Ex-stasis

uneori îmi vine să te ciupesc de suflet,
să te jupoi până la nucleu,
să stârnesc un tsumami
în acest ocean de iubire
pe care mi-l aşterni la picioare,

mă scoate din sărite limpezimea asta a ta
din care mă preling
ca o placentă a visului,
ceva mă zgândără să-ţi tulbur apele,
să te zgâţâi din temelii,
să-ţi altoiesc crengile cu o mie de soiuri,
pentru ca apoi,
ademenindu-te cu ele,
să izgonesc raiul din tine,
să te fac al meu,
doar al meu,
până la uitarea de sine.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu muzei mele

De-ar fi să-ţi fac altar, l-aş face din inima mea;
să fii din Soare şi Pământ o parte,
din mireasma primăverii şi ruginia toamnă,
din Eternitate,
a sufletului meu angelică doamnă.

De-ar fi să-ţi fac un templu, l-aş face din albii trandafiri;
să fii o parte din Eden,
din rugăciunea către Tatăl Meu, din albul purităţii,
să-mi fii imnul abisal de suflet, scris într-un catren,
tu, veşnică Lumină a divinităţii.

De-ar fi să-ţi scriu Poemul, l-aş scrie cu sângele de suflet;
să fii nemuritoarea doamnă a spiritului meu,
zeiţă divină,
ţie să mă–nchin, şi-apoi lui Dumnezeu,
în veacuri de lumină!...

poezie de Ştefan Radu Muşat (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tie

Astăzi, respir prin tine
ca şi cum nu aş mai fi făcut-o.
Am să-ţi iau palmele
şi am să ţi le cuprind în ale mele,
pentru că suntem unul.
Am să-ţi sărut fiinţa acum,
doar în adâncul sufletului meu,
iar mâine, o vom face nemăsurat.
Am să-ţi recit versuri
pe colţul lunii, care în seara asta
este atât de caldă
pentru noi doi.
Am să-ţi culeg stele
şi le voi aşeza în partea dreaptă
a sufletului tău,
alături de... mine.
Am să-ţi şoptesc vise
ce până ieri le-am avut,
iar astăzi sunt... realitate.
Am să-ţi sărut inima...
deoarece face parte din mine.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori un tren ajunge să te ducă în gara ta, chiar dacă tu urcasei în el doar pentru a te îndepărta de ceva. O persoană cu care te-ai traversat fugar, într-un loc în care nici nu prea voiai să mergi, ajunge să-ţi spună, în timp: "Ca să vezi, până la urmă noi doi am fost un accident fericit. A ieşit ceva bun din treaba asta."

Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralel împreună

Ne plimbăm paralel,
Pe linia asfinţitului,
Tu pe a ta, eu pe a mea...
Iar eu
Îmi chinui tăcerea:
Să-ţi plimbe paşii prin începuturi
Până ajungi să vorbeşti
Pe limba mea, pe linia noastră...

Ne zâmbim deferent,
Pe urme de tăcere,
Tu pe a ta, eu pe a mea...
Iar tu
Îmi stingi privirea:
Să-şi piardă din dor prin absenţă,
Până uită scântei în distanţă
Pe drumul meu, pe visul nostru...

Ne plângem similar,
Pe nuanţe personale,
Tu pe a ta, eu pe a mea...
Iar eu
Îţi descânt rănile:
Să-şi vindece golul din crezuri
Până renasc din iubire,
Pe suflul meu, pe firul nostru...

poezie de Gabriela Chişcari (10 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aş fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsuraţi, paşii vorbei m-au
dus uneori către tine şi ţi-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat şi eu,
pierdută prin el, nu mai ştiam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau şi mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea şi cu mine,
credeam că trăiesc.
Şi s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simţeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
şi cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruş străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăţi
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
paşii ar bate doar pe loc,
urmele ar păşi înainte şi
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braţ cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva despre judecata altora

acum să-ţi spun ceva despre judecata altora
despre supravieţuire
despre plânsul tău şi miopia lor
despre durerea ta şi urma pământului
să-ţi spun ceva despre zvonul nopţii care îţi ascunde plânsul
apoi să strâng din dinţi
pentru că un supravieţuitor urmează drumuri până la capăt

şi pentru că pulsezi mai puternic după fiecare lovitură
iar tu omule
eşti copacul din mijlocul furtunii
dansează până la final
pentru că înalţii nu cunosc lucrurile simple şi fericirile
fiind mult prea sus de rostul vieţii

poezie de Dorina Şişu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

până la capăt
mai este un drum
unde pot să ajung
şi să-ţi spun
ce nu ţi-am spus niciodată

te iubesc, omul meu bun
pe tine te iubesc, şi câinele
ce te-a muşcat de faţă
din prea multă iubire

mai am un capăt de drum
cu mult mai subţire
decât zaua din lanţ
până ajung la tine

