Dac-ai fi...

De-ai fi orizontul

Dintre două ape,

Aş putea fi gândul

Ce te vrea aproape.

Dac-ai fi o mare,

Eu aş fi safirul

Cu-a sa strălucire

Oglindind nadirul.

Dacă ai fi valul

Ce-şi cere tributul,

Aş putea fi malul

Dăruind sărutul.

Dac-ai fi furtună

Din depărtări, huind,

Aş putea fi rada

Vaietu-ţi domolind.

Dac-ai fi o navă

Care derivează,

Aş putea fi farul

Care te ghidează.

Şi chiar nisip dacă ai fi

Care-n clepsidră zace,

Te-aş pune-n scoica inimii

Şi-n perlă te-aş preface.

Dar eu nu sunt radă,

Nici mal, nici far măcar;

Ci, pe-a vieţii stradă,

Sunt doar un biet pescar.

Naiadă a zării,

Cu patos, te doresc;

Şi, din casa mării,

Aş vrea să te răpesc.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş găsi

Te-aş găsi chiar şi în tăcerea ce-mi învăluie sufletul,
pentru că orice sunet n-ar avea ecoul inimii tale.
Te-aş găsi chiar şi în întunericul ce înghite orizonturile,
pentru că orice umbră le-ar învălui,
n-ar putea să lase nici o urmă.
Te-aş recunoaşte în fiecare bătaie a inimii mele,
unde nici un vis n-ar putea să te ascundă.
Tu nu eşti parte din lumea asta,
aşa cum eu nu sunt parte din ea.
Existăm împreună la marginea timpului,
simţindu-ne eternitatea.

poezie de Emilia Mariam (16 noiembrie 2024)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-ai pierdut

Dac-ai pierdut apa,
scotoceşte norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranţa,
e lungă aşteptarea.
De nu ai cutezanţa,
în zadar e încercarea.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea

De-aş putea să te rup din cer,
De-ai putea să fii tu, steaua mea?
Să te-aşez într-un galben eter,
Să te pot privi, să te pot umbla.

De-aş putea să te cânt mereu
Într-o rapsodie fără de sfârşit,
De-ai putea din tu, să fii numai eu
Şi să nu mai pleci, să devii zenit.

De-ai putea să-mi fii nopţile târzii,
Fără să adorm, să te pot visa?
Făr' să mă trezesc, să te pot privii,
Cât te-aş mai iubi, cât te-aş mai avea?!

poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai vrea

Ţi-aş da sufletul din mine
De-ai vrea,
Să faci din el viori şi strune,
De-ai putea...

Ţi-aş da şi viaţă, şi iubire,
De-ai vrea,
Speranţă, vise, fericire,
Să faci din ele nemarginire,
De-ai putea...

Ţi-aş da dorul de tine
De-ai vrea,
Să faci din el un cântec
Să-mi aline dragostea

De-ai putea...

rondel de Elena Vlădescu (26 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Lucian Bulătan

Cu un potop de lacrimi venit-am azi la tine,
Şi-un trandafir de gheaţă aştern pe-al tău mormânt
Privindu-ţi crucea rece mă-ntreb dacă eşti bine,
Dar bunul meu prieten, nu scoţi nici un cuvânt?
Nu poţi să-mi spui de îngeri în casa lor minune
Te-au găzduit sau poate ai fost chemat mai sus?
Dac-ai putea, ştiu sigur, că totul tu mi-ai spune,
Dar ştiu că eşti aproape, aproape de Isus.

Te-ai dus să faci portrete şi-n cer la serafimi
Să bucuri şi acolo, la fel ca pe pământ,
Prietenii de-acuma, duioşii heruvimi,
Dar bunul meu prieten, nu spui nici un cuvânt?

Ştiu că-ţi lipseşte mama, la fel de mult şi sora
Şi fiica şi nepotul, aşa-i normal să fie,
Ţi-e dor şi de băiat, ai vrea să-ţi vezi şi nora,
Dar cel mai mult, desigur, ţi-e gândul la soţie.

Ai vrea la ei s-alergi, la fel ca altădată
Pe cerul înstelat să scrii cât îi iubeşti,
Ai vrea şi te-nţeleg, măcar, măcar o dată
Să-i strângi la piept cu dor şi iar să le vorbeşti.

