Picături de timp
amintirile plâng
lângă coconul spart -
pulbere de stele risipită-n vânt
cad cioburi de cer în crepuscul -
picături de timp în clepsidra vieții
fir de nisip ce toarce dorul
răsucit pe deget
o dată
de două ori
laț așezat în jurul inimii ce tace
și tace atât de rece
izvorul iubirii a înghețat
clopoțeii de apă -
cântecul de lebădă al cuvintelor -
se sparg de pereții nopții
până și zborul a amorțit
fluturii își strâng aripile
și se întorc în fiorul dintâi.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Efemeride (17)
Tai timpul
adunându-l crâmpeie
în poala sufletului
Tic tac
Tic tac
Mi-e sete...
o sete viscerală
de absolut
iar cuvântul tău tace...
Pereții camerei
sunt reci
și gri
ca o indiferență
ce s-a așezat
între noi
Îmi sângerez palmele
și încerc
să-i încălzesc
cu roșul sângelui meu
Și scriu...
Îmi golesc ochii
de culoare
implorând zorii
să-ți zâmbească
Vorbește-mi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dureri
Mă doare bucățica mea de cer
În care plâng tăcerile și dorul,
Și-n norii ce se strâng le văd cum pier
Căci le-am ucis cuvintelor fiorul...
Mă doare codrul ce-a-nverzit sfios
Tot așteptând o singură privire
Și glasul meu ce-i recita duios
Din cartea cu poeme de iubire...
Și doare unda rece de izvor
Ce setea nu-mi mai poate adăpa
Și doare fiece cădere-n zbor
Când ruptă eu din tine-s... aripa.
Și toate dor și sunt tot mai departe
Și-mi sângerează numele ce-i scris
Cu unghiile înfipte-adânc pe-o parte
În sufletul ce mi-este interzis...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgiile cuvintelor (41)
lumea în alb-negru
o comedie în trei acte
recizorul strigă în porta voce
privește împrejur
curând va cădea cortina
actori pe scena vieții
unora li s-au dat măști
altora li s-au repartizat
dezamăgirile
în doză dublă
totuși strălucesc
deși nu știe nimeni
când se lasă întunericul
câtă nefericire arde în ei...
se recunosc
ca imaginile din oglindă
ale aceluiași suflet
și n-au nevoie de litere
folosesc
limbajul durerilor ascunse
cuvintele tac
tace și sufleorul
catifeaua lucește rece
sfârșitul călătoriei
în ochii tăi
curcubeul și-a stins culoarea
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgiile cuvintelor (6)
Un aer rece vine așa
dinspre cuvinte
iar tu ești mai posac ca o zi de toamna
ceva mai aproape ca moartea
și mai departe ca viața...
Și mă dezbrac de mângâierile tale
ca de o haină prea largă
și mă încalț
cu papucii pe care mi i-ai dat
și pornesc prin viața
asta ca un fum ce-a părăsit focul
și mi-e rece
din ce în ce mai rece
Cu cât ajung la cuprinsul acestei carți
pe care nu știu cine
a numit-o atât de absurd "noi"..
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E vară, Sânziene și-i mister!
Adie vânt în clopoței de fier
Și focuri se aprind în fapt de seară
Să vină Sânzienele să ceară,
Să se deschidă porțile în cer!
Se prind de mâini, și-al nopții temnicer
Cu vraja glasului îl înconjoară,
Și lacătele-nchise le doboară,
Să se deschidă porțile în cer!
Sub talpa goală neîncrederi pier;
Iubirea-n noaptea asta-i re-nnoită,
Noroc răsare-n hora tropotită,
Să se deschidă porțile în cer!
Adie vânt în clopoțeii de fier
E vară, Sânziene, și-i mister...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai spune-mi...
Mai spune-mi de tine, iubito!
Cu șoapta divină a Lunii,
Ce mângăie tristă alunii
Și somnul mi-l curmă, dorito...
Mai spune-mi de vara ce trece,
De tristele toamnei căderi,
De doruri și vise, ce speri...
Și scoate-mă din noaptea cea rece!
De fluturi pierduți în crepuscul,
De-argintul ce-n undă sclipește,
De cine acum te iubește,
De dorul de mine... Minuscul.
