Pe podelele trosnind, alung găinele

Şi văd vrăbii zburând pretutindeni, jur împrejur,
ca şi cum nu merită să întrerupă zborul pentru un bob de orez.
Ele au ochi limpezi, cu lumină venind din interior.
Graurii zboară de asemenea pretutindeni, confuzi, în stoluri.
Ei vibrează şi scot sunete care par flash-uri.
Când nu se mai văd, cerul coboară mai jos,
Albastru-întunecat pe întinsul satului.
Cerul se ţine mereu aproape de-acest pământ,
forţându-ne să-i privim albastrul,
în felul în care strămoşii noştri ne fac să privim în noi înşine,
în golul îngust şi adânc – astfel că noi privim iarăşi
pe Septembrie în ochi – suntem mulţumiţi de insignifianţa acestei luni,
dar întristaţi de scurtimea ei.
Trăindu-ne vieţile astfel, ne simţim în siguranţă.
Atâta orez. De unde vine oare?
Atâtea culori aurii. De unde vin oare?
An după an am fost binecuvântată, pentru a fi apoi abandonată.
Când veselia şi tristeţea vin îmbrăcate-n aceeaşi culoare
sunt fericită şi-mi doresc să fiu uitată.
Dar de cine-s separată? Nu ştiu.
Eu stau întotdeauna aproape de orele care mi-au fost date.

poezie de Yu Xiuhua, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea şi dragostea sunt întotdeauna în calea noastră, mai aproape de noi decât credem. Numai că noi le privim cu ochi de miop când sunt la depărtare şi cu ochi de hipermetrop când sunt aproape. Şi puţini sunt cei care îşi pun ochelarii pe nas ca să le descopere.

Ela Marin (28 septembrie 2010)
Adăugat de Ela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa în care începem să privim şi să dăm vina pe lucrurile din exteriorul nostru, în loc să privim în interior, suntem ca Superman în preajma kriptonitei: puterea noastră dispare. Factorii exteriori da, îţi pot influenţa destinul, însă nu ei îl hotărăsc. De exemplu comunitatea în care te-ai născut, părinţii tăi, felul în care arăţi, felul în care ai crescut - toate acestea îţi influenţează destinul, dar nu îl hotărăsc. De aceea asumarea responsabilităţii pentru viaţa ta ţine de tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam aşa!

Fraţilor, m-aţi omorât,
Mi-aţi băgat doar vot pe gât,
Messenger-ul este plin
De miere şi de venin!
Aproape că s-a blocat,
De îndemnuri la votat,
De atâtea indicaţii,
Candidaţi şi explicaţii,
Parc-aş fi handicapat..
Să votez nu am uitat!
M-aţi înnebunit de tot..
Evident, că merg la vot,
Când vreau eu şi-atunci când pot!
Atâta manipulare,
Nu am mai văzut sub soare..
E o bătălie sumbră,
Fără teme, doar cu umbră,
Şi-ntreb, în astă poveste,
Europa unde este?
Aşa că, vă rog frumos,
Lăsaţi butonatul jos,
Şi ieşiţi şi voi afară,
Că acum se face seară!
Şi votaţi aşa cum vreţi,
După aşteptări, băieţi,
Şi să nu greşiţi cumva,
Să votaţi cu inima,
Că alte criterii nu-s..
Nimeni nu a fost dispus,
Să ne facă să-nţelegem,
Încotro privim şi mergem,
La ce să ne aşteptăm..
Oare, pentru ce votam?
Mai mult nu vă zic, că sunt,
Toţi, o apă şi-un pământ!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne privim în ochi

Dumnezeu a pus în palme inima
Să-i sorbim licoarea dulcelui alint,
În creuzetul vieţii s-o simţim ca stea
Adusă în iubire cu raze-n infinit.

Ne învârtim frumos în propria viaţă,
Pe rând, sau nu, chiar în clepsidra pură,
Că tot ce arde-n noi e-o dimineaţă
Cu muguri puşi să crească şi în zgură.

Tu eşti steaua ce-a răsărit în vis
Să ne privim în ochi clipă de clipă,
Să-ţi mulţumesc pentru eternul zbor,
Cu inima-nălţată în doi, sub o aripă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră cu ochi

O piatră cu ochi
Se uită la mine,
Ea cunoaşte liniştea,
Eu nu sunt de piatră,
Ea cunoaşte limbajul ploii,
Eu sunt grăbit, deschid umbrela,
Ea a fost om, pe când eu
Eram piatră, astfel ne privim în secret,
Eu – o biată carne cu suflet, acolo,
Ca un câine credincios – sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ţărm

cum să îmbrăţişezi deznădejdea
cum să pictezi tristeţea pe scoarţa sufletului
cum este să mori în fiecare zi
nu ştim încă să privim
privim dar nu ştim să ne privim
cine ştie unde ne vom duce
ne vom aşeza pe treptele durerii închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
vom căuta mereu un loc
un ţărm închis într-o linişte oarbă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de grea ar fi viaţa, există un lucru pe care îl putem face fără să ne coste nimic: să privim cerul în loc să tot privim în jos...

