Ana inimilor tale

Ziditorule de Ane, cu poeme la rever
Mă cutremuri cu tăcere, mă învii cu un sărut
Fură-mă din astă lume şi mă du la tine-n Cer
Să îţi fiu pe lângă vers, freamăt dulce şi tăcut.

M-ai ales să-ţi fiu o muză cu ochi verzi de peruzea
Pentru-a tale dulci poeme care-ţi curg în loc de sânge
Ce nu ai ştiut, Manole, e că-n tine sunt o stea
Care-ţi luminează versul, şterge ochiul care plânge.

Din tăcere făurit-ai clipe dulci de mângâiere
Sunt o Ană cu ochi verzi, puls al inimilor tale
Eşti pegasul care zboară şi-mi vorbeşte de iubire
Îngerii ne poartă karma ridicând şi osanale.

Dintre toate câte sunt numai eu te port în zbor
Printre versuri de iubire şi atingeri de caşmir
Din tăcerea ta, iubire, făureşte-mi pe un nor
Ploaia de săruturi calde, şi poemul uns cu mir.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă

Duce-m-aş la tine-n gând
să mi te iubesc cuminte
printre îngeri pe Pământ
să ne fim poeme sfinte.

Duce-m-aş la tine-n suflet
să mi te compun romanţă
printre şoaptele din plânset
să te am dulce speranţă.

Duce-m-aş la tine-n piept
să mi te iubesc c-un gând
când în noapte te aştept
să apari, tu, înger blând.

Duce-m-aş la tine-n vers
să mă caut printre muze
nu ştiam că-n Univers
eşti dulceaţa de pe buze.

Duce-m-aş şi m-aş tot duce
să nu ştiu că-ţi sunt poem
cum să pot? Iubire dulce?
când cu mine arzi în stern?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia copilă

Din inimă m-ai întrupat
Femeia copilă
Să te iubesc pe tine ca bărbat.
Dar niciodată
Nu m-ai întrebat
Ce vreau să-ţi fiu
Ce vreau să simt.
Poate vroiam să îţi fiu Luna
Cu toate stelele din Cer
Să-ţi luminez în noapte
Când te-ai fi simţit stingher.
Poate vroiam să îţi fiu furtună
Să te-acopăr cu toate ploile de vară
Să pot să-ţi şterg lacrima
ce curge ca nebuna.
Poate vroiam să îţi fiu un anotimp
Cu siguranţă vara cu-al său Soare
Să-mi cuibăresc inima şi nu mint
Că ai ajuns să-mi fii albastrul dintr-o mare.

Să-ţi fiu Iubire?
Poate DA,
Dar sunt totuşi
o dulce Poezie...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Mai mângâie-mi gândul
Să-mi fii necuvântul
Din clipele dulci şi rebele
De vină e vântul
Ce-aduce cuvântul
În mine cu lacrimi din stele.

Mai mângâie-mi tâmpla
Să-mi fii crunt răscol
Din nopţile reci şi târzii
De vină e Luna
Că eu te Ador
În versuri cu mine când vii.

Mai mângâie-mi ochii
Să-mi fii pe retină
Când plâng şi mă sfâşii de dor
De vină sunt norii
Că nu vor să ţină
În Ceruri poemul de-amor.

Mai mângâie-mi versul
Să-mi fii necuprinsul
Din cartea cu foi de caşmir
De vină e visul
Că Tu eşti alesul
Cu inima plină de mir.

Mai mângâie-mi noaptea
Să fii Cerul meu
Când somnul mai uită de mine
De vină e soarta
De vină sunt Eu
Că sunt o parte din tine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce apropiere

Mă duce privirea
La tine în suflet
Cu inima cât de o şchioapă
E însăşi iubirea
Cu gândul în umblet
Şi susur dulceag dintr-o apă.

Mă poartă poemul
În inima-ţi blândă
Cu versul sfios dar rebel
E dulce blestemul
În mâna arzândă
Care te scrie cu sânge pe Cer.

