce se află pe Terra? Şi de ce oare nu puteţi accepta o altă formă de existenţă a vieţii, de manifestare a materiei, cu totul altfel decât cum e pe Terra voastră? Uite că nu e chiar aşa peste tot! Legile de acolo nu sunt universal valabile. Repet, nu e la fel ca pe Terra voastră şi am să vă dovedesc acest lucru de îndată!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu lucrează singur. El are nevoie de cooperarea voastră. Nici voi nu ar trebui să lucraţi singuri. Atunci când încercaţi sa trăiţi bazându-vă pe voi înşivă, vă împiedicaţi şi cădeţi. Numai atunci când gândiţi şi acţionaţi dincolo de nevoile imediate ale ego-ului, viaţa voastră începe să se afle sub influenţa legilor divine.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Când Luna apare,
Când somnul te cuprinde
Apare conştiinţa să te mănânce.
Te pune pe o scândură din salcâm
Şi te toacă cu o nuia din alun
Până dezbraci haina furată
Şi poarta o închizi pe dinafară.
Conştiinţa ta, conştiinţa voastră
Sunt legate de blestemul meu
Şi vă leagă cu lanţuri din scaieţi
Pe voi şi copiii voştri
Cei ce-mi purtaţi haina,
Haina mea şi a fiicei mele.
Vă leg de un colţ de Lună
Cu ce aveţi mai drag
Şi Luna să vă scufunde
Aşa cum voi lucraţi...
Copiii voştri să stea lângă copila mea
Şi voi să vă târâţi ca lighioanele
Să muşcaţi pietrele,
Să vă smulgeţi feţele
Şi să trăiţi în amorţire
Aşa cum stă bine unor trădători,
Că sunteţi hoţi, laşi şi bandiţi!
Nămoalele vă ţin prin şanţuri...
Plesniţi că sunteţi mormoloci de doctori
Şi ochii să vă sară în pustiu
Şi sufletul vostru de şacal să plătească!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Când Luna apare,
Când somnul te cuprinde
Apare constiinţa să te mănânce.
Te pune pe o scândură din salcim
Şi te toacă cu o nuia din alun
Până dezbraci haina furată
Şi poarta o închizi pe dinafară.
Conştiinţa ta, conştiinţa voastră
Sunt legate de blestemul meu
Şi vă leagă cu lanţuri din scaieţi
Pe voi şi copiii voştri
Cei ce-mi purtaţi haina,
Haina mea şi a fiicei mele.
Vă leg de un colţ de Lună
Cu ce aveţi mai drag
Şi Luna să vă scufunde
Aşa cum voi lucraţi...
Copiii voştri să stea lângă copila mea
Şi voi să vă târâţi ca lighionele
Să muşcaţi pietrele,
Să vă smulgeţi feţele
Şi să trăiţi în amorţire
Aşa cum stă bine unor trădători,
Că sunteti hoţi, laşi şi bandiţi!
Nămoalele vă ţin prin şanţuri...
Plesniţi că sunteţi mormoloci de doctori
Şi ochii să vă sară în pustiu
Şi sufletul vostru de şacal să plătească!
AMIN!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!