Pribeagul
Eu nu sunt de aici, nu-i casa mea!
Mă trag din spații reci, îndepărtate
În care m-am născut din peruzea
Și-am alergat câmpiile-nstelate.
Am coborât pe-a vântului aripă
Și am călcat a muntelui sprânceană,
Unde-am rămas o veșnicie clipă,
Înmiresmat de roua pământeană.
Știam deja acesta că mi-e rostul
Să fiu o vindecare pentru demoni
Și să mă-nchin, oricare ar fi costul
Iubirii-n veci, adusă de prin eoni.
M-am dăruit atunci și omenirii,
Și visului mereu nedeslușit
Unde știam că-s puiul strălucirii,
Chiar de am fost Pământului sortit.
Și am purces la scris tămăduire
Așa cum mi-a dictat eternitatea:
Din mine luând un pic de dăruire
Și din tării cerșind divinitatea.
De-am însemnat măcar o mângâiere
Sau dac-am fost un zâmbet orișicui,
Poate-am trecut a visului frontiere
Și m-oi întoarce-n Țara nimănui,
Dar este greu să mai citesc trecutul
Și viitoru-i greu de-a se vedea;
Nu mi-o fi fost Pământul începutul
Eu nu sunt de aici, da-i casa mea!
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre sprâncene
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre naștere
Citate similare
Sonetul 109
Nu spune-n veci că nu am fost fidel,
Deși în lipsa ta m-am cam răcit,
Căci nu pot să te părăsesc defel
Ești sufletul ce-n piept stă cuibărit.
Aici mi-e casa și dac-am umblat
Prin alte părți, mă reîntorc acum
Tocmai la timp, căci eu nu m-am schimbat
Și nicidecum nu m-am pătat pe drum.
Tu să nu crezi că dac-am fost robit
De slăbiciuni ce-ating orice flăcău
M-am întinat și-am fost complet orbit
Ca să renunț la tot binele tău;
Căci universul n-ar mai fi la fel
Dacă tu, roza mea, nu ești în el.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trandafiri
- poezii despre timp
- citate de William Shakespeare despre timp
- poezii despre suflet
- citate de William Shakespeare despre suflet
- poezii despre schimbare
- citate de William Shakespeare despre schimbare
- poezii despre fidelitate
Dor de țară în țara mea
Un bătrân călător pe drum de seară
Trecea străin pe strada mea.
Îl tot vedeam și-am îndrăznit a-l întreba:
- De unde vii și cine ești, bătrâne?
Era-ntristat și suspina.
Cu glasul stins el mi-a răspuns:
- De unde vin? Nu întreba
Plecat am fost din țara mea
Dar peste tot unde-am umblat
În suflet țara mi-am păstrat
Și m-am întors
Aici, unde-i pământul sfânt
Unit cu el prin legământ.
Cu glasul blând și coborât
- O, Doamne - se rugă bătrânul -
Mai ține-mă în viață cât
S-apuc să văd zâmbind românul!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre bătrânețe, poezii despre viață, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară, poezii despre patrie, poezii despre dor sau poezii despre România
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri sau poezii despre superlative
M-am născut în Bărăgan
De pe câmpul cu verdeață,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viață.
Viața mi-a fost un roman.
Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.
Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viața mea este frumoasă.
M-am născut în Bărăgan
și-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
și poeziei am dat glas.
Cu ea am pășit în lume
și mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
și am devenit tribun.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre frumusețe, poezii despre fericire, poezii despre familie, poezii despre dorințe sau poezii despre devenire
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre supărare, poezii despre prostie, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe aripile vântului
Am început să uit, Cynara! S-au dus pe-a vântului aripă
Rozele spre alte zări; cu rozele și crinul care-ai fost
S-a depărtat în colb de ani; și totuși parcă-a trecut o clipă...
