Privesc cu jale
la copilul
plângând de durere
și simt inima sfâșiată
a mamei disperate
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
E primăvara
și grădinarul
taie crengile uscate
de pe copac
plângând cu jale
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe geamul aburit
copilul
desenează
chipul mamei
plecate
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul mamei
nu știe de distanță,
el este prezent
unde se găsește
copilul drag
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cu jale
la peștii din iazul
cu apă tulburată
cum sar în sus
după o gură de oxigen
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cu jale
la iarba verde
din curtea casei
căci va fi și ea
călcată în picioare
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cu jale
la pasărea strivită
de o mașină
gândind la sufletul ei
încarnat în alt trup.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
prima gravură
din țurțurii de gheață
inima mamei
haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concomitent
cu aluatul din covată
crește și
inima mamei
de bucurie
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când...
De când am inima chirnavă
Sunt trist și mă trezesc plângând,
Căci nu mai pot să-ntind o avă
Ce putrezește în cui... stând!
Privesc cu jind la prostovolul
Ce nu mai pot să-l mânuiesc
Și simt că mi s-a-ncheiat rolul...
Azi, doar, din amintiri trăiesc!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coroana de-azur
Copilul din mine ar vrea să alerge
Spre norii de foc ai iubirii rotunde
Copilul din mine a uitat să respire
Din seva de gând a tăcerilor blânde
Copilul din mine plânge-a durere
Speranța atinge cu fruntea și clipa
Se-apropie floare de crin să-l aline
Esențe curg râu de lumină oglindă
Copilul din mine privește în hăuri
Un punct luminos îl desparte de aer
S-arunce-n pământ doar pumnul de stele?
S-adune în palme raza firii s-o crească?
Simt aer, lumină cascadă de zâmbet
Un cerc de lumină mă-nvăluie tandru,
Simt ace de gheață spărgând infinitul
Coroană de-azur se-mplinește spirala
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima de mamă
Simt tânguirea inimii și-ntâi de toate,
Mă gândesc la mame-ndurerate
Și la prunci solari și drăgăstoși,
Alteori plângând, alteori voioși.
Când se mistuie în piept și bate,
Aud suspinul maicii într-un colț de carte
Și îl șoptesc ca o iertare -
Știu, inima e una, de ce-ar fi inimi, oare?
Din păsul inimii de mamă,
Se roagă îngeri în năframă
Și tot cu-al mamei dor curat,
În prunci, e-un crez nevinovat.
Mai bate inima în piept, va arde
Materna dragoste și-n noapte,
Și-un suflet neasemuit de mamă
A zorilor lumină cheamă.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul meu e înger
De sus, doi ochi albaștri
cu jale mă privesc.
Sunt ochii tăi, copile.
De dorul lor, eu mă topesc.
În fiecare noapte
la tine mă gândesc.
Te vreau mereu aproape,
drag suflet îngeresc!
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Suflete, copil orfan
Mă simt copilul nopților stângace,
Cu trup golaș în friguri nesfârșite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.
Și sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulți să mă sugrume...
Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Și sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Și le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.
Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -
Și șovăind primesc și buzdugane
Cam peste tot... albindu-mă ca ceara.
Mă simt copilul nimănui pe lume,
Și gol, rănit, vitraliu-n pironire,
Și mă clătesc prin versuri de mâhnire,
Și-o vreau pe mama... pașii să-mi îndrume...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- inima mamei
- Inima mamei este un adânc abis la capătul căruia găsești de fiecare dată iertare.
definiție celebră de Balzac
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Te caut c-o durere grea
Te caut c-o durere grea
Că-ași vrea să-ți mai aud doar, glasul,
Ași vrea să te mai pot vedea
Și-n urma ta să-mi mai țin pasul...
Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric și mormânt
Și ciocârlia-și curmă cântul
Sub niște bulgări de pământ.
Acolo nu mai e simțire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Și-iubirea, veșnic este vie!
Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Și mi-o ții trează neîncetat.
Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Și știu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.
Te caut c-o durere grea
Și-ți simt aproape pasul;
Cutreieră-n în inima mea
Și-n ea-ți freamătă glasul...
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
de Dragobete -
rugăciunea mamei
poem de dragoste
haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primesc
ocara
mamei
ca pe o
povață în viață.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O văd pe
mama plângând
și-i aud ruga
pentru binele
celui suferind.
gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de stele
De sus, de pe un mănunchi de stele,
Ce strălucesc în miez de noapte,
Zăresc o lucitoare stea,
Cu raza ei, ce îmi zâmbea...
Să fie oare mama mea?!
Mă întrebam în gândul meu,
Cu inima zdrobită de durere,
Să fie oare ochii mamei mele,
Ce mă privesc duios și cu căldură,
Ferindu-mă de lumea rea, dușmani și ură?
Și stând îngândurată pe prispa casei,
Priveam îndurerată către cer...
Sunt multe stele care pier
Și oameni dragi, ce ne privesc de sus,
Ca vremea bună ce-a apus...
De ne privesc cu drag, din cer, de sus.
Atunci steaua lumina mai tare
Și umbra ei mă urmărea tăcut;
Îngenunchind în fața ei, să-mi cer iertare,
Dar dispăru în depărtare,
S-a dus pe boltă, lângă Carul Mare.
În fiecare noapte luminează neîncetat
Și parcă ar vrea ceva să-mi spună...
Că viața-i praf de stele, sufletul furtună;
Pe acest Pământ suntem precum o lună,
Iar zilele noastre, toate un mister,
Ce-n zori, la fel ca steaua... pier!
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
la iarbă verde
cântecul ciocârliei
de veghe mamei
haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!