* * *

peretele digital m-aşteaptă gol
în fiecare zi pentru o nouă zugrăvire
toate culorile minţii
le-am încercat aici
şi lumii i-au plăcut
pe peretele inimii însă
am un singur graffiti
de când mă ştiu
dar proprietara inimii mele
s-a exilat într-un infarct
şi neobservat m-a decolorat
la neexistenţă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perete

Vezi acest punct?
Nu, acesta.
Acesta negru.
Pot să-ţi spun eu.
Cerneală
Da, pe perete
Am notat ceva pro memento
Da, aici.
Peretele?
Nu, peretele substituie o cantitate x
De memorie - care o las
Vacantă pentru altceva.
Mi se pare mai uşor.
Peretele acesta face parte din mine.
Simplu. Dacă încercam să memorez
Ceea ce am scris pe el.

poezie de Mihaela Cătană (31 octombrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea tenisului

Să joci cu peretele şi să câştige peretele.

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

tu vii să-mi amesteci
culorile minţii
pe pânza mea albă...
peste linişte

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am scos de la plăţile lumii, mamă
şi hainele ţi le-am scos din dulapul
cu miros de cireş...
apoi am plâns puţin
cu paltonul şi rochiţa de vară

în camera ta s-a mutat un înger
dar nu îl văd niciodată
doar uneori găsesc câte un fulg
pe pernă ori pe pervaz

în rest sunt toate aşa cum le-ai lăsat
toate amintirile sunt înrămate frumos
tu îmi zâmbeşti
din pereţii aglomeraţi de memorii stingheră mireasă a tatei
timpul aici nu există
s-a sinucis după plecarea ta

te-am scos azi din arhivele lumii, mamă
dar nimeni nu mi te va scoate
din inima strânsă de îmbrăţişarea ta

uite pe geam un fluture dansează...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublu infarct

Edmundo avea două inimi
una mai mare şi una mai mare
aşa se născuse singur
într-o duminică după Paşte
şi asta fiindcă Speranzza mama lui
îl făcuse din flori
floarea- soarelui şi ochiul-boului...

nu obosea niciodată
iar în inimile lui încăpeau
o mulţime de oameni
chiar şi un elefant trist
pe care îl găsise într-un bordel

se îndrăgostise însă brusc
de gemenele mexicane
aduse în coliba sa
de un tsunami nebotezat
de nici un meteorolog

iar acum când iubirile lui
se dezumflaseră fără preaviz
total şi irevocabil
Edmundo omul cu două inimi
se decise să moară
de dublu infarct!

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil sună cam pompos, dar după ce am încercat mai multe sporturi, de îndată ce am atins peretele de stâncă cu mâinile mele, am ştiut că aceasta era exact ceea ce căutam.

citat din Jerzy Kukuczka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de ziua mea
mi-am pus viaţa
să sune la jumate'

am adormit
căutându-ţi visul
amestecat cu nisipul
deşertăciunilor

m-a trezit Dumnezeu
la fără-un sfert fix
pentru renaştere...

fără tine viaţa se oprise
cu secundarul inimii
între iubiri paralele

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filonul minţii

stă în faţa viiturilor din cosmos
în peretele planetei
vrea să înţeleagă totul înainte de coborâre

nu mai crede în prezicerile astrologilor
filonul minţii e unul deschis
poartă-n el toate ameninţările şi speranţele
armoniei divine.

a rămas cu enigmele nedesluşite ale lumii
în căutările pentru explicat

să construiască fundamentele cunoaşterii
din care poate dobândi curajul fiinţării oriunde

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa inimii şi suferinţa minţii

Suferinţa inimii tale
Şi suferinţa minţii tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferenţa la suferinţă a minţii tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinţei din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferenţa dintre suferinţa inimii
Şi suferinţa minţii este următoarea:
Suferinţa minţii evadează din colivia corpului,
Suferinţa inimii zăboveşte în viaţa realităţii.

poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

miroase a lamâie
vântul mă mângâie cu braţele celui ce-ntârzie...
iarba a îngheţat într-o chemare
şi pasărea în zbor
timpul deşiră ghemul de clipe
lăsându-mă în urma zilei
luna se joacă cu puii de lup şi
ninge peste buzele mele
îndemnându-mă să gust
-
mi-ai luat visul în palme
l-ai legănat la piept cu tot cu iarnă;
când te-am privit
culorile mele s-au înghesuit toate
in surâsul tău
aşezat în fotoliul din dreptul inimii mele...

întotdeauna în dreptul inimii
e un surâs

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt singurul copil care atunci când mama mea s-a născut, eu eram. Eu i-am dat naştere din sânul inimii mele. Am alăptat-o cu dragostea mea nepieritoare. Acum când "Eu Sunt-ul" ea nu mai este, ea s-a reîntors înapoi Acasă, în dragostea inimii mele atotcuprinzătoare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn

În amontele
inimii mele
pâlpâie stele
semn,
că inima ta,
nu-i indiferentă...
inimii mele!
În aval
bârfele lumii
vin...
val!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte albă

Cozile de zmeu se aprind
vântul schimbă forma focului
noaptea în care ai albit
a fost o noapte albă
ai vrut să dărâmi peretele cu palmele
însă piatra şi mortarul s-au împotrivit
ai scris pe varul proaspăt
mesaje pentru cei de dincolo
dar nu ai primit nici un răspuns
ai ros fiece literă cu unghiile
spunând rugăciuni
în limba celor ce se rugau dincolo.