Dar vezi că lumea asta, cu bune şi cu rele
E doar o amintire în cartea vieţii tale;
Şi atunci, preabun prieten, de-acolo, dintre stele
În vis, din când în când, să ne mai ieşi în cale.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cer nimic

Nu-ţi cer nimic...
Dar dac-ar fi să-ţi cer
N-ar fi ceva ce n-ai putea să-mi dai
Ţi-aş cere ziua asta-n care stai
Cu ochii verzi, cuminţi şi sâni de fier
M-aş mulţumi să-ţi fiu chiar şi amic...
Şi-n plus, nu ţi-aş cere nimic.

Nu-ţi cer nimic...
Dar dac-ai vrea să-mi fii
Numai o oră, una cu iubirea
Ne-am contopi-ntr-un foc şi am fi ştirea
Cea aşteptată de toţi morţii vii
Şi-un pergament micuţ am pune-n plic...
Iar viaţa noastră ar pluti un pic.

Nu-ţi cer nimic aici, nimic acum...
Dar dacă m-ai simţi şi ai alege
Ai vede-n mine Raiul bun, cel de poveste
Şi mări adânci şi munţi cu-nalte creste
Am fi Adam şi Eva-n noua Lege
Şi nimeni n-ar putea să ne stea-n drum...

De-ar fi să-ţi cer ceva, aş fi nebun?

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 4 aprilie 2018 (4 aprilie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MP: Ce ai face dacă te-ai trezi într-o dimineaţă şi nu ţi-ai putea aminti cine eşti? Ce viaţă ai vrea să trăieşti, dacă ai putea alege? Dacă ai putea păstra doar o singură amintire, care ar fi aceasta?

replică din filmul artistic Memoria viitorului, scenariu de Fiona Tan (2016), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Festivalul Filmului European
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc

Cum să nu iubesc
Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea nopţilor târzii,
Când între vise te aştept
Şi tu-mi eşti steaua căpătâi.

Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Şi tu de gâtul meu te ţii.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc şi-n al tău gând.

Cum aş putea să nu iubesc
Privirea ta şi ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aş vrea să vin.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ţi sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.

Cum aş putea să nu iubesc
Potecile ce paşii-ţi poartă,
În viaţa ta vreau să păşesc,
Să-ţi dăruiesc iubirea toată.

Cum aş putea să nu iubesc
Parfumul tău ameţitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.

Cum aş putea să nu iubesc...

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost naiv

Tu nu exişti, ai fost doar o părere,
Iar dac-ai fost, numai naivul Eu
Putea să-şi ia din năluciri putere
Şi pe nimic să se proclame zeu!

Mi-am agăţat mereu în cheutoare
Paltonul greu de Mister FAMILIST
Pe care-n dulce-alint de sărbătoare
Îl întrebai programul la dentist.

Chiar nu mi-ai fost deloc, nici aritmetic
Decât acel prostesc "deîmpărţit"
Ce, fără "rest", în calcul ipotetic
Îmi tot dădea un "cât" afurisit.

Cum mă priveai ca sfinţii din icoane
Când îmi jurai senină, în jerseu
Că-mi porţi iubire-adică şi nu-s toane,
Şi-n casa TA voi fi arhiereu!

La a iubirii carte, nici copertă
Nu ai mai pus vreodată, nici formal,
Ca un pliant ce geme vreo ofertă
La descărnatul but de animal.

Astăzi, trezit, dau foc la zăcătoare,
Iar dacă par, acum nu sunt cretin
Chiar de nu crezi, cules eu de o floare,
Respir, acum, iubire pe deplin.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se termină un an

Se termină un an din mine
Sau chiar din noi aş putea zice,
Mă ninge-n amintiri iubirea
Şi-alunecă să mă ridice

Mă înfior la frigul nopţii
La calda-ţi inimă din vise,
La dragostea ta dintre stele
Şi la cuvintele nescrise.

Şi ochiul inimii se schimbă
Şi se preface în tăcere,
Albul zăpezii mă inundă
Şi timpul cere înviere.

