Radiografia clipei

Se nasc peste noapte imperii de zgură,
Bat clopote triste, se minte, se fură,
Se cântă Osana, curg râuri de ceară,
E moarte-n cetate, Hristos e afară...

Odăjdii-aurite si inimi murdare
Ard jertfe betege pe-ncinse altare,
Speranţe deşarte în albe-oseminte,
Râd dracii în barbă sub măştile,, sfinte".

Trăim o beţie... e vremea din urmă...
Păstori cu simbrie se-nfruptă din turmă,
Mai marii-n caleşti îşi vântură nudul...
Se leapădă Nordul de teamă, iar Sudul

Se vinde pe-o ciorbă de linte, roşcată,
Nimic nu mai este cum fost-a odată...
Tâlharii fac legea si sceptrul îl poartă,
Păcatu-nfloreşte la rangul de artă,

Triumfă cel tare, dreptatea-i în lanţuri,
Beţivii planetei duc lipsă de şanţuri;
Imperii de zgură se nasc, anarhiste...
Planeta-i ruină... bat clopote triste...

Se cântă Osana, curg râuri de ceară,
E boală în suflet... Hristos e afară...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote, frate

Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.

poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună uşor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie şi spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.

Pace, e linişte, pace
Doarme şi vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-şi desface
Pânza de foc şi lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac şi ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniştit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie de Florii

Osana, e Rege! Se-aude-n mulţime,
Hristos e Mesia, al nostru-mpărat!
Tresalte pământul, răsune cântarea,
Să-I dăm astăzi slavă, mereu, ne-ncetat!

Şi-n drum se aşterne a pomilor frunze...
Măslini şi finici, apoi hainele moi;
Mulţimea tresaltă şi cântă-nainte:
Osana, e Rege, Cel Sfânt e cu noi!

Isus îi priveşte, coboară pe cale,
Călare pe-asin, blândul Rege Slăvit
Cunoaşte mulţimea, El ştie şi ura...
Pe cei ce-L vor pierde, pe Domnul iubit...

Priveşte de-asemeni... priveşte copiii
Şi-un zâmbet pe buze-nfloreşte frumos;
Osana ei cântă, o Rege-al Măririi,
Slăvit fii de-a pururi, Iubite Hristos!

Stăpân fi-ne Doamne, acum şi-n vecie,
Tresalte tot cerul şi-ntregul pământ;
Osana, Isuse, Ţi-aducem doar Ţie,
Ne binecuvântă, o Doamne Preasfânt!

Amin!

poezie de Toma Simona Magdalena (27 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugile

Bat clopote în turle, peste burguri
Şi rugile spre ceruri se înalţă,
Iar Domnul le va pune în balanţă
Să le asculte astăzi şi deapururi.

Din miez de noapte până-n dimineaţă
Ard peste tot mulţimile de ruguri,
Cenuşa li se stinge în amurguri,
Când fumurile se prefac în ceaţă.

Trăim pe Terra şi muncim o viaţă
Chiar pentru simplă supravieţuire,
Divinul şi atuncea ne răsfaţă
Cu sfinte daruri, flori de fericire.

Fiinţa noastră nu e amăgire,
Ci este parte din dumnezeire!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carbon

Curg petalele de ceară,
Solitar, sacru, cântă la vioară.
Suspin... privind-o tremurând,
Mâini de stafie, pe coarde lunecând.

Întunecime astrală se pogoară,
Lumânările, ard la nesfârşit.
Iubito, e atât de frig!
Şi ninge trist afară.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Ce noapte, ce noapte şi mâine ce noapte
şi clopote toate cum bat înnoptate
şi slujbe-n biserici şi oameni pe coate
se roagă de moarte să plece departe

Şi cuie în mâini şi cuie în picioare,
ce jertfă pe cruce, ce spini fără floare,
ce jertfă jertfită, ce sânge se scurge
şi-o mamă cum plânge cu fruntea pe cruce

ce noapte, ce noapte şi mâine ce noapte
şi clopote toate cum bat înnoptate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legi şi fapte...

Când în clocotul de ură
Legi şi fapte sunt strâmbate,
Cade noaptea peste toate-
În sfârşit de uvertură!

Doar zăpada dă căldură
Peste inimi degerate;
Când în clocotul de ură-
Legi şi fapte sunt strâmbate!

Gura minte, ochiul fură,
Din instincte curg păcate,
Sub un zvon de libertate-
Curg şuvoaiele de zgură!

Când în clocotul de ură-
Legi şi fapte sunt strâmbate...!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este Dumnezeu afară de Hristos. Nu este mântuitor afară de Hristos. Nu este tămăduitor, nici învietor afară de Hristos. Haideţi, copii ai lui Dumnezeu, veniţi să ne închinăm şi să cădem, plângând după ajutor, la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru!