Mi-e dulce apropierea
Ca mierea din stup
Şi inima plină de tine
Îţi chem mângâierea
Cu foame de lup
Să-ţi zidesc sărutul în mine.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Te-aştept cu gând de ploaie şi de dor,
te-aştept cu lacrimi blânde de izvor,
să-ţi fiu iubire albă-n cânt de seară,
să-ţi fiu pecete de uitare-n ceară.
Te-aştept pierdută pe cărări de Vis,
te-aştept lumină sfântă-n Paradis
să-ţi fiu căderea florilor în cale,
să-ţi fiu în glasul tău şoptit agale.
Te-aştept cu fir de busuioc în păr
te-aştept cu taina dragostei din măr
să-ţi fiu o stea în noaptea de tăcere,
să-ţi fiu mister în ochi şi mângâiere.

poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mână arzândă
pe trup tremurândă
rupe cu dor
din carne uşor
până la sânge
cu tâmpla ce plânge
poeme de-amor
din zi până-n seară
pe-un cânt de vioară.

Stinge-mi gândul
cu dulce poemul
ochilor tăi
zburdalnice văpăi

De nu vei putea
vino-mi pe-o stea
şi dormi pe un sân
de tine hapsân..

Ce zici?
Îmi vii?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

S-a făcut că am murit
Cândva,
Odată, într-un vis
Înecat într-o iubire
Ce nu era a mea
Şi am căzut în foc
Din Paradis
Şi nu mi s-a părut deloc
Că eu aş fi murit,
În vis
Şi....
Am făcut un pact cu Iadul
Doar pentru un simplu joc
Şi....
De o fi ca să câştig
Din vis să mă întorc
Şi......
Am câştigat,
Am renăscut
Dintr-o fierbinte spuză
M-am ridicat la cer
Pentru a ta iubire
Pentru tine am renăscut
Ca să îţi bat în tâmple
Să îţi fiu eu muză
În versuri
Şi-n iubire.

poezie de Remus Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă pierd în necuvinte
Cu tine pe buze
În clipa de foc dintre noi
Şopteşte-mi cuminte
În ore confuze
Poemul iubirii în doi.

Mă pierd în eter
Cu rima arzândă
Pe aripi de foc tremurând
Nu eşti efemer
Inimă pulsândă
Ci dor în condei fremătând.

Mă pierd în poeme
Cu tine de mână
Zburăm nevăzuţi şi iubind
Mă compui în catrene
Cu gândul în tâmplă
Cu sângele-n tine pulsând.

Mă pierd într-o lume
De himere şi lei
Ce vor să mă vadă căzând
Doar tu îmi poţi spune
În versuri de vrei
Să-ţi fiu mireasa din gând.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Hai să mergem împreună, undeva, foarte departe
Să ne pierdem pentru-o vreme în tăcerea unei şoapte
Să trăim un vis, ce poate, n-am avut, n-am îndrăznit
Tu să-mi fii veşnic iubire, eu doar să mă las iubit,

Am să-ţi curg, precum izvorul, vorbe dulci, lacrimi poeme,
Să îţi mângâie obrajii precum macii prin poiene
Şi ne-om aşeza în taină, lângă apa unui lac
Unde stele voi culege numai ca să-ţi fiu pe plac

Doar mă lasă, hai cu mine, timpul repede ne trece
Am să-l rog măcar o seară, să mai stea, să nu ne plece
Câteva secunde, numai, să ne lase liniştiţi
Să culegem fructul sacru, al iubirii, fericiţi

Aburi dulci ai dimineţii, să ne mângâie-n târziu,
Fii-mi tu răsărit de soare, lasă-mă apus să-ţi fiu,
Şi-n sărutul meu pe buze, doar iubire vei simţii,
Hai să mai visăm o dată, că îmi eşti şi că-ţi voi fi

poezie de Mihai Laurenţiu Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mă...

Atinge-mă cu ploaia
cuvântă-mă în strigăt
ascunde-mă-n văpaia
ce mă preschimbă-n urlet.

Iubeste-mă cu dor
compune-mă-n sărut
cuprinde-mă uşor
ca pe un strigăt mut.

Te voi iubi târziu
te voi gusta amar
te recompun să-ţi fiu
Femeia din altar.

Mă voi sfârşi viaţă
să redevin poem
te voi numi speranţă
păcatul meu suprem.

Te voi iubi Luceafăr
te voi avea târziu
voi fi o Cătălină
cu versul străveziu.