Se termină un an din mine
Şi chiar din noi aş putea zice,
Încet voi respira o lume
Aş vrea să te iubesc ferice.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa navă spaţială albastră pornise în cucerirea spaţiului infinit. De destul de mult timp nu mai putea fi zărită de pe Terra, nici cu ochiul liber, nici cu instrumente de specialitate performante, iar fiindcă se depărtase de sistemul solar foarte mult, nu se mai putea stabili nici măcar legătura audio sau video. Din navă, Terra nu mai putea fi zărită deloc, nici măcar ca un simplu punct micuţ şi galben, amestecat printre toate celelalte milioane sau miliarde de stele mici şi gălbui ale Universului, care înconjurau nava din toate părţile.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai exista

Dacă nu ai exista,
N-aş avea pe veci lumină,
N-aş putea fi umbra ta
Sub făptura-ţi cea divină.

Nu m-aş mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?

Oare cum te-aş inventa
Cum aş pune-n tine viaţă
Să te pot îmbrăţişa?
Mă ating fiori de gheaţă...

Nu te-aş plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,

Ci din floarea unui crin
Şi din dragoste curată ;
Te-aş avea atunci deplin,
Mi te-ai da imaculată.

Dacă nu ai exista,
M-aş preface-n rug de mură
Căci de tot m-aş întrista
Şi aş fi amar în gură.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei comerciante din piaţă

Dac-ai încerca măcar puţin, mata,
Să nu-ţi oripilezi cumpărătorii,
Poate că ai putea vinde ceva
Şi ai scuti de scene trecătorii.

epigramă de Ana Hodinitu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Ana Hodinitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aş mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ţi-aş vedea frumosul chip în oglinda cerului
Şi mi-aş pune stăvilar împotriva dorului...!

De-aş putea schimba destinul aş da timpul înapoi
Şi-aş fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe guriţa ta ca fraga ţi-as da dulce sărutat,
Printre flori şi printre iarbă te-aş iubi neîncetat

De-aş putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aş face şi mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Şi din când în când ţi-aş cere un sărut, unul măcar

De-aş putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfăşor
Să-mi pot şterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ţi-aş vedea chipul aievea în apa izvorului
Şi n-aş mai fi trist într-una din pricina dorului!

De-aş putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu eşti lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aş opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieţii drum
Iar pe tine te-aş preface în clepsidra mea cu fum!

De-aş putea să-ţi mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ţi fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aş striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult ţin eu la tine şi cât imi eşti tu de dragă!

poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

dacă te-aş regăsi
ţi-aş povesti în sfârşit
de ce m-am născut o dată
şi am murit de câteva ori
tu ai să râzi-clopot
apoi ai să plângi-toacă
ne-am putea
număra singurătaţile reciproc
tu din trecutul meu
şi eu din al tău
am putea urca în hamacul lunii
să privim desfrunzirea timpului
şi te-aş întreba timid
dacă mai doare tatuajul
de pe inimă cu numele meu
tu ai putea să mă-ntrebi
dacă ţi-am păstrat ultimul sărut
pe retina Ochiului
apoi întristaţi de clepsidra zgârcită
ne vom lua rămas bun
şi ne vom pierde fiecare în nerostul său
ascunşi în blestemul androginului
"să nu mă uiţi..."
"să nu mă uiţi..."

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-aş iubi

Eu te-aş iubi, dar n-am nici casă
Şi nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.

Eu te-aş iubi, dar noaptea vine
Şi străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puţine,
Ce au uitat, demult, să plângă.

Eu te-aş iubi, îmi eşti pe buze,
Catifelată şi discretă
Şi nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.

Eu te-aş iubi, dar de ce oare?
Şi până când să tot aştept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.

Eu te-aş iubi, a câta oară?
Şi-n câte stiluri păcătoase?
Pentru deliciul tău fecioară,
Când orologiu bate... şase.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş preface, de-aş putea

De-aş putea ca dorul aprig să-ţi alin, în prag de seară,
M-aş preface, deodată, într-un sunet de chitară,
Ca, prin strunele-i vrăjite să mă simţi în somn vibrând
Când, cu braţele-adormite mă strângi tare-n al tău gând.