Sfântul Nicolae Velimirovici în Prin fereastra temniţei
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Învierea lui Iisus Hristos bat clopote de aur în timp ce lemnul crucii sale înfloreşte.

aforism de Betty Marcovici (18 aprilie 2014)
Adăugat de Anisoara Voivodeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara

ating timpuri
în noaptea albă dintre lacrimi
găsesc doar vise rătăcite şi timpuri tocite
suspin printre frunzele cerului şi lacrimile dorului
se scurg încet în mine
şi mai strig aşa-aşa
poate mândra s-o scula
jelui-m-aş şi n-am cui
cuiul duşmanului şi lacrima sufletului
Doamne, dă-mi puterea să mai duc
să apuc secerişul grâului în lumina soarelui
triste reverberaţii curg
păşesc în gând
mângâiat de roua dimineţii
tresare iarba în adieri
de ieri, de nicăieri
a amuţit tăcerea
nu am simţit durerea cuvintelor ce mor
în curte hohoteau ciulinii
miraţi de ţipătul privirii
se sting iubiri
curg clipe peste ape
ameţite de mângâierea unui cânt
a mai rămas doar o vioară
cântă şi cântă
un cântec de jale,
un cânt de uitare
zac pe un ţărm
de mare, de zare
ea cântă şi cântă
dar nimeni nu o ascultă.

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte

bat clopote în amurg
pe dealuri de humă
se scutură un gând în vatra străbună

păsări zboară în goană
curg stoluri de gânduri
în zări încep apoi să piară

tăcerea din jur mă înfioară
e frig şi e iarnă
un crivăţ bate pe ramuri

se scutură pe gene şi altul
ora confuză se lasă
cerul e grav şi tăcut

se răsfrânge sub raza de lună amurgul
în parc vuiesc copaci goi sub omătul de ceară
pe masă arde o feştilă în sclipiri purpurii

ora a stat, ceas neschimbat
năluci alunecă pe lac
se zbat şi pleoape rătăcite

pe buze a apus cuvântul
timpul se scurge iarăşi şi iar
în noaptea când se sting felinare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

Când iubirea înseamnă umilinţă,
Iubirea nu mai e iubire...
Când în suflet nu este pocăinţă,
Clopote bat în neştire...

Când se dărâmă ziduri de cetate,
Şi-n inimi e un foc diabolesc...
Eu trec peste acestea toate,
Chiar dacă săgeţile izbesc!

Când iubirea-nseamnă umilintă,
Eu am să mă opun!
Şi plin de falnica-mi dorintă,
Voi găsi un drum mai bun...

De apusul omenirii e aici ş-acum, mă voi preda...
Ce răni adânci să-mi facă vor putea?
Ce gânduri blestemate mă vor putea învinge?
Nu mai am nimic în mine ce se poate frânge...

poezie de Alin Caras din Daraveli de Clopotniţă (12 aprilie 2014)
Adăugat de Alin Caras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziuni

Bat clopote
peste creste de dealuri,
se cântă în roşu,
câmpie de maci,
un şarpe s-ascunde în iarbă
prigonind porumbei,
concerte de greieri
se ţin în biserici,
Zamolxis închină pahare,
tot ce-mi aparţine
port peste tot...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba din albul primăverii

Dacă mănânc, să dorm, să privesc în oglindă
Şoaptele se aud departe în suflet ca două clopote,
Cu sunetul în iarbă, coborând în cuvinte
În lutul ulcioarelor, în sete de fântâni se aud cu zarea,
Plecând odată cu marea,
Dansând ca două clopote bat inimile noastre,
Despărţind lumina
Ce trist se ascunde iarba, în albul primăverii!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace vouă!

Nicicând n-a fost un Paşte mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creştini.

E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt şi e păcat.

N-au învăţat, se pare, nimic din Atlantida
Şi nici din Hiroşima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer şi cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.

Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Şi pelerini cu torţe şi scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfinţit.

Mormântul gol îmi pare că-i leagănul din care
Se-nalţă Omenirea cu braţele spre cer
Miraculoasă noapte! Ce binecuvântare!
Azi plâng cu rouă sacră şi cuiele de fier.

Miresme dulci revarsă a răstignirii cruce
O rază albăstruie aprinde lumânări
Transfiguraţi, creştinii dau buzna să apuce
Un mic crâmpei din focul sosit din depărtări.

Aici sunt toţi martirii creştini, unde-I Mesia
Toţi cei ce pentru cruce amar au pătimit
Scriptura ne învaţă: a lor e veşnicia
A celor ce se roagă-n genunchi şi s-au smerit.