Iubesc a ta tăcere
şoptesc un Te iubesc
sunt doar o mângâiere
firescul, nefiresc.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să visăm încă o dată

Hai să mergem împreună, undeva, foarte departe
Să ne pierdem pentru-o vreme în tăcerea unei şoapte
Să trăim un vis, ce poate, n-am avut, n-am îndrăznit
Tu să-mi fii veşnic iubire, eu doar să mă las iubit,

Am să-ţi curg, precum izvorul, vorbe dulci, lacrimi poeme,
Să îţi mângâie obrajii precum macii prin poiene
Şi ne-om aşeza în taină, lângă apa unui lac
Unde stele voi culege numai ca să-ţi fiu pe plac

Doar mă lasă, hai cu mine, timpul repede ne trece
Am să-l rog măcar o seară, să mai stea, să nu ne plece
Câteva secunde, numai, să ne lase liniştiţi
Să culegem fructul sacru, al iubirii, fericiţi

Aburi dulci ai dimineţii, să ne mângâie-n târziu,
Fii-mi tu răsărit de soare, lasă-mă apus să-ţi fiu,
Şi-n sărutul meu pe buze, doar iubire vei simţii,
Hai să mai visăm o dată, că îmi eşti şi că-ţi voi fi

poezie de Adi Conţu (28 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de iubire

Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfinţit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viaţa-n iubire cu voi să-nţeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respiraţia-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-şi deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci şi înţelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieţii mele,
decorând-o cu virgine emoţii ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din şi cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deşi uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino-mi în gând

Vino-mi în gând
La ceasuri de seară
Să fim iarăşi doi prigoniţi
De îngerul blând
Pe ritm de chitară
Din Raiul cu îngeri şi sfinţi.

Vino-mi poveste
În inima feie
Să scriem romane-n sărut
Mai dă-mi iar de veste
Că-ţi sunt odisee
Şi-n tâmplă un gând aşternut.

Vino-mi ardente
În nopţile triste
Să ard în neştire cu tine
Mişcările lente
Din visele-ţi ninse
Să-ţi fie iubirea din mine.

Vino-mi poemul
Cu versuri mioape
Pe trup tatuaj permanent
Citeşte blestemul
Cu litere şchioape
Iubirea ce-o port doar în stern.

Vino-mi păcat
În noaptea-nstelată
Să fiu prigonită din Cer
Tu înger plecat
Din lumea uitată
Iubeşte-mă-n dulce mister.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş iubi

Te-aş iubi
invers de cum răsare soarele
din Pământ până la Lună
să fiu a trupului arvună.
Te-aş iubi
cu ultimul fulg de nea
invers de cum iubeşte deşertul ploaia,
de la Lună pân' la stele
să ne fim blestem de iele.
Te-aş iubi fără de vină
ca pe-o dulce violină
arsă pe umărul stâng
de-a ta gură dată-n pârg.
Te-aş iubi cu-n strigăt mut
până te-aş avea tăcut
iar pe trup să te reverşi
cu a' tale versuri verzi
să-mi iubeşti trupul în şoapte
pân' la o mie de păcate,
săvârşite-n miez de noapte.
Te-aş iubi
şi poate da
M-ai iubi
te-aş săruta...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă cel ce sunt

Iubire... m-ai lăsat năuc,
De unde vin? Unde mă duc?
Şi câte flori să-ţi mai ofer?
Ca să te am? Ca să mai sper?

Iubire... te respir încet,
Te plâng cu lacrimi de poet,
Mi te doresc, mi te alung,
Alerg... la tine să ajung

Iubire, fir-ai tu să fii!
Te fac buchet în poezii,
Le leg cu dragoste, mănunchi,
Îmi eşti alean, îmi eşti şi junghi

Iubire, fără tine mor,
Devin un pământean, nu zbor,
Îmi pierd şi aripi, pierd şi vis,
Căzând etern din paradis

Iubire, stai la pieptul meu,
Eu lângă tine devin zeu,
Şi nu în cer, nici pe pământ,
Iubire... fă-mă cel ce sunt!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul nostru

