A izbucnit în râs

în camera întune
coasă lângă el stătea şi el
întins pe o laviţă
se gândea la infernul
lui dante şi la cercul
cel de-al şaptelea cerc unde
s-ar fi trans
format într-un mără
ciniş din care s-ar fi
hrănit cu poftă harpii
le şi vezi făpturi
înaripate fiinţe înaripate
cu cap de fecioară
oare capul lui scotea tâmpenii (!?)
râsul stră
bătea camera în lung şi-n lat
o străbătea cu viteză mare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grămada de gunoi

se clătina şi scuipă un cap de peşte
cu ochii sticloşi învelit
într-o pungă transparentă
o mână de coji de cartofi
viermuiau spre el
păreau hotărâte să-l înghită
câteva cotoare de măr rulau
spre pantofii lui negri
o coajă de banană stătea pe capul
unui şobolan roşu şi mustăcios
gunoiul mirosea a iute
s-a uitat lung în semiîntunericul
care dădea să-l sfâşie tăcut
retras lângă zid simţi
surprins că se trage înapoi
neasigurându-i spatele
era o capcană fluierătoare?
o bună bucată de vreme
mare cât o friptură
a stat nemişcat lângă o porţie
de macaroane cu carne
intrată în putrefacţie prin uşa
de metal ruginită prematur
apăsându-şi tâmplele cu mâinile
îşi vorbi năucit cu glas tremurat
un ton înota prin mizerie
trăgând o pisică care muşca din spinarea lui
a trecut dând din coada
care bătea în burta felinei mârâitoare
unde puteai să fugi de această mizerie?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi aveau numere

nimeni nu avea nume
individul nu contează aici
unul a emis o undă telepatică
de o frecvenţă foarte mare
impactul cu celulele nervoase
ale cortexului erau dureroase
individul de lângă ridicătura circulară
de pietre vinete
stătea într-un picior înfăşurat
cu penele proprii
semănând cu o barză visătoare
dar avea capul mic cu păr pleoştit
peste ochii de peşte fiert
picioarele subţiri susţineau un pântec mare
a urmat o înfăşurare dementă
de gânduri şi trăiri
alte fiinţe fierbeau într-un vas
transparent de unde ieşeau aburi greţoşi
erau trei lipitori cu capete verzi
fierte de sute de ani în lichidul ăla
transmiteau câteva idei filosofice
o pasăre cu cap de crocodil şi gheare
de urs grizzly se scărpina zgomotos
cârâia ca o curcă beată
în sală au apărut gardienii
fiinţe larvare care tremurau
ca o piftie rostogolită
ventuzele lor te puteau paraliza pentru totdeauna
noul arestat era un om pirpiriu
cu gâtul lung de jumătate de metru
care se bâţâie pe un trup lung
şi teribil de slab
picioarele erau cam scurte
însă puternice şi frumos modelate
braţele de halterofil
capul mare cât o vadră de vin
se bălăngănea în faţa şi-n spate
părea redus mintal
nimeni nu credea că va supravieţui nopţii
pe planeta închisoare special amenajată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri înaripate

stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer
vesele, gureşe, emancipate
lasă-n urmă dâre de mister.

privesc manechine crispate
îmbracă haina toamnei în foaier
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer.

nopţi de vise sunt preocupate
să strângă stelele în colier
mustul din butoaie destupate
împrăştie miresme în eter.

stoluri de gânduri înaripate
zboară din mine spre cer.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni din camera de hotel

stăm în camera de hotel ieftin
lângă o sticlă de whisky
şi o carte de dragoste
pe care o consumăm
între orele douăzeci şi cinci
dimineaţa apare cu energii
descătuşate în fiecare zi

ne iubim de-o eternitate pe patul
cu arcuri sărite în camera de hotel
fumăm din aceeaşi ţigară
viaţa care ne apasă în singurătate
apoi ne cuprinde o blândă sete

ne uităm după lună în noaptea
de amor ce trece repede
pe sub patul camerei cu podele
lustuite de trupurile transpirate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghi de vedere