Şi totuşi, ne apasă o negură pe pleoape
Pe inimile noastre un lacăt greu s-a pus
Nicicând n-a fost războiul atâta de aproape
Ne merităm bătaia cu biciul lui Iisus.

Neliniştite clipe, şi ameninţătoare
E zăngănit de săbii şi încărcări de puşti
Zăpezi ca de Sodoma cad peste pomii-n floare
Şi câinii violenţei au fost scăpaţi din cuşti.

Eu i-aş aduce-n lanţuri pe toţi conducătorii
La judecata dreaptă a Sfântului Mormânt
Toţi în genunchi să cadă, să vadă muritorii
Că-i risipeşte Domnul ca pe o pleavă-n vânt.

Şi că din cap le scoate războiul tuturora
Fiindcă Iisus pe nimeni, nicicând nu a ucis
Treziţi-vă, voi, lideri, cât nu-i târziu! E ora!
Apocalipsa este un iad de nedescris!

E Paştele! E vremea să vă aveţi ca fraţii
Cu moartea peste moarte Mesia a călcat
El cântă: "Pace vouă!" - aşa că slavă daţi-I
Osana! Aleluia! Hristos a Înviat!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedesluşite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac şi-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Şi ce Crist vorbeşte-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâţia ani de-a rândul
Şi la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Şi ce minciună
Iar schimba-va faţa lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca şi-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunaţi, clopote de-aramă!
Sunaţi, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalţe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deşarte
Şi să vă sugrume glasul profeţiilor ce mint.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadat de-aş fi

Se scurge clipa-n deznădejde, nimic nu mai e sfânt
Iar pe trotuarul lumii din ce în ce mai strâmt
Răceala din privire şi lacrima ce doare
În jungla vieţii sunt cele mai negre fiare.

Balast şi zgură multă se varsă amar din noi
E cel mai crunt şi rece, cel mai perfid război
Mă simt un prizonier în zeghe şi în lanţuri
Uitat, abandonat şi aruncat în şanţuri.

Mi-e dor de taina lumii, mi-e dor de sfânt potir
De-altarele stropite cu-aghiasmă şi cu mir
O candelă a iubirii să ardă neîncetat
La interviul vieţii să pot să fiu iertat.

Pe jertfa crucii tale, îmi plâng destinul, Doamne,
Că nimeni nu mai este care să ne condamne
La dragoste, ofrandă şi generozitate
La rugăciune sfântă către divinitate.

Un evadat de-aş fi din timpul ăsta crud
Din lumea cea haină să fug, să mă exclud
Aş lăsa lumii ocna şi tot ce-i păcătos
Şi m-aş uni pe veci cu lumea lui Hristos!

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcau gheţarii spre soare

Pădurea pleacă speriată,
apele s-au scurs în adânc,
clopote bat
în timpanele timpului nins.
Cine mai plânge?
Urlet de lup fără ecou.
Pe fiinţa mea s-a aşezat
noapte albă care mă strânge,
mă strânge sub crucea destinului,
plumbuit de taine.
Cine mai cântă?

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e o zi şi mâine...

Ce privelişte măreaţă
Văd în orice dimineaţă!
Ţoale fluturând în vânt,
Aşternuturi atârnând,
Perne căzute din pat,
Un,, motan" de somn umflat,
Muşuroi de vase goale
Pe deasupra, şi murdare!
Gem rufele nespălate,
Şi albe, şi colorate,
Coşu-i plin, detergent nu-i,
Fir-ar tot-al.... ştiu eu cui!
Este peste legea firii,
Ies, să nu-mi fac harakirii!

În grădină, câinii latră,
Găinile stau la poartă,
Cocoşii pe garduri cântă.....
Doamne!!!... dă-mi putere multă,
Şi un pic de-nţelepciune
Să apuc ziua de mâine!
Trag aer în piept adânc....
Şi pe terasă mă duc:
Muşcatele râd la soare,
Panseluţe zâmbitoare
Mă întâmpină voios,
Şi mă-mbată de miros.!
Este peste legea firii....
De ce să-mi fac harakirii?

Pentru vase nespălate
Şi -aşternuturi neaşezate?
Stau aici să-mi vin în fire,
Că mai e o zi şi mâine!

poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspersiune de noapte

Şi cum trece vremea păşind prin odaie
răscolind şi noaptea afară cu ploaie,
îi aud tăcerea călcând grandioasă,
pe vise cu setea lumii nemiloasă.

Şi cum trece vremea apăsând pe gânduri
cu toată durerea strânsă în străfunduri
şi îşi lasă starea preoţească-n aer
pătrunzând şi scama dusă către foaier

Şi cum trece vremea, fadă, singulară
şi-n urmă povestea dulce şi amară,
dintr-o primăvară oarbă şi sprinţară
şi nemaivăzută
de lumini de ceară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!