Te îmbrac în fantezie
te pictez în vers şi gând,
tu eşti ploaia din poeme
muza mea, condei şi cânt.
Neodihnă-mi eşti pe tâmple
si mă chinui si te strig,
m-ai chemat în noaptea tainei
pe un petec de cuvânt.
Eu, lactee neatinsă
tu regat de sentiment,
şi-mpreună suntem sensul
ce învie-un legământ.
Verzi priviri cu stăruinţă,
ce hrănesc acelaşi gând
într-o singură credinţă
o iubire şi-un destin.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poemul haotic
al mâinilor tale
mă zideşte în ora de vârf
când dorul te ţintuieşte
de irişii mei verzi.
Desprinde-te de mine
doar când vei simţi
că nu-mi mai aparţii
cu toate trăirile tale...

Până atunci miruieşte-te
în iubirea mea
care te spală de toată singurătatea
şi nerăbdarea
de a mă iubi
cu tot ce îţi aparţine...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aude...

Se-aude ciripitul din pădure...
Ce sunet viu, ce vis împarfumat!
Buzele tale dulci, sunt rug de mure...
Sub umbra genei tale m-am plecat.

Se-aud şoptind izvoarele iubire
Şi în tăcerea din priviri m-ascund,
Sunt primăvară, taină, fericire...
Sărutul, azi, l-aştept cu-acelaşi jind.

Privirea mea te caută-n adâncuri,
Dar tu te-ascunzi în nopţi fără sfârşit,
Eu mă întorc cuminte la-nceputuri
Şi de iubire iar am să mă mint.

Eu mă îndrept tăcut către amonte,
Tu spren aval îţi rostuieşti plecarea
Deşi luceşti în lume ca un conte,
Mie mi-ai dăruit doar întristarea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignită-s cu tine

Sunt spinul din tâmpla-ţi obosită şi tristă
Desprins din coroana de fiu de-mpărat
Ce-mi arde pe fruntea de esteră egoistă
Lăsând scrum în urmă şi-un rest de păcat.

Sunt dâra de sânge ce îţi curge pe pieptul
În care bat inimi-tandem de un veac
Şi-mi cer ispăşirea reinventând conceptul
Iertării divine uitate-ntr-un sac.

Sunt biciul de piele îmbibată cu ploaie
Ce-aşterne pe spate-ţi povestea cu sârg
Şi-mi rup părţi din mine şi îţi curg în şuvoaie
Vânzându-mă pe-o mână de-arginţi într-un târg.

Sunt pironul bătut cu ciocanul în palma
Ce-a sădit cu iubire Pomul din Rai
Înzestrându-l cu mere crescute de-a valma
Şi c-un şarpe hipnotic ce-ţi spune: mai stai!

Sunt lancea ingrată care-ţi caută coasta
Cu vârf de-ntrebări împungând-o din nou
De-un Longinus sfinţit părăsindu-şi nevasta,
Plecat în pustie surzit de ecou.

Sunt zarul aruncat în pământ, lângă Cruce
De mâini ahtiate de legionari
Ce-şi împart o Cămaşă pierdută-n răscruce
La pariu pus în grabă pe trei dinari.

Sunt lespedea trasă pe o gură de groapă
Săpată în stâncă ascunsă de noi,
Sunt aceea care-ţi scrie cu slove de-o şchioapă:
Coboară Golgota şi ia-mă-napoi!

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce îmi plânge Cerul când taci deşi mă chemi
Iar îngerii coboară din noapte-n rugăciune?
De ce până şi ploaia suspină-n multe ierni
Că nu eşti al ei mire, ci doar o succesiune?

De ce tu mă iubeşti la fel ca pe-o icoană
La care te închini la ceas de seară-n zbor?
De ce te-ai cuibărit în inima-mi de-aramă
Şi îmi şopteşti păcate învăluite-n dor?

De ce mi-e verdele iubit de marea cea albastră
Ale cărei valuri mă mistuie-n tăceri?
De ce doar ochii mei ţi-s florile din glastră
Şi iz-ul de magnolii uitat în primăveri?

De ce-ai venit atunci să-mi zgudui primăvara
Şi verdele din ochi să-l duci în lumea ta?
De ce-am rămas în tine pe strune de vioară
Oare tu ştii, iubire, că eşti chiar viaţa mea?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!