costumul armani stă cum stă
aprind un trabuc cu bricheta zippo
luminile îmi jucau în cap
nu erau de fapt în cap
ci undeva în jurul capului
sau ele chiar erau capul meu
mă furnicau picioarele
corpul fremăta sau
sau
sau
eram năpădit de viermi negri
cu capul roşu
luaţi de pe planeta aia cu doi sori
unde noaptea nu e noapte
şi ziua stai ascuns sub pătrunjel
tragi praf saharian pe nas
şi aştepţi o teleportare
în america
care e o dictatură cia
gândurile sunt controlate
şi
şi
şi
vine ziua când mergi
mergi la concertul lui frank sinatra
acelaşi gesturi
vezi pe ecrane
te vezi pe ecrane
eşti dublura lui frank sinatra
fumezi trabuc
şi bei whisky pe scenă
ai făcut trei duşuri azi
femeile sunt în delir
fugi în altă americă
cu gangsteri şi arme de foc
ai rămas prizonier
după cel de-al treilea război mondial
într-o americă unde libertatea de exprimare
este cenzurată de un guvern opresiv
teleportarea se face pe bază
de carnet de partid
eşti dublura lui frank sinatra
fumezi trabuc
şi femeile te găsesc atrăgător
le inviţi să te urmeze
în camera ta de multistar
le iubeşti cu râvnă
sau
sau
crezi că o faci şi toate
umblă cu rapoarte la noul guvern american
venit la putere
după ce-l de-al treilea război mondial
cu arme nucleare
ai fost resetat de două ori
aparatele ţi-au şters memoria
nici nu mai ştii cum te cheamă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stătea abătut

omul de grotă cu ochii undeva
la marginea timpului
relaxat pe o piatră neşlefuită
se gândea să-şi cumpere
un fierăstrău electric
şi-un ciocan din epoca fierului

stătea gânditor cu ochii la tehnologia 5G
în peştera unde s-a retras
după evacuarea forţată
din grota centrală

a plâns aceeaşi lacrimă
după ce şi-a prins gândurile
într-o capcană a timpului

recapitula tristeţea de moarte
la marginea spaţiului
în frigul cavernei întunecate

trezit de dimineaţă simţea
cum intră în peştera lui
mirosul de christian dior

stătea abătut omul de grotă
în grota lui fără îmbunătăţiri
şi golul din sufletul lui
era încărcat cu opţiunea
viaţa pe datorie de 5 parale

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul

Mergeam pe drum. Era lună, aşa, toamna.
Şi mă ajunge din urmă şi trece pe lângă mine
Un cerc.
O tuturigă mare de fier. Un cerc
Care mergea singur pe linie.
M-am uitat în urmă: L-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a tuturigă
Nimeni...
Şi, la urmă, cine să-l azvârle,
Că era mare şi greu - ca o şină de roată
de car.

Mă uit înainte; cercul îşi vedea de cale.
Se-nvârtea repede, repede şi făcea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calotă, de la deal
- Îl văzuşi, mă?
- Îl văzui. Şi începe să se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi scăpat,
Numai Spânu mai are butii de vin aşa de mari,
Plecă şi se vărsă putina...
Ne mirăm noi aşa şi ne dăm cu părerea,
Asta al lui Calotă se făcuse alb, îl cam
speriase
Drăcovenia,
Şi mai apare şi Gligorie.
- Îl văzuşi, mă?
- Nu-l văzui. Ce să văd?
- Cercul?
- Care cerc?
Ghiţă al lui Calotă s-a aplecat şi i-a arătat
Urma în ţărână. Lăsase o urmă ca de roată
de car.
-E, câte urme de roţi nu sunt pe drum!

Cercul a trecut, aşa, vălăntoace, prin tot
satul.
Unii îl vedeau, alţii nu.
Aşa, cam din trei, pe lângă care trecea,
Doi îl vedeau, unul nu...
Stând noi aşa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o vuvă mare...
Şi vedem nori de praf...
- Daţi-vă la o parte, că vine... Se-ntoarce...
Venea cercul de la deal, parcă se înroşise puţin
De-atâta alergat, de-atâta inspecţie în
Comuna Bulzeşti...

Venea dinspre Prădătorul, trecuse ozaca
prin Frăţilă
L-am apucat de mână pe Gligorie:
- Îl vezi, mă?
- Ce să văd?
- Cercul
- Care cerc?
- Asta de trece acum pe lângă noi?
Tu n-auzi că se cutremură pământul, vuieşte,
scoate praf...
- Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu văd nimic.

Cercul s-a apropiat... i-am luat seama: să fi zis
Că e roată de cabrioletă? nu, că n-avea spiţe...
Şi prea lumina... E aşa ca o aoreolă de sfânt...
Ca şi când capul vreunui sfânt s-ar fi rostogolit
în praf
Şi aoreola lui îl poartă ca o şină...
Şi-l îmbracă în strălucire...
Mergea vâjâind... Şi se înfierbântase de-atâta
învârtit,
Scotea scântei, când se atingea de câte
o piatră.
Prin Seculeşti, acum era aici la Gura Racului
şi precis
Voia să meargă şi-n Nătărăi la vale...