Dar, vechea pasiune, fie spus, atârna de-acuma greu,
Căci a dansul a fost lung, îl știam buchea cap-coadă pe de rost;
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bine'nțeles, în felul meu.
poezie de Ernest Dowson din Non Sum Qualis Eram, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre roz sau poezii despre dans
Non sum qualis eram bonae sub regno Cynarae
"Nu mai sunt cine eram pe vremea bunei Cynara" Horatius
Azi... nu, ieri noapte,-între buzele noastre, ca un roi de fluturi,
A căzut umbra-ți, Cynara! Răsuflarea ta mi-a trecut poarta
Sufletului, făcându-și loc printre valuri de vinuri și săruturi;
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Da, am fost dezolat și cu capul în piept mi-am acceptat soarta:
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.
Toată noaptea am simțit pe inima-mi cum bate inima ei caldă,
Întreaga noapte-n brațele-îndrăgostite, dormind, a stat;
Săruturi dulci mi-a dăruit gura ei, roșie-acoladă;
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Când, trezit, a văzut zorii vineți, ochiul meu încercănat:
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.
Am început să uit, Cynara! S-au dus pe-a vântului aripă
Rozele spre alte zări; cu rozele și crinul care-ai fost
S-a depărtat în colb de ani; și totuși parcă-a trecut o clipă...
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Căci a dansul a fost lung, îi știam de-acuma pașii pe de rost;
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.
Am tânjit după cântece mai sălbatice și vin mai tare,
Dar, după ce petrecerea-a luat sfârșit și luminile s-au stins,
Cade umbra ta, Cynara! Ție-ți aparține noaptea mare;
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Mereu flămând de-alte buze, de-un sentiment mai proaspăt de cuprins:
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.
poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre vin sau poezii despre sărut
MEDITATIE...
Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Și dragostea mereu curată.
Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credință am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.
Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacții, cuprins de fiori,
Când intram sau ieșeam din mină.
Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost ușor,
În jocul vieții eu m-am prins,
Căci oricând viața o ador.
31 decembrie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plante, poezii despre lumină, poezii despre jocuri sau poezii despre curățenie
Moșul...
La mine n-a fost Moșul... niciodată
L-am așteptat mereu cu pantofi rupți
Și cremă n-am avut măcar odată,
I-am șters cu lacrimi... dar n-a fost de-ajuns...
L-am implorat să vină să-mi aducă
Măcar o bombonică, ca să știu
Că inimioara mea este curată...
Iubită doar un pic aș vrea să fiu.
Eu l-am rugat pantofi să îmi aducă
I-aș fi păstrat ascunși în lumea mea
Și aș fi mers desculță în toți anii,
Să-i am curați atunci când el ar vrea.
E lumea mea... un univers ce doare,
Și nimeni nu mă vrea în visul lui,
Sunt singurică... doar cu a mea vină,
Că m-am născut..., și sunt a nimănui...
poezie pentru copii de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte sau poezii despre inimă
Brooke: Aici sunt 82 de scrisori, și te au pe tine ca destinatar. Le-am scris vara asta. Una pe zi, dar nu le-am trimis niciodată, pentru că mi-a fost teamă. Mi-a fost teamă că mă trezesc din nou cu inima frântă. M-ai rănit foarte tare. Mi-a fost teamă că mă voi simți vulnerabilă. Mi-a fost frică de tine și de sentimentele pe care le am pentru tine. Știu că asta nu mai contează acum, dar m-am gândit că ar trebui să știi. Așa mi-am petrecut vacanța, dorindu-te... Dar mi-a fost frică să recunosc.
replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre vacanță, citate despre scrisori sau citate despre inimă
Poezia e casa mea
aici trăiesc
aici mă împiedic de iluzii
aici iubesc
până când mi se face rău
de atâta bine
aici devin prizoniera
propriei nebunii
și învăț să mă ridic
analizând toate segmentele grele
când albul și negrul
se împletesc
la marginea unui strigăt
aici vine Isus
să mă întrebe de mine
când urlu din toate puterile că
nu sunt
poezia e casa mea
puteți înțelege
aici nu am garduri
să plâng copacii trădați
de fiecare scândură
aici nu mi-e rușine
să așez sentimentele
pe o coală albă
și să tai cu o linie oblică
trecutul
aici mă simt
eu
pentru o viață
trăită
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre învățătură, poezii despre trădare, poezii despre rușine sau poezii despre negru
Zic si eu...