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dawson: Todd, am spus să te duci naibii. Ar trebui să-ţi fie ruşine, omule, şi nu pentru că te porţi urât cu oamenii pentru că sunt mulţi care fac asta. Ar trebui să-ţi fie ruşine pentru că ţi s-a acordat un privilegiu uimitor şi tu nici măcar nu iei asta în serios. Ai ocazia să faci filme. Îţi câştigi existenţa făcând asta şi tu nici măcar nu apreciezi acest lucru. Filmul acesta nu o să fie bun de nimic. Eu ştiu asta şi tu ştii asta şi toată echipa ştie asta. Şi probabil că şi următorul tău film o să fie la fel. Ţi s-a dat această şansă incredibilă, iar tu o dai în bară. Îmi este milă de tine. Dacă o să ajung vreodată aici, o să fac totul diferit. (Oamenii îl aplaudă până când se întoarce Todd spre ei.)
Todd: Ai mare curaj, puştiule. Acum dispari de pe platoul meu. Eşti concediat.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşterea temperaturii duce la începerea altor reacţii nucleare în nucleu, elementele chimice fuzionând în elemente din ce în ce mai grele. Ultima reacţie care are loc este fuziunea siliconului în fier-56. Până acum steaua a emis energie prin reacţiile din nucleu, dar fierul nu poate emite energie, ci absoarbe. Dacă până acum steaua a menţinut un echlibru între energia emisă (ce tinde să marească steaua) şi forţa de gravitaţie a nucleului (ce tinde să colapseze steaua), în momentul în care în nucleu se află numai fier, straturile exterioare ale stelei se prăbuşesc rapid pe nucleu. Ce se întâmplă după acest moment nu este bine cunoscut, dar se produce o explozie gigantică, cunoscută sub numele de supernovă. Pentru o perioadă de timp, steaua devine mai strălucitoare decât galaxia din care face parte.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Aş renaşte doar din tine să am sângele nebun
Să te simt cum curgi în mine ca o lumânare arsă
Te-aş iubi până la lacrimi chiar de-ai fi un greu taifun
Să nu ştiu nimic de tine, versul să îmi fie casă.

Aş renaşte dintr-un vers să-ţi fiu muza ce te-mbie
La o mie de păcate săvârşite-n miezul nopţii
Să te chem şi să te-alung în abis o veşnicie
Printre demonii din umbră, ce zâmbesc şăgalnic sorţii.

Aş renaşte poate mâine dintr-a ta inimă mută
Să simt nebunia-ţi dulce cum tresaltă peste sâni
Aş străbate chiar şi Cerul să fiu martoră la nuntă
Cum a cui? A doi nebuni ce-i fac jurăminte Lunii.

Aş renaşte mai mereu din al gândului poem
Să mai simt odată Cerul coborât în pieptul meu
Numai tu îmi ştii păcatul de a-ţi fi un crunt blestem
Care arde trup şi suflet, până-n Cer la Dumnezeu.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă...(unu)

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineaţă,
Când te vor soma cocoşii să stai drepţi pentru apel?
Şi te vor întoarce-n pături cât să-ţi ia un an din viaţă,
Şi să-ţi mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreaţă!
Cu ferestrele în mare şi pereţii din oţel.
Îmi vor creşte-n aripi vise şi în tâmple flori de gheaţă,
După care-o veşnicie, mă voi odihni niţel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câştigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Şi când alţii vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, şi cu tine, ce m-oi face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu...
Fie ca ele să-ţi amintească mereu
De casa noastră, de armonia din ea,
De toată frumuseţea din viaţa mea,

De dragostea ce-adânc ţi-o port
Până în clipa ce voi fi mort,
De dragostea adâncă pe care mereu
Ţi-am purtat-o în sufletul meu.

Să-ţi amintească de mama ce te-a născut
Şi de tot ce pentru tine a făcut.
De iubirea cu care te-a'nconjurat
Bunul, frumosul şi dragul nostru băiat.

De copilăria ce ţi-a făcut-o frumoasă,
Mamă iubită, mama duioasă,
Mama de aur şi ca s-o spun pe bune:
De ne'nlocuit pe pământ, unică'n lume.

De pomul de iarnă, de Moşu' Crăciun,
Ce-l aşteptam cu toţii de Sfântu Ajun.
De bucuria imensă din sufletul tău,
Mare şi luminoasă ca'naltul Ceahlău.

De timpul când erai încă firav
Şi ca orice copil, mai erai şi bolnav
Şi cât puteam să fiu apoi bucuros
Că te vedeam din nou sănătos.

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu,
Să te aibă în pază Cel Bun Dumnezeu,
Să-ţi aminteşti aşa, câte-odată,
De mama iubită, de bunul tău tată.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind pentru o clipă-acel revers

Ce bucurie este pentru mine;
Să-ţi fiu şi cer şi zare eu să-ţi fiu.
Să simt trăiri ce-abia în ceas târziu,
Mi se preling în suflet şi prin vine.

Îmi iau penelul să-ţi fac un crochiu,
Să nu te pierd printre uitări haine,
Să te ascund pe culmi voit andine,
Vieţii să-i smulg un nesperat pariu.