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu mai bine ca oricine

Este vremea de iubire,
Luna vrea să fac-amor,
Stele cad înspre uimire
Fără niciun viitor.

Eşti regină-n astă noapte
Când bat clopote de-argint,
Cerul când va cerne soapte,
Vin luceferi... care mint.

Noaptea-s sărutări furate
Şi sunt buze ce-nfloresc,
Eu... privirile curate
De-ai tăi sâni mi le lipesc.

Te cuprind c-o-mbrăţişare
Tandră şi-apoi ne iubim.
Plâng cireşii plini de floare,
Hai iubito!... să-i privim,

Vreau să-mbobocească dorul
Pe o aripă de vânt,
Când voi săruta piciorul
De la coapsă... la pământ.

Ştiu mai bine... ca oricine
Şi m-aştept... la oare cum,
Vremea dragostei când vine,
Mă găseşte... peste drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e târziu

Te-ai îndepărtat, te ascunzi în tine
Aerul ce ne-nconjoară respiră greu
Te uiţi şi privesti tăcut prin mine
Cred că a ta iubire nu mai sunt eu

Eu te iubesc, îţi scriu prin mesaje
Rece bună seara tu îmi răspunzi
Cuvintele tale seci şi dure marcaje
Prin telefonul pe care tu îl ascunzi

Glasul nostru noi l-am uitat de mult
Gândurile se împiedică de tastatură
Vocea noastră este acum a unui mut
Dacă ne-am vedea privirea ar fi ură

Să ne vedem să ne-ntâlnim în drum
Oameni frumoşi ce trec ne înconjoară
Blândeţea din glas amandoi să auzim
Să privim cerul şi păsările cum zboară

Fără cuvinte scrise în ochi să ne privim
Nu ne ferim sinceri cu noi să fim mereu
Fericirea şi viaţa să o simţim şi să trăim
Să încercăm să fim nu e târziu sau greu

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai venit de nicăieri şi dacă e undeva, unde trebuie să ajungi, atunci trebuie să ajungi Aici. Dar Acum unde eşti? Pentru că atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva şi ajunge undeva, deoarece suntem veşnic pretutindeni. Dacă Sinele e veşnic, se pune problema să fi venit de undeva, există pentru el spaţiu-timp ca să poată călători undeva? Şi unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea să călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacă aş ştii primul meu strămoş în sfârşit aş afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică eşti terminat. Oare înainte ca să ştii de unde ai venit şi unde trebuie să ajungi, nu ar trebui să afli mai întâi cine eşti tu? Dacă nu eşti călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri pentru ieri...

Am sperat mereu
Că ai să te întorci,
Că vom fi din nou împreună.
Dar, aştept … aştept…
Oare toate punţile de legătură s-au rupt?
Oare nu mai există nimeni
Care să-mi spună ceva despre tine
Sau să-ţi spună ceva despre mine?
În fiecare noapte mă întreb:
De ce ne-a fost dat să ne întâlnim
De ce n-am trecut unul pe lângă celălalt ca doi străini,
Fără să ne privim măcar…De ce?

Nu are rost să mă frământ:
Am fost două paralele
Care atunci, în acea clipă
Au atins infinitul
Dar, doar pentru o clipă.

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marţi nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

De-aşi fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Mâine aş fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Şi luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deşeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Şi luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Şi luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec şi eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
şi-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţă teluriană

Nu ştiu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde şi-a înmuiat culori şi cine a stat şevalet,
Cum de pictează mii şi mii şi, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecţii de estet?

La ce-i serveşte policromul şi din ce-şi face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-şi toarne veşnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.

Cum, unde, cum se plămădeşte păienjeniş de atâtea fapte
Şi când şi de ce oare ele şi-au făcut între ele alei
Şi, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.

Oare de ce e atât frumos şi de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor şi eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... şi-a câta rundă?"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasi pe nisip

Pasi pe nisip
Pasi in uitare
Pierderi de timp
La marea... mare.

Lacrimi in ochi
Vise desarte
Si-n rst doar scoici
Si-n rest doar noapte.

Noapte si zi
Dar dargostea?
Hai vino-acum
Si nu vei regreta.

Privim nisipul
Privim marea
Eu iti vad chipul
In departare.

Te string la piept
Imi dau sperante
Oare e drept?
Oare am sanse?