Noi daci am fost și suntem încă
Și vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;
Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-același spirit de-avanpost,
Așa o fi și-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...
Sunt conștient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...
Totuși prefer să-mi apăr țeasta,
C-am devenit puțin anost,
Susțin răzbit, cu asta-basta,
Că țara mea mi-e adăpost!...
A fost un stih cu politețe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Și zic și eu, cu-acuratețe
Tu țara mea, ai toată stima!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre bunele maniere
Nori
S-a înnorat un pic în al meu
suflet,
dar, nu-i nimic, va trece...
asta știu!
Că Soarele, aduce-mi-voi
c-un zâmbet,
un zâmbet ce mi-a fost
dăruit, viu.
Am alungat cu el furtuni
cumplite,
născute din blesteme
vineții,
când DUMNEZEU
m-a mângâiat pe frunte,
spunându-mi blând: " Nu
deznădăjdui! ".
L-am ascultat și am zâmbit,
în lacrimi,
încredințându-I mari dureri,
pe rând,
iar EL m-a odihnit apoi de
patimi,
de-a LUI credință, inima-mi
umplând.
M-am ridicat și am mers mai
departe
prin
toate... bune... rele... câte-au
fost
și le-am trăit, privind cu
demnitate
la viața mea, ce n-a fost fără
rost.
Așa că, norișorii mei de azi
sunt un alint, pe care îl
primesc
și îl trimit să mângâie verzi
brazi,
crescuți în stânca-n care mă
cioplesc...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre verde, poezii despre prezent sau poezii despre odihnă
Nu știu câte suflete am
Nu știu câte suflete am.
Le-am schimbat în fiecare moment.
Mă simt întotdeauna un străin.
Niciodată nu m-am văzut și nici întâlnit.
Fiindcă am fost atât de mult, sunt numai suflet.
Un om care are suflet nu are liniște.
Un om care vede e doar ceea ce vede.
Un om care simte nu este el cel care este.
Atent la ceea ce sunt și văd,
Am devenit ei și-am încetat să fiu eu.
Fiecare din visele sau dorințele mele
Apațin celui care le-a avut, nu mie.
Eu sunt propriul meu peisaj,
Îmi supraveghez călătoria
Diferit, mobil și singur.
Aici unde sunt nu mă pot simți pe mine însumi.
De aceea îmi citesc, ca un străin,
Ființa, de parcă-ar fi o o carte.
Neștiind ce va veni
Și uitând ce-a trecut,
Notez pe marginea paginilor
Ceea ce cred că simt.
Mă mir, recitind,:" Acesta am fost eu?"
Doar Dumnezeu știe, pentru că El a scris.
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje sau poezii despre lectură
Clipa ce a readus iubirea
Credeam că frumusețea-i trecătoare,
Că totul vine pentru a pleca,
Lăsând în urmă gândul care doare,
Când clipele dispar în urma mea
Dar chiar în, poate, ultima mea clipă
Ai luminat prin zâmbet pașii mei,
Purtând pe umeri dulcea ta aripă
De înger, ce tristețea poți să iei
Mi-ai dat în dar sărut, o vorbă care,
A readus tot ceea ce pierdeam,
Din ochi mi-ai dăruit o desfătare,
Pe care, sincer, nu o mai știam
Primește-mă în brațe, mă răsfață,
Să te respir adânc, neîncetat,
Să transformăm ce-a mai rămas din viață
În amintiri, mereu de neuitat
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sinceritate sau poezii despre răsfăț
Din viața de la Roman, mi-aduc aminte puține lucruri hotărâte. Am fost un copil precoce. Înainte de 5 ani, știam unele lucruri greu de înțeles și pentru o vârstă mai înaintată. Știam, de pildă, oarecare lucruri din gramatică, pe care copii de 10 ani le pricep greu. Am fost și amorezat înainte de 5 ani: de o fată de vreo 7-8 ani, care trecea pe la geamul nostru. Nu-i vorbă, era și un caz de sugestie, căci cei din casă mă tachinau cu ea. Dar știu că mă înroșeam când trecea pe la geam. Tot de la acel geam, vedeam și Ceahlăul, care era pentru mine ceva ca din altă lume, ca dintr-o legendă frumoasă. Nu știam pozitiv ce e acel Ceahlău, nici ce este un munte -- nimic!