Vânturând amintiri pe-nserat
Trec gânduri risipite-n pustiu,
Și somnul mi-e greu și-i târziu...
Mai spune-mi că nu mai uitat!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renasc în timp și spațiu
orizontul își risipește culorile
sfărâmă cioburi de întuneric ca într-un ritual
norii plumburii plutesc agale
prin valuri de ceață
luna e plină de taine
vrajă de-a curmezișul lumii
liniștea glacială se așterne peste umbre
conturează imensitatea
clipa masurată în gesturi magice
mă face să ies din timp
gândurile învăćuite în mătasea catifelată a nopții
îngăduie viselor să se prefacă în fluturi
fusul timpului toarce clipe necunoscute
desăvârșește victoria unui val de simțire
salvează viața dintr-un palid abis
dorul construiește un pod de vise
urzește calea întoarcerii
mainile nopții țes aripi (trupului în descompunere)
pentru zborul cu iz de eliberare
totul pare un simplu desen pe nisip
iar eu... o existență tatuată în timp.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și bărbații mai plâng câteodată
Și bărbații
Mai plâng câte-odată,
Dacă merg desculți pe tăiș,
Suferind ca și orice femeie,
Doar că ei, o fac,
Pe furiș.
Cel mai des,
Se ascund după deget,
Când secunda bezmetică fuge,
Și de-acolo, din întuneric,
O ploiță din streașină
Curge.
Nici o șansă
Să scape de ploaia,
Din a inimii nor răzvrătit,
Cerul căreia, crapă în două,
Nici un suflet de lacrimi
Ferit.
Sunt creați
Ca și orice... fi-in-ță,
Din tăceri, la un loc adunate,
Ies din albie, intră-n nisip,
Lac de lacrimi amare,
Secate.
Și bărbații
Mai plâng câte-odată,
Picături, nu văzuși mai rebele,
Când și-adună în palme durerea,
Inundată de ploaia
De stele.
poezie de Victor Cobzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unul face și tace, altul tace și place, al treilea tace și tace...
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ai plecat
Un vis cu tine am avut
Si visu-n zori a dispărut
Iluzii multe s-au pierdut
Nu stiu ce s-a întâmplat
De lângă mine ai plecat
Un geam e sfărîmat
In grabă mare tu l-ai spart
Iubirea-n ură ai transformat
Nu ai privit, nu te-ai uitat
Din viata ta m-ai alungat
O legătură de iubire s-a rupt
Nu ți-a păsat, nu te-a durut
Si lacrimi multe am vărsat
Pe cioburi iubire am desenat
Inima de dorul tău a înghețat
Si sufletul mi-e gol si pustiit
Durerea din suflet am aruncat
Pe geamul care tu l-ai spart
Acum te uiți spre geamul spart
Dar eu am obosit, am înghețat!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul
Stele prelungite în seri de caolin
smalțul spart al lacrimii tale
amestecat cu mirosul de vin
din porțelanul inimii goale.
Ninge cu pulbere de venin
peste măruntaiele pietrei sfărmate
solii morții devin
cioburi de eternitate...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna din cuvânt
Ce iarnă stranie cade-n cuvânt...
De-un timp, ninge cu versuri peste noi.
Se-aud povești în vaietul de vânt
E primăvară-n lumea de apoi!
Un frig se lasă-n filele de carte,
Tăcerile cuvintele-au învins.
De-un timp încoace îngerii au parte
De glasul poeziei din cuprins.
Ce-și plânge coala tristă neputința...
Că încă-o pană-n zori a amorțit;
Își poartă poezia neființa
Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit!
Și nu-i nici un descântec să desfacă
Tăcerea din poveștile nescrise,
Ideea de cuvinte se dezbracă
Iar Muzele, de Moarte, sunt învinse...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire în Zodia Iubirii
REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII
Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.
Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.
Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.
Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopți cu lună.
Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoțește în al nopții vis,
Pe aripile lui să fim împreună.
Te aud cum mă strigai din trenul vieții,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineții
Fără să cobori în gara fericirii.
Maria Filipoiu
Iunie. 2014
poezie de Maria Filipoiu din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna care m-a scris
Căzusem din mine;
Pe gresia umedă și rece
a nepăsării.