M-am dat mai aproape şi i-am simţit damful:
mirosea a
Rotund perfect. A geometrie... a spumă
de geometrie,
Adică esenţa esenţelor...
Am căzut în genunchi,
Aşa de uşor şi de delicat atingea pământul
Plin de gloduri, al satului.
Ba, calcă prin Bulzeşti, parcă-ar fi mers
Pe lună, tu-i mama mă-sii!
Mă trecuseră fiorii şi aproape să-mi dea
lacrimile
De atâta cinste şi minune.

- E, acum îl văzuşi? L-am mai întrebat odată
Pe Gligorie, care-şi scotea pământul
de sub unghii
Cu un chibrit.
- Ce să văd?
- Cercul.
- Care cerc?
- Atunci... du-te unde plecaşi, bă orbetule!
Că eu n-am ce discuta cu ăştia, care nu văd
decât
Ce le arată muierea!
- Hai, mă, îl trag pe-al lui Calotă...
Avusei noroc mare cu tine,
Că fuseşi aici... că altfel,
Ne-ar fi povestit cercul în toată lumea,
Ce orbeţi sunt în comuna asta.

Povestea cu cercul de foc, venit în inspecţie,
A circulat mult la noi, din gură în gură.
N-a reuşit s-o stingă nici războiul al doilea,
Abia mai târziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi

Şi, până la urmă, au biruit ăi care nu-l
văzuseră.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când

un membru al echipajului îi striga
ceva căpitanului în limba lor
ciudată pentru pasagerul special
iar el
căpitanul în ţinuta lui albă
lua puşca şi trăgea
într-o vietate minusculă
pe care numai ochii lui
şi ai marinarului care strigase
o putuseră deosebi printre umbrele
verzi şi albastre ale pădurii:
vreun pui de crocodil care stătea
întins nepăsător la soare
pe un buştean căzut în apă
lângă mal
sau vreun cormoran care stătea
nemişcat în urmărirea prăzii
în frunziş
pe la ora două căldura era insuportabilă
căpitanul înceta să mai citească
din cărţoiul lui gros
plesnea o muscă ţe-ţe cu pliciul
îşi ungea cu ulei arma
câteodată se aşeza la o masă
acoperită cu ziare vechi
şi scotea mărgele dintr-o cutie de lemn plină
cu mărgele de lemn
apoi se apuca să meşterească mătănii ieftine
luau masa şi serveau câteva pahare de whisky
se retrăgeau în cabinele
insuportabile din cauza căldurii
şi zăceau în paturi
nu putea fi vorba despre somn
picau în letargie câteva ceasuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile pe care le-ai primit mă fac să sufăr mult. De atâta suferinţă nici nu pot măcar descifra despre ce flori era vorba. Şi ele se află acum în camera ta. Dacă aş fi într-adevăr dulapul, m-aş muta, aşa, deodată, ziua în amiza mare, din camera ta. Cel puţin până când florile s-ar ofili aş rămâne în anticameră. Nu, nu-i frumos. Şi uite cât de departe s-a ajuns cu toate şi totuşi am clanţa uşii tale atât de aproape dinainte ochilor precum călimara mea.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă căminul din sufragerie se afla un baston uitat de vizitatorul din ajun. Era un exemplar frumos, solid şi terminat cu o măciulie, care obişnuit s-ar putea numi o ghioagă ferecată. Sub măciulie, un cerc de aur, lat de doi cm care purta inscripţia şi datele următoare: "Lui James Mortimer, amicii săi de la C. C. H. 1884." Acest baston demn, serios, asigurator, se asemăna cu acelea de care se deserveau doctorii de altă dată.

Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde locuiesc sfinţii

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat şi de
ultimul pătrar de lună din colţul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care şchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele vieţuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc şi celor fără adăpost
unde locuiesc
aceşti oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetaţi de Cuvânt
unde
locuiesc aceste fiinţe înaripate şi cum de şi-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florenţa e liberă