Azi imi lipsesti
Si chiar ca-i greu
Si te iubesc!
Iubitul meu.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua nopţii – adaptare

Ne-ncredinţăm că suntem
Când iubim!
-Zicea poetu’n versul său-
Şi’oricât de-adânc în noapte-am fi
Suntem în zi.
Dar de se-ntâmplă să-ncurcăm
Faţeta urii şi-a iubirii,
Cu ochi stâncoşi ne poticnim
Şi chiar de eşti Tu pretutindeni
Noi nu te-ajunge.
Sălaş în Tine nu avem
Sfânt Elohim.
Când Tu vorbeşti
Străină vorba-ţi auzim.
Când noi grăim, străin ne eşti.
Bujorii mari au înflorit
Şi roşul lor se scurge pe tulpini
Cu nori în ochi privim lumina lor,
Şi n-o vedem.
Parfumul mângâie întregul câmp
Iar noi călcăm bujorii mari de ne-nţeles.
Tânjim să ne iubească cineva
Când Tu ne-ai dăruit şi flori şi câmp
Şi gândul Tău şi vorba Ta.
Şi noaptea mare în care să-ncercăm să te găsim.
Şi chiar de eşuăm, noi să iubim
Şi chiar de nu vedem- vedem.
Şi chiar de nu simţim- simţim.
Şi-aşa cum şi poetul şi Ioan spunea:
Oricât de-adâncă noapte-ar fi,
Atuncea când iubim, e zi!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul nostru

nu ştiu unde a început
despărţirea noastră
ce vierme de mătase a ţesut
firul ei subţire
hrănindu-se din iubirea ta
şi din frica mea
că te-aş putea iubi.

aproape că s-a făcut iarăşi toamnă
şi uite cum firul ăsta răsucit de mii şi mii de ori
alcătuit din bucuriile şi suferinţele noastre
din tăcerile şi din cuvintele noastre
din exuberanţa şi din neputinţa noastră
din grija ta pentru mine şi din nepăsarea ta
din teama mea şi din indiferenţa mea
e tot ce ne mai leagă.
nu mai e timp acum
atât cât a fost l-am risipit amândoi
am hrănit cu el vieţile altor oameni
care am fi putut fi noi înşine
dacă eu m-aş fi aplecat să-ţi leg şireturile
atunci când aveai genunchiul zdrelit,
dacă te-aş fi luat în braţe atunci când mi-ai spus
vino,
dacă ţi-aş fi răspuns
bine,
atunci când mi-ai şoptit
rămâi.
acum despărţirea e tot ce ne-a mai rămas
singurul lucru care ne ţine împreună
hrănindu-se din apropierea noastră
numai pentru a o distruge
ca o vietate digerându-şi propriul trup
ca să rămână în viaţă.

nu mai e timp acum
decât să ne îmbrăcăm disperarea şi teama
şi tristeţea şi neputinţa
şi să le purtăm zâmbindu-ne
în vreme ce apele vieţilor noastre
se despart
după ce au curs atâta timp prin aceeaşi albie
îngânându-se încă,
jucându-se o ultimă oară
unele cu altele
ca nişte versuri sălbăticite
care nu mai rimează
dar care sînt încă legate
într-un poem.

nu ştiu unde a început
despărţirea noastră
ce vierme de mătase a ţesut
firul ei subţire
hrănindu-se din iubirea ta
şi din frica mea
că te-aş putea iubi.

poezie de Paul Gabriel Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi, de va fi...

nu ştim încă să ne privim
privim dar nu ştim ce privim
sunt un ţărm închis într-o colivie
cum să împart zilele, cum să le chem
înainte să destram infinitul cu zbuciumul gândurilor mele
să îmi iau în suflet însingurarea
să îmi văd, iarăşi şi iarăşi pasul înconvoiat de gânduri
astăzi şi mâine, într-o nouă-veche zi
de va fi, într-o zi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul care vibrează constant nu vibrează singur. Un şir întreg de sunete alăturate, cărora creatorul inventiv nici măcar nu le-a dat naştere, vibrează şi ele laolaltă şi se întrunesc într-o multitudine complet nouă şi rezonantă. Acestea sunt sunete armonice, acele apariţii adiacente, direct subordonate: epifenomenele imediat următoare. Coarda elastică, ce a fost întinsă între două puncte, coloana de aer care a fost închisă într-un spaţiu cilindric, nu poate vibra pe de-a-ntregul. Trebuie să se împartă după legea masei inerte. Iar din aceste subdiviziuni rezultă o serie de sunete care aparţin sferei familiei sunetului de bază. Aşadar, sunetul de bază nu este singur. Este mereu însoţit de familia sa, care îi aparţine şi îi este aproape. Şi foşnetul, o sumă indefinibilă de surse ale sunetului, are armonice. Acestea sunt, însă, de neperceput pentru funcţia de întemeiere a conştiinţei mele, pentru că sunt nediferenţiate.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus e cerul, jos pământul

Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne priveşte Sfântul.
Dumnezeu ne ocroteşte,
iar pământul ne hrăneşte.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit fiinţa,
tot din cer avem credinţa.
Noi ştim de unde venim,
ştim şi unde vieţuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuşi,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
şi-n eternitatea sa.
Şi cerul, dar şi pământul
sunt părţi ale vieţii noastre.
Când ne vine la toţi rândul
călătorim printre astre.

poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!