Îmi trec degetele
prin ridurile de pe față
ca prin strunele viorii
și aud ecoul vieții mele
plină de zbucium
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
SUAV ACORD SE-NALȚĂ DIN STRUNELE VIORII
Suav acord se-nalță din strunele viorii,
Amețitor parfum exală din corola florii
În timp vernal, prin boarea ce adie în amurg
Trezind iubirilor ascunse iar fiorii.
rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transparențe
dorințele mele vizează absolutul
nu risc cu tristețea să cad în depresii
iubesc apropierea de pământ de lutul
care se lasă modelat prin progresii.
ating adâncimile vieții cu visul
revelații deschise m-apropie de cer
am gustul frumuseții ce sfidează abisul
idealurile mele lumii le ofer.
flăcări de iubire ard demonia vieții
mă apropii de sfinți cu sentimente pure
culorile luminii pictează pereții
trec printre obstacole prin lucrurile dure.
dorințele de puritate trec prin ziduri
prin versuri versatile rânduri, rânduri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa cum liliacul poate calcula distanța până la obstacolele ce-i ies în față, prin ecoul ultrasunetelor emise, la fel e și creștinul. Prin ecoul rugăciunii sale poate determina cât de aproape-i este Dumnezeu.
Cornel Stelian Popa (13 februarie 2016)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pragul
poate că stelele vor lumina această noapte
și vasul gol din care toate visele și-au luat zborul
va mai purta ecoul unor amintiri
ochii și-au pierdut strălucirea vieții
sunetele curg, avalanșă fără conținut
degetele mele cern neputințele
oriîncotro aș pleca lumea se deschide în față
și se închide înapoia mea păstrând cerc de tăcere
și-așa am trecut prin viață fără ca urmele să-mi urmeze
în cartea necuvintelor, sunt spații goale
în care se-înfiripă din carne și sânge
amintiri netrăite și cuvinte negândite
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La fel cum ura nu dispare niciodată prin ură, ci prin dragoste, la fel și o disensiune nu se termină prin ceartă, ci prin tact, diplomație, conciliere, o dorință plină de înțelegere și față de punctul de vedere al celuilalt.
Dale Carnegie în Secretele succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Trec marea, trec lacul,
Trec prin tine, prin vis
Ajung la gîndul tău
Și aflu ca nu ești tu,
Ești altă persoană
Care-n noapte s-a topit
În bestie umană
Și-ți întind o mînă
Să te salvez din nou,
Iar tu o muști continuu
Ca o bestie-n călduri
Ce sta agățată de o punte.
Ești prea plină de ură
Și multă minciună
Precum faptele tale ascunse
Ce ies la suprafață
Ca uleiul deasupra apei!
Trec râul, trec prăpastia
Și pe tine te pierd în ele
Purtată de-o larmă tristă
Culeasă de la amicii tai,
Ce te-au primit în lumea lor
Plină de trădări și dureri
Ascunse-n suflete pustii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punctul comun
Trec separat prin noi aceleași zile
Trec separat prin noi aceleași stări,
Tăcerea ta îmi stăruie-n pupile
Plecarea mea îți plânge-n așteptări.
Nici unul nici altul nu se-ndură
Să pună capăt chinului din el
Deși sărutul ne-a-nghețat pe gură
și frica de-mpăcare ni-i la fel.
Trec separat prin noi aceleași clipe
Trec separat prin noi aceleași legi
Iubirea noastră-i plină de risipe -
Rămâne să-nțeleg și să-nțelegi.
Dar nu e chip s-o facem dintr-o dată
Și iată-ne constrânși la convorbiri
Purtate într-o ură mai ciudată
Pe seama separatelor iubiri.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi;
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi.
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin flacăra
candelei
trec durerile
și speranțele
omului
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridurile
Ridurile de pe față
-semne ale celor îndurate,-
Sunt lecții învățate
din bătălii câștigate.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu exist nu atât prin istoria vieții și a carierei mele, cât mai ales prin cărțile mele.
citat din Nicolae Breban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIN NOAPTE TREC TREMURĂTOARE STELE-Rubaiat
Prin noapte trec tremurătoare stele,
Privirea îmi aleargă după ele,
Să văd în zori cum cad sub orizonturi
Ș-apoi mă-ntorc la visurile mele.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia primăverii
Plouă!-n geamuri bate ploaia...
Trece iar baba Vrâncioaia.
Se apleacă gânduri, ramuri,
Trece viața valuri-valuri.
Ceru-ndoliat se-arată.
Trec bătrâni sărmani prin sloată.
Floarea-i scuturată-n vânt,
Anii vieții numărând.
Trec prin viață și prin noapte
Anii un sobor de șoapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbucium
Va mai trece o toamnă prin noi
Și încă o frunză renunță la viață
Un timp dezbrăcat de iluzii, cu ploi
Vise înghețate în pâlcuri de ceață,
Stinghere zbor păsări nici că le pasă
De timpul clepsidrei rămas fără doi
Se zguduie cerul, al norilor casă
E zbucium de toamnă și zbucium în noi....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vântul îi trece
degetele prin păr
degetele se desfac evantai
degetele arată ca niște șuvițe mai groase, iar
degetele sunt prescurtate și ele
(?!) miroase
a degete prețioase: clar
a deget, cu repetiție, arătător
spre bulevardul gheorghe
lazăr, a coafor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezonanțe transcendente
trec prin bătrânețe cu sufletul activ
cu zâmbetul pe față când zorii bat în pleoape
crește-n mine iubirea nu am nici un motiv
să nu simt pulsul vieții cu cerul aproape
roiuri de emoții trec prin pieptul meu
exaltată de splendorile ce-mi ies în cale
speranța de mai bine mi-a dat-o Dumnezeu
mă deschid ca o floare cu mii de petale
trăiesc zboruri senine prin farmec eteric
transparențe dulci rezonanțe transcendente
muzica trezește-n mine avântul cucernic
îmbină purități angelice cu stările ardente
m-am unit cu versul în zborul meu cosmic
remediu împotriva disperării concludente
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ajuns la această limită a vieții mele prin propriile mele acțiuni. Unde sunt acuma, e absolut inacceptabil. Prin urmare, trebuie să mă opresc din a face ceea ce făceam până acum.
citat din Alice Koller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
În față e un perete Eu strig...
Perete! Perete!
Ecoul se întoarce...
Om! Om!
Eu strig...
Strig! Strig!
Ecoul se întoarce...
Tac! Tac!
Eu râd.
Ecoul plânge.
Apoi alerg pe coama lui și culeg antene
Ecoul se aude în turla bisericii
cum sădește vibrații în clopote
Eu strig...
Eu! Eu!
Ecoul se întoarce...
Tu!
Eu strig..
Tu! Tu!
Ecoul râde și plânge
și se întoarce
și pleacă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!