De-aş putea să-ţi vindec dorul, m-aş preface într-un nor
Ce ţi-ar mângâia obrazul cu un strop răcoritor...
M-aş preface, poate-n floare răsărită-al tău drum,
Ca, prin gingaşe petale, să percepi al meu parfum.

De-aş putea să-ţi alung dorul, m-aş preface-n curcubeu,
Şi te-aş invita frenetic să plecăm spre Elizeu.
Apoi, lepădaţi de patimi, de păcate izbăviţi,
Să ne cerem cu fervoare dreptul de-a fi fericiţi.

De-aş putea să-ţi alin dorul, m-aş preface-n poezie
Scrisă-n stihuri infinite, cu superbă frenezie...
Sau, cu magica-mi putere, m-aş preface într-un cânt,
Prin sublime incantaţii, de-al meu dor să te descânt.

Dar, din tot ce-aş vrea să fiu, sunt un pic, sunt o idee.
Căutându-ţi alinarea, cu-al meu suflet de femeie,
Recunosc: n-am găsit leacul dorul să-ţi tămăduiesc
Ba, mai tare-l voi aprinde dacă-ţi spun că... Te iubesc!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş putea...

Ce-aş putea eu oare, oare ce-aş putea
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu de partea mea
Ce-aş putea eu una pe acest pământ
Daca n-ai fi, Doamne, lângă mine, Sfânt?...
Cum aş face faţă ceasului cel rău
Dacă nu m-ar ţine un cuvânt de-al Tău?
Ce comori de vise aş putea să-adun
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu atât de bun?...

Ce-aş putea eu, oare, să zidesc aici
Dacă n-ai fi, Doamne, Tu ca să ridici...
Care flori din câmpuri le-aş culege eu
Fără indurarea Ta de Dumnezeu.

Şi prin ce putere aş putea lupta
Dacă n-aş primi-o chiar din mâna Ta?
Aş putea-n lumină să mai cresc un pic?
Fără Tine, Doamne, n-aş putea nimic...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea

Aş putea să scriu poeme,
Cu buzele pe gâtul tău,
Şi pe trupul care geme,
Aş fi veşnicul ecou.

Aş putea să-ţi dărui norii,
Chiar şi luna de pe cer,
Parfumul gingaş al florii,
Ce o port eu la rever.

Aş putea să fiu... lumina
Şi poetic să te-ncânt,
Luând asupra-mi toată vina,
Cu genunchiul în pământ.

Aş putea să fiu... Paris
Tu să fi Elena mea...
Şi atunci îţi spun precis,
Troia sigur n-ar cădea.

Aş pieri pe baricadă
Şi cu pieptul spre duşman,
A aheilor armadă...
Aş distruge-o într-un an.

Dacă ai pieri din mine,
Cu-n sărut te-aş învia,
Tu, iubire, ştii prea bine,
Viaţa ta... e viaţa mea.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (7 mai 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipoteze

De-aş mai putea să readuc
cu umbrele ce vin din faţă
refrenele din glas de cuc
pe iarba aspră din fâneaţă,
ori în izvoare dor să pun
să nu-şi mai uite apa care
sub creanga sfântă de alun
adună semne de-ntrebare,

Sau într-o margine de gând
şă mai ascult pe înserate
uitările ce trec plângând
pe mal de ape-nvolburate,
ori dacă nu m-aş înşela
că m-ai iubit lângă o dună,
pe când pica din cer o stea
prin ploaia razelor de lună,

Sau din uitare să revin
să te aştept fără speranţă
lângă pădurea de anin
pe malul apei de faianţă,
ori dorul meu neliniştit
să-l readuc de pe orbită
de s-ar opri din mers subit
văzând o fragedă ispită,

Atunci, desigur, că aş vrea
să mai accept, ca altădată,
uimirea din privirea ta
să mă cuprindă dintr-odată
şi te-aş ierta, şi te-aş iubi,
cu patimă şi nerăbdare,
când fără voie m-ai minţi
cu vorbele-ţi seducătoare,

Chiar te-aş ruga să mai rămâi
o zi, o noapte, împreună,
să-mi fii femeia cea dintâi
şi cea din urmă-a mea furtună,
apoi aş vrea din nou să pleci
uitarea-ncet să mă cuprindă,
să gust tăcerile prea reci
privindu-mi chipul în oglindă.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!