Când ţi-ai lipit urechea de perete
ai auzit cum răbufniră una după alta
uşile trântite la plecare
nimeni nu rămăsese dincolo să te aştepte
nimeni nu te-a strigat pe nume
n-avea rost să mai stai aici
cu ochii larg deschişi.
Cât a fost noaptea de lungă
ai privit peretele
apoi ai trecut prin el.

Oglinda de dincolo ţi-a arătat
varul din păr
o mână albă
s-a ridicat şi a cules
fărâmele de tencuială de pe umerii tăi
coşul cu petale de trandafir s-a răsturnat peste un licurici.

poezie de Tamara Zub
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiii se reped atunci cu toţii în casă la patul mâne-sa; dar biata babă era umflată cât o butie şi nici nu putea bleşti măcar din gură; simţirea însă nu şi-o pierduse de tot. Şi, văzându-i, îşi mişcă puţin mâna şi arătă la nora cea mare şi la peretele despre răsărit, apoi arătă pe cea mijlocie şi peretele despre apus; pe urmă pe cea mai tânără şi jos în mijlocul casei; după aceea de-abia putu aduce puţin mâna spre gură şi îndată căzu într-un leşin grozav.

Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peretele din faţa mea

peretele din faţa mea nu există,
tavanul e prelungit până-n nori,
spaţiul gol e o transă în care merg ucigând gravitaţia.
toate slăbiciunile se risipesc în neant,
pe buze cuvintele sunt vii,
infinitul e o sincopă ce rămâne în urmă.

copacii se-ntorc cu faţa la mine
născocind păduri din frunzele alungate.
se nasc cuvinte neîntrebate
modificând lumina, încetinind timpul,
atacând zidul cu miros de lună,
iar pe banca aceea goală din parc a rămas o movilă de gânduri.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelson Rockefeller: Domnule Rivera, mă văd nevoit să vă rog pentru ultima dată să vă schimbaţi atitudinea.
Diego Rivera: Nu voi face niciun compromis în ce priveşte viziunea mea artistică.
Nelson Rockefeller: În acest caz, aceasta este plata dumneavoastră integrală, aşa cum am stabilit, însă nu mai avem nevoie de serviciile dumnevoastră.
Diego Rivera: Dar este tabloul meu!
Nelson Rockefeller: Şi este pe peretele meu.
Diego Rivera: Este peretele poporului, nenorocitule!

replici din filmul artistic Frida, după Hayden Herrera
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am 54 de ani
adunaţi cu oarecare migală
dar niciodată
nu ştiu pe unde îi pun

când am nevoie de ei
răscolesc sertarele minţii
cu ochelarii pe nas
şi bombăn morocănos

dacă sunt norocos
uneori găsesc câte 20, 25
dar niciodată mai mulţi

şi tu
iubito mă minţi
din gentileţe
că nu i-ai văzut nicăieri
că poate i-am dus la remat

am totuşi 50 de ani
dar habar n-am
la ce i-aş putea folosi

poate să-i pun într-un cont
pentru că ăştia de la bănci
îţi dau mai puţin decât pui...

am 54 de ani
ştiu sigur că îi am
dar pe unde i-am pus?

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mama mea a fost, este o Ana!

te-am scos de la toate plăţile lumii
mamă
hainele ţi le-am scos din şifonier
am plâns cu paltonul tău
şi rochiţa de vară
în camera ta
miroase a scorţişoară
şi a mere coapte în suflet
sunt toate aşa cum le-ai lăsat
îmi zâmbeşti la fel de stingheră
din rochia de mireasă
lângă tata
timpul aici nu există...

uite
în geamul tău
Dumnezeu surâde a viaţă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

puloverul mamei
îi păstrează încă
îmbrăţişarea dinaintea plecării

îl îmbrac uneori
şi urc în clopotniţa sufletului
aici timpul nu s-a născut
şi nici moartea

pe braţele mele
mama surâde

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ăncercat

Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Şi printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.

Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Şi-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.

Apoi m-am desfăcut la piept
Şi inima bătând ţi-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înţelept
Să mi-o-ngrijeşti..., măcar am năzuit.

Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri şi-n eternitate...,
N-ai auzit şi-am început să ţip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.

Şi din adânca mea simţire
Adesea, când mă emoţionez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă ruşinez.

Am râs şi-am plâns şi am iubit
Profund, fierbinte şi curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...

Din vise am creat realitate
Şi în realitate am visat!
Ştiu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!

Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care şi-o dorea orice bărbat,
Tu ţi-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.

Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumuseţe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...

poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!