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre Ceahlău, citate despre vârstă, citate despre viață, citate despre timp, citate despre munți, citate despre iubire, citate despre gramatică sau citate despre frumusețe
Cântecul unui om
Ce-am fost odat' aș vrea să fiu
Și azi, dar cu regret constat
Că m-am schimbat și-am lepădat
Tot ce-am avut, și-am fost... biet viu...
Mereu pe dos... iubit, urât
În contratimp am fost mereu
Am fost când șoarece, când leu
Nehotărât... sau hotărât...
Ce am sperat, nu s-a-ntâmplat
Ce n-am sperat mi s-a-mplinit
Am fost echilibrat, tâmpit,
M-am repezit... și-am contemplat.
Acum sunt umbra celui vechi
Și să mă-ntorc la ce am fost
Nu-i cu putință... nu-s vreun prost
Sunt numai bun de vreun priveghi...
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 05 Decembrie 2021 (5 decembrie 2021), traducere de Conceatu Petrică
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică
Viața e frumoasă!
Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.
Dar am țâșnit la suprafață și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar era Rece în acea apa! Era rece!
Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.
Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul nar fi fost atât de înalt
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!
Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste
Dar am fost născut ca să trăiesc,
Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.
Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre râuri sau poezii despre gânduri
Aș vrea...
Aș vrea să fiu un vânt prin nuc,
Aș vrea la tine să ajung,
Prin frunzele de trandafiri
Să pun petala din trecut
În brațele noastre și în nuc.
Aș vrea să fiu un vânt prin stele,
Să te cuprind mereu cu ele
Și să te strâng, să te sărut
Așa cum numai eu știu,
Copila mea și-a păcii pe Pământ.
Sunt vântul ce stă mereu în Soare
Și-alerg așa cum sufletul mi-o cere
Și răscolesc tot universul
Ca să ajung la tine, înger drag,
Dar misiunea mea nu s-a sfârșit
Aici, pe Pământul tău, Lumina mea,
Ești a păcii pe care-ai creat-o pentru viitor,
Așa cum ne-a dictat bunul Dumnezeu.
Aș vrea ca apele să le mișc
Și să le pun în suflete pierdute,
Să se întoarcă în viața iubirii înot,
Să lase-n urmă ura și dezastrul,
Căci numai cu inima curată
Păstrăm vântul din nuc și Soare
Ce ne veghează permanent,
Trecându-ne prin gaura cheii,
Făcându-ne mai înțelepți.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înot sau poezii despre viitor
Căsuța părintească
M-am tot plimbat și eu prin astă viață.
Locuri frumoase multe-am cunoscut.
Dar cea mai scumpă-e casa părintească,
Acolo unde mama m-a născut!
Într-o căsuță mică de la țară
Mi-am petrecut și eu copilăria.
Unde ca oaspete, seară de seară
În cap de masă stătea sărăcia.
Ne înghesuiam cu toții într-o odaie
Și cei mai mari și cei mai mititei.
Mâncam turtițe coapte pe tigaie
Și ascultam voioși povești cu zmei.
Râdeam cu toții și ne părea bine,
Chiar dacă foarte multe ne-au lipsit.
Dar gândurile mereu ne-au fost senine
Și adormeam alături, fericiți.
Era căsuța noastră foarte mică.
Pitită la o margine de sat.
Doar că acolo am fost fericită
Și mă simțeam ca Zâna din palat.
Copilăria mea a fost ca o poveste.
Și azi fiind matură, o visez.
Dar din păcate deacum nu mai este.
Însă în suflet, în veci am s-o păstrez!
Prin multe am trecut în astă viață
Și locuri foarte multe-am cunoscut.
Dar cea mai frumoasă-e casa părintească,
Acolo unde mama m-a născut!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre sărăcie