Probabil călcasem strâmb.
Mai aluneci uneori în greșeală...
nu, nu capul mi-l sparsesem
(aș fi scăpat de bâzâitul enervant al gândurilor)
inima a fost cea care s-a spart.
Unde priveam,
în jur,
erau numai cioburi roșii,
flăcări mici
ce îmi ardeau ochii.
Am plâns, recunosc
lacrimile, însă, n-au reușit
să stingă arsura.
Mâinile, ca niște arbori dezgoliți,
pendule numărând neputințele
Te doineau într-o rugă de taină.
Tu ai fost cel care a suflat peste răni!
Tu ai fost cel care ai lipit cioburile!
M-ai luat literă cu literă
și m-ai însăilat cuvânt.
Cu îndemânarea ceasornicarului
ai rotit cuvintele
și timpul a curs gros,
ca mierea,
în rănile aripilor
ce s-au ridicat în taina versului.
Ieri eram o cumpănă cu ciutura spartă.
Azi fântâna cuvintelor mele și-a ridicat apa
până la buza cerului:
Soarbe-mă poezie!
Tu ești mâna care m-a scris...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temeri
Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greșelilor ce le-am făcut...
Mi-e teamă de tot neștiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viață ghidează;
De vântul ce-n brațe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o șoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătați de visul dintâi.
Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.
Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găsește sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunțând să-și afle menirea...
Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând pași spre viața de-apoi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul inimii
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții
din dragostea pură mi-am făcut un scop
o apăr cu tărie să nu mi-o fure hoții.
imagini senzuale curg din caleidoscop
iubirea mea bătrână trece prin echinocții
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții.
mă scufund în mare ca un periscop
la picioarele mele zburdă cașaloții
propovăduiesc iubirea ca un episcop
icoane de lumină cumpăr la promoții.
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoții.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rece
Și rece in jurul meu
Și aerul e rece.
Eu plâng de dorul tău,
E rece și nu-mi trece.
Dar tu îngheți
Și-ai sufletul rece.
Inima mea e caldă,
Dar căldura trece.
Și e gheață in jurul meu
Și e rece mâna ta.
Ingheață si mai tare
Atingându-ți inima.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de Cristina Vâlcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
11 Vlad
Un haos nebun vorbindu-mi în gând
Se apropie și tace
Și tace
Și tace...
Ca un sentiment în alb-negru
Ce mă-ntrece în numărat stele
Și mă vede odată-n tren
Și mă vede
Și mă vede...
Eu sunt Tiana, cea ce încă aude...
Picăturile din ziare...
Ce trec pe lângă mine, în ochii și în inima mea
Cu o altă privire...
De altă privire.
Artă, seacă și atât de simplă,
Veche, dar autohtonă...
Simte atunci când nimeni nu mai simte,
Pași de om.
Într-o față, fără fața... într-o zi întâmplătoare
Ai adus la întâmplare,
Sfârșitul.
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumuri fără nume
Te-ndepărtezi pe zi ce trece
Precum un soare în apus,
Lăsând a nopții umbră rece
Cu vălul ei cel nepătruns,
Să te cuprindă-n adormire
Lăsând în urma ta pustiu.
Fără să-ți pese de-o iubire
Ce-arde încă atât de viu.
Te-ai supărat așa de-odat'
Și-ai întors fața de la lume.
Să rătăcești tu ai plecat,
Pe drumurile fără nume
Și nici nu știi că ai lăsat
Un dor să ardă-n piept tăciune.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestăma, te-aș blestăma
Sfărâma, ce-aș sfărâma
Pietrele sub talpa ta,
Să le văd că-s pulbere
Drum fără întoarcere!
Aș usca, ah ce-aș usca,
Mărăcini sub catifea,
Vise spânzurate-n ei,
Pleoapele ochilor tăi!
Scutura, ce-aș scutura
Nori negri-n lumina ta,
Să-ți întunec zilele,
Să nu-ți găsești urmele!
Blestăma, te-aș blestăma
Cu focul și lacrima,
Cu doina zilelor mele,
Să-ți leg sufletul de stele!
Trup de pulbere și scrum
Vânturări oarbe de fum,
Rătăcit în veșnicie
Drumul tău de-acum să fie...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!