Viaţa suspendată între două clipe: se poate prăbuşi oricând?!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ne înnobilează continuu cu trăite şi fericite clipe, sau/şi cu efemerul lyric din metafore, doruri şi armonii!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea între două zboruri de frunze ce cad se zbate; aripile s-au surpat deja, în singurătate!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa coexistă într-o multitudine de clipe, incomensurabile, fără de limite, într-o continuitate infinită, sporită, co-creativă!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine voi fi nimic

mâine voi fi nimic,
poate o părere de rău,
poate un zvâcnet de aer în frig,
nici nu ştiu când am început cu adevărat,
nu ştiu când m-am sfârşit,
am vrut cândva să mă ridic
în turnul de nori,
nisipuri de cenuşă m-au risipit
ca un oftat de clepsidră
între două agonii,

am fost o variabilă a timpului
suspendată între două
probabilităţi,
ţintuită pentru o scurtă veşnicie
pe o cruce ireală de aripi,

mâine voi fi nimic,
mâine voi fi o uitare,
o piatră,
mâine voi fi
eu.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă

Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Ştiam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea şi cum nu e nimeni
Care să înţeleagă.

Că ţip sub zidurile unde-am fost uitată
Şi că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.

Aşteptam sub grinzile îndoite,
Nu ştiam cum se poate prăbuşi o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.

poezie de Ileana Mălăncioiu din Peste zona interzisă (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două clipe şi-un sărut

În viteză spre un soare,
călătoresc fără să ştiu
şi sufletul şi inima mă doare,
când te supăr şi îţi fac rău.
Două clipe şi-un sărut;
Şi-un ocean de nimic
şi-o nebunie m-a făcut,
să-ţi scriu ceva urgent.
Pentru inima ta speranţă,
două clipe şi-un sărut
şi a ta aură frumoasă,
trupul gol ţi l-am văzut.
Tu eşti răspunsul, un flaut
şi momentul ce-a urmat
două clipe şi-un sărut
doar atât s-a întâmplat.
Tânjesc încă d-atunci,
sau poate doar mi s-a părut
cred că am mintea terci,
două clipe şi-un sărut.

poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu rupeţi nimic dintr-o clipă (nici pagini, nici imagini...); se poate transforma în alte clipe sau/şi... în nimic!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firele vieţii firave

mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave
se-ngreuneazaă inima când mă frământ
presată de povara gândurilor grave.

credinţa în suflet e tot ce am mai sfânt
strânge din constelaţii lumini suave
mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave.

mândre privighetori mă învaţă să cânt
să plutesc ca vântul pe frunze de agave
nu am să-mi las sufletul lovit şi înfrânt
de abisuri de bezne din gânduri bolnave.

mă simt suspendată între cer şi pământ
firele vieţii-s încercate, firave.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două rude îndepărtate, doi prieteni, două cunoştinţe vagi se pot revedea oricând, dar între doi îndrăgostiţi totul s-a terminat. Te-a interesat cel mai mic eveniment din viaţa celuilalt, ai suferit sau te-ai bucurat împreună, ţi-ai făcut 1000 de planuri şi deodată totul trebuie să-ţi devie egal. Atâtea emoţii împărtăşite trebuie acum să le acoperi, căci ele au avut o valoare numai pentru că au vibrat amândoi şi, singuri, fiecare s-ar fi emoţionat în alt chip. Trebuie să arunci cu totul anii aceia şi să nu mai păstrezi nimic; după cum la un cancer, dacă vrei să salvezi ceva, trebuie să tai carnea profund de pe unde nu vezi nici un început de boală.

Anton Holban în Ioana
Adăugat de Irina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un contract încheiat între părţi necunoscute: el poate expira oricând.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt clipe care stăruie în fiecare fiinţe; amintirea lor fie e sinergică, emergentă, fie e abisală, distructivă?!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul se simte pedepsit de supravieţuiri!
Trăieşte obsesiv între speranţe şi-nfloriri!
Priveşte dincolo de Timp şi rar de separă
De Idealuri vii între credinţă şi îndoială!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile pot fi probabile sau improbabile; frumuseţea însă, curtează visele şi înnobilează fiinţa cu tainele inimii, poetizând clipe, sculptând eternităţi!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transcrieri 2

Viaţa – în cristalul îndelung şlefuit
al Utopiei,
suspendată între unghiuri şi transparenţe –
rufă îngheţată
de frigul vidului.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este graniţa dintre două întinderi de întuneric

un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele între două stări de agregare
un fel de punte între căutare şi adevăr
coridorul strâmt dintre trup şi reîncarnare
uneori răspunsul tuturor întrebărilor
alteori simpla acceptare a necunoaşterii
sau poate clipa de înălţare ideatică între două eternităţi

lumina nu este de două feluri
poate nici întunericul unic
dar se împletesc aşa de firesc
întotdeauna împreună în noapte
niciodată la un loc ziua
între ele e loc şi pentru umbră
locul celor nehotărâţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic mai bun şi mai frumos decât... viaţa, viaţa în toată sfârşirea ei cu trădările şi iluziei ei, cu împliniri cu speranţe cu ezitări!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe flexibile

Clipe bune clipe rele
Universul cu bretele
Se întinde printre stele

Clipe tari clipe de piatră
Universul cu cravată
Tot creşte şi se dilată

Clipe limpezi clipe vagi
Universul cu nădragi
Se pretează la cei dragi

Clipe dulci clipe eon
Universul cu palton
Se extinde de bonton

Clipe vechi clipe ecou
Universul cu sacou
Se transformă în erou

Clipe noi clipe hai hui
Universul cu pistrui
Se consacră-n voia lui.

poezie de David Boia (17 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi şi ceilalţi trebuie să existe mereu vasele comunicante ale iubirii!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa într-un amurg ciudat
Viaţa ca o fiară sângerândă
Trupul (alt Eu) mereu spintecat
Drumul spre dânsul: o pândă!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi... nimic nu poate fi

Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.

Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranţa vie
Cerului ce ne veghea.

Între mine, între noi
Bate vântul şi curg ploi.

Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte şi lumină,
Între verde şi uscat.

Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristeţe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!

Între mine, între noi
Bate vântul şi curg ploi.

Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul şi nici locul,
Şi nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roşul pe obraz!

Bate Între mine, între noi
vântul şi plâng ploi!

La ce bun aceste toate
Când speranţele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?

Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime şuvoi
Şi... nimic nu poate fi.

Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!