stătea o nălucă fără permis de tre
cere pe ponte vecchio
se ridicase de
asupra oraşului eliberat
de familia
medici ştia că e infernul
scris de dante printre portocali
sau
măslini - ştia de purgatoriu -
decolând pe un pegas sau un ducati
îi prevede moartea lui machiavelli
năluca e cu
prinsă de o spaimă
primeşte ajutorul lui virgiliu
poetul din divina comedie
e ghidul spiritual
fac checking pe ponte vecchio
poetul e nălucă şi năluca e poetul
fac un film documentar
ultimul medici alungat fuge
din florenţa - florentinii au uitat
sau n
- au uitat
de spaniolii
mercenari care
au prădat oraşul
republică - conspiraţia lui machiavelli (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce servi familiei sale cina, tânărul comandant se retrase în camera sa, deşi nu-i era încă somn. Şi chiar de i-ar fi fost, tot n-ar fi reuşit să adoarmă, din cauză că se gândea la ziua ce urma... Se schimbă de uniformă, pe care o aşeză cu grijă la locul ei. O privi: şase bulinuţe aurii încă străluceau pe reverul hainei albastre. Cu sau fără ajutorul directorului, tot el era comandantul misiunii. Cât de mult conta acest amănunt? După părerea lui Lucian, nu foarte mult. Totuşi, era conştient de responsabilitatea ce-i revenea datorită acestei funcţii; reuşita misiunii depindea în mare măsură de el... Îngândurat, băiatul nu mai coborî în camera în care se aflau ai săi. Totuşi, nici singur nu rămase un timp îndelungat, căci în camera lui intră, după ce-şi anunţase prezenţa prin câteva ciocănituri în uşă, doamna Dana Dragomir, bunica. Venise să-şi vadă nepoţelul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăsta a fost

era înainte ca paşii lui
să ur
ce încet urcau (!?)
până la mijlocul scării
flacăra lămpii era încă mare
prea mare
ploaia tropotea afară
ochii lui în ochii ei
şi ea stătea sur
prinsă în mrejele lui
ea-şi amintea de acea parte a nopţii
de energia vorbelor lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

era nedumerit că stătea întinsă pe nisipul cald
de câteva ore nu răspundea la semnalele lui
a încercat s-o ridice de câteva ori
apoi şi-a dat seama că trebuie să moară lângă ea
a întins o aripă deasupra capului ei şi i-a dat ultimul sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul lui

e la loc de cinste printre poeţii
necitiţi de lumea simandi
coasă
e versul care taie auzul
stă scris sub cloştile
care au ouă clocite
locul lui e lângă ceilalţi
poeţi rataţi îngroaşă paginile
scrie despre începutul lumii
despre sfârşitul lui scrie
poetul cu portretul pe peretele igrasios

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu doresc să reprezint în sculpturile mele făpturi terestre - hamali grei - ci fiinţe înaripate şi eliberatoare - şi, pentru aceas­ta, nu ar trebui să glorificăm nicidecum munca în sine sau dificultatea efortului. Acestea rămân cele mai nenorocite dintre lucruri şi nu sunt, în definitiv, decât un mijloc, însă până şi Creatorul le-a împrumutat, în drumul său.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuiesc într-un cerc

Locuiesc într-un cerc
Şi mă simt în el ca-ntr-o cuşcă.
Cerberii nopţii fruntea îmi muşcă,
Gânduri către tine când incerc.

Locuiesc într-un cerc.
Lanţuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul din mine s-a stins demult
Ochii mei încă îţi mai duc dorul.

Degeaba încerci flori să-mi arunci,
Amintirile mele privesc din-afară,
Cercul de gheaţă nu are punţi,
Frigul din mine mă înfioară.

Cercul e strâmt, cât aş vrea să-l lărgesc,
Înauntrul lui încerc să te prind,
Dar cerberii zilei de pază îmi sunt
Şi cine sunt, unde sunt îmi reamintesc.

Locuiesc într-un cerc.
Aici începutul şi sfârşitul se confundă,
Încât, acum, nici eu nu mai ştiu:
m-am născut sau am murit acum o secundă?

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea lui, blonda oftă prelung. De ce oare? Din cauza lui Rikky, sau din cauza colegului ei? Nici ea nu-şi dădea prea bine seama de ce, dar până şi părinţii ei prinseseră drag de tânărul comandant. Maria intră în camera cu acvarii, apoi în cea cu multe păsărele, în care, de obicei, stătea şi papagalul Rikky; acum acesta nu mai era acolo. În curând, mama ei i se alătură, domnul Stoica rămânând în sufragerie, pentru a mai studia aprobările obţinute.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are tainele lui. Oricât s-ar rătăci de drumul cel drept, oricât s-ar înrăi un criminal care nu mai are drum de întoarcere, oricât ar persista în viaţa sa stricată, dacă îl dojeneşti pentru firea lui, pentru însuşirile lui bune pe care le-a întinat, atunci totul se clatină în el, şi este zguduit.

Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!