Şi te închid în micu-mi univers
Să ne iubim în ritm de bacanale,
Uitând răbojul timpului neşters,

Dând liber frâu pornirii ancestrale,
Fiind pentru o clipă-acel revers
Din crudele statistici infernale.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia sufletului meu

Îţi port în mine binecuvântarea,
În suflet îmi răsună simfonia,
În fiecare zi se aprinde zarea
Şi a înflorit în mine bucuria.

De-aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi ţi-aş cânta de dragoste şi dor,
În fiecare mărunţiş al vieţii să te caut
Şi-n limpezimea apei, la izvor.

Te văd din nou cu ochii minţii,
Îmi fac pumnal din dorul meu de ducă,
În timp ce trag de viaţa mea cu dinţii,
Să ies din trup, ca o nălucă.

Dar voi veni pe fir de primăvară
Din iarna rece a sufletului meu,
În calea ta mă simt uşoară
De tot ce am urât în traiul meu.

poezie de Lusiana Drăguşin (12 aprilie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Să-ţi dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îţi dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!

Să-ţi spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îţi spun din dor, din vină, eu,
Ca-n braţe să îmi cazi:
Al meu!

Să-ţi cânt ca să îmi cânţi,
Ce joc!
Îţi cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinţi
În troc.

Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îţi vin din ochi, din paşi, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.

Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, uşor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.

poezie de Gabriela Chişcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu la Tine

Eu la Tine-n închinare
Am venit să-Ţi cer iertare
Şi în marea-Ţi îndurare
Să mă vindeci vreu
Eu la Tine ostenită
Vin să-Ţi spun că sunt rănită
Şi de lume prigonită
Dumnezeul meu.
Eu la Tine vin Preasfinte
Tu de-acum îmi eşti Părinte
Şi supusă înainte
Mă închin şi vreu
Dacă sufletul meu tace
Dacă-i trist şi n-are pace
Fă-l cu Tine să se-mpace
Dumnezeul meu.

Tu mi-ai dat din cer Lumină
M-ai iertat de orice vină
Mi-ai intins o mână aplinaă
De-ndurări, şi eu
Vin să-Ţi mulţumesc Preasfinte,
Vin să-Ţi mulţumesc fierbinte
Vin să-Ţi mulţumesc Părinte
Dumnezeul meu...

poezie de Adriana Cristea (3 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Iubirea mea să te atingă,
În clipele când te doresc...
Şi amintiri să nu se stingă,
Până când clipele nu se-mplinesc!

Iubirea mea să te doboare,
Să nu mai ştii ce e cu tine...
Să îmi revii jos, la picioare,
Să fii al meu, doar pentru mine!

Iubirea mea să nu-ţi dea pace,
În nopţile când îmi lipseşti...
Să-mi faci bogate din sărace,
Clipele-n care fericeşti!

Iubirea mea să te consume,
Să poţi cunoaşte ce simt eu...
S-aduni momente în albume,
Cu noi doi şi cu Dumnezeu!

Iubirea mea să te înveţe,
Să poţi şi tu ca să iubeşti...
Să-ţi dea imbolduri şi poveţe,
Să ştii ce-ţi sunt, să-ţi aminteşti!

Iubirea mea sa te lovească,
În inima ta împietrită...
Şi dragoste ea să primească,
Cum soarta-i scrisă şi menită!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul cunoaşterii

Ca eu să te cunosc,
mai întâi trebuie să-ţi efleurez privirea,
apoi să-ţi tulbur mintea ca un mosc,
să mă primeşti în gând, gândirea,
să iau un loc în suflet,
să-ţi ating într-un tot tremur mâna,
de care să mă prind dintr-un răsuflet,
să mă apropii mult de corp, întins pe râna
pe care să-l pătrund
pe toatele intrări, cotloane
şi unde să mă vărs profund
de mine, să mă uit de orice, galoane
ce inutile sunt,
când dezbrăcat tot, gol
de umbre... numai o umbră pe pământ
e numai adevăr, nu se mai joacă rol,
ci numai pur şi simplu dăruirea
total, până la oase... trosc,
când e doar câteva minute fericirea
de-a fi, să pot să te cunosc
şi să mi te repet minute, ore, zile, ani...
ce fac din fire, firi, bălani...
pân' n-o să mă mai recunosc!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In umbra visului impanzit de tine

Mă întreb
cum va fi cea mai frumoasă noapte

după care tânjesc
de la facerea lumii
pentru care mă deşir
până la capătul pământului
căutând înţelesul unui răsărit de soare

în umbra visului
împânzit de aroma ta
furată o dată cu muşcătura din Rai
în care murmură ca o lacrimă
chemarea însingurării
pentru noaptea
din care adâncurile se vor deschide
cu tine.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să cer

dacă-mi permiţi
în noaptea asta
vreau să devin
o stea

te las acasă
suflet al meu
chiar dacă vrei
să-ţi faci de cap
să nu uiţi
înveleşte iarba
în falduri croite
din cinci colţuri
hrăneşte-i pe copii
cu poveşti
despre lumini
să le spui totul
mitul cu baba cloanţa
e doar un dig
în calea valului
să nu uit
scoate din coşul de rufe
năprăzniciile şi piatra
în noaptea asta
vreau să îmi plimb
pe străzile cerului
carcasa de lut

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!