Inimă, noi o să-l uităm

Inimă, noi o să-l uităm
În seara asta cristalină
Să uiţi căldura ce ţi-a dat
Iar eu să uit a lui lumină.

Când l-ai uitat te rog să-mi spui
Ca gândul să mi-l domolesc
Grăbeşte-te, nu zăbovi
Ca nu cumva să-mi amintesc!

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă, noi o să-l uităm

Inimă, noi o să-l uităm,
Şi tu, şi eu, în noaptea ce-o să vină!
Tu trebuie să-i uiţi căldura,
Iar eu, că mi-a dăruit lumină.

Te rog, să-mi spui când o vei face –
Şi-n gândurile mele,-n mine s-o face lampa mică.
Grăbeşte-te! Până când te vei răci de tot
Eu mai pot să-mi amintesc de el, la o adică!

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La tine râul mi-l trimit:
Ai să-mi spui, mare, bun venit?
Aşteaptă râul să spui –da.
O, mare, nu te încrunta!
Eu am să-ţi aduc răcoare
Pe unde de izvoare.
Spune – da şi mă ia!

poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brânduşa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi amintesc...

Să-mi amintesc, să-mi amintesc de tine!
Până când apa Letei te-o sorbi,
Ca visul rău, căinţă şi ruşine
Te-or urmări, în fiecare zi!

Să-mi amintesc de tine! Da. Mereu.
Gândi-va soţul tău că-i eşti soţie,
Ne-om aminti de tine el şi eu:
Necredincioasă lui, – duşmană mie.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept să-mi scrii

Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt aşa cum ştiu c-au fost

Aştept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător

Aştept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aş vrea să-mi spui că incă n-am murit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă cu soţ

Te-aştept de-atâte ori să vii,
Să vii la mine iară
Să ne iubim ca doi copii
Din zori şi până-n seară,

Să te ating, să mă atingi,
Să ne plimbăm pe cale,
Focul inimii să-l stingi
Cu lacrima emoţiei tale,

Să-mi spui cu vocea ta duioasă
C-ai vrea să ne iubim,
Şi-n lumea aceasta, frumoasă
Doar noi doi să fim;

Să-mi spui că mă iubeşti mereu,
Nimeni să nu ne despartă
Şi atunci când dăm de greu
Să rămâi aceeaşi fată.

Cu-n gând nebun am să te iau
Cu gândul... ca un hoţ,
Să construim împreună, vreau:
O inimă cu soţ.

poezie de Claudiu Românu (24 iulie 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Văd că mama ta ţi-a dat ţie lănţişorul ei.
Lucian: Da, ca să-mi poarte noroc şi să-mi amintească de ea, de parcă aş avea nevoie de un lănţişor ca să-mi amintesc de ea.
Iulian: Cine ştie?! Poate vei avea nevoie vreodată. Iar dacă ea ţi-a dat acest lănţişor, eu ce să-ţi dau, ca să nu mă uiţi?
Lucian: Nimic, blondule. Nu-i nevoie de nimic. Oricum, n-o să te uit niciodată. Cum aş putea oare?!
Iulian: Aşa-i. Sunt o persoană greu de uitat.
Lucian: Mai ales pentru mine. În plus, mama mi-a spus că de la tine are acest lănţişor; tu i l-ai dăruit...
Iulian: Hmm... Eu?! Mda, desigur... de la mine.
Lucian: S-a întâmplat ceva, blondule?
Iulian: Nu, nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla?! Totul e-n ordine, cu excepţia faptului că peste câteva ore vei pleca într-o misiune spaţială, pentru următorii 13 ani...
Lucian: Greşeşti; poate ăsta-i singurul amănunt care e-n ordine acum. Restul pare a fi un haos total.
Iulian: Ai dreptate.
Lucian: De ce nu-i şi fotografia ta în medalion, alături de-a mamei?
Iulian: Nu e?! Se pare că am neglijat acest mic amănunt.
Lucian: Tot aşa mi-a spus şi mama.
Iulian: Mda, normal că tot aşa. Bine, Luci... Cred că e cazul să mai şi dormi. Până şi comandantul misiunii are nevoie de odihnă.
Lucian: Desigur.
Iulian: Noapte bună, fiule. Succes în misiune! Şi ai grijă cu domnişoara Barbie; ambele...
Lucian: Noapte bună, blondule! Şi mulţumesc.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se apropie Dragobetele - Mea culpa

Cum am uitat să-mi pup nevasta,
Şi îmi asum întreaga vină,
Să-mi amintesc, de data asta,
Mă antrenez cu o... vecină!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ţi zâmbitoare şi vorba-ţi după grai,
Să te privesc şi-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât eşti de suavă să înfloreşti mereu.
Puţine ştii de mine, dar... nu mă ştiu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ţi nu mă ai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet şi-mi rătăceşti prin gând.
La ce şi amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Şi... Dacă azi sau mâine, de jale o să mor,
Să îmi citeşti terţina în văzul tuturor.
Ţie să nu-ţi mai pese, cum nici nu ţi-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l ştii? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat şi ruga sărutului de dor.

Când soarta mă v-a duce pe drumul cel de veci,
Să vii totuş cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laş la căpătâi,
Să-ţi răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ţi cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereţii reci.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ţi-a fost dor de mine, dar ai uitat să-mi spui...

aforism de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rick: Şii ce vreau să ascult.
Sam (minţind): Nu, nu ştiu.
Rick: I l-ai cântat ei, mi-l poţi cânta şi mie!
Sam (minţind iar): Nu cred că mi-l amintesc...
Rick: Dacă ea e în stare să-l asculte, şi eu pot! Cântă!

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de orb

Iubesc să te privesc acum,
Căci mâine poate orb voi fi,
Iar talpa ta mică pe drum,
Lânga a mea va sta şi nu voi ştii.

Cerul o să mi-l amintesc,
Precum şi marea totodată,
Albastru la tine-n ochi privesc,
Şi firea ta puţin cam agitată.

O să-mi amintesc de ploi,
De cum arată o stradă udă,
Şi de privirea ta ca un şiroi,
Cum mintea mereu îmi inundă.

Dacă m-ar ajuta norocul,
Să-mi amintesc tare aş vrea,
De buzele roşu ca focul,
Pe care le purta doar ea.

Sper să îmi aduc bine aminte,
De toată sticla de prin casă,
Să nu o sparg când stă cuminte,
Cioburi ce sufletul ştie să descoasă.

La stele sunt nevoit să mă gândesc,
Şi la cum arată atunci când mor,
Ca zâmbetul tău să îl amintesc,
Atunci când o să-mi fie dor.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabet

Arzând, ţi-am scris în tăcere şi
Binele meu ţi-a tăiat jumătatea,
Când ai uitat să mă priveşti...

Dincolo de mine e ceaţă densă iar
Eu nu mai văd dacă vii sau pleci...
Frumos era să fi deschis ochii când era cald pentru că
Gândul meu te raţionează egoist acum...

Hartă n-am să-mi revin,
Inima ochilor doare în absenţă,
Jumătatea s-a ciobit pe margini şi
Kilograme de dor s-au proptit pe slăbiciune...

Lumină vreau, în pori şi-n suflet, căci
Motivele s-au strâns de mult în urne, umbrind, şi
Nu-i soare înăuntru, ci frig...

Oare e gând mai mult ca suflet sau
Poate m-ai uitat în rânduri vechi
Râzând a întreg?
Sau vrei să tac până adormi
Şi uiţi că-n litere e aşteptare!...

Taci şi-n urma ta se nasc sensuri iar
Ţie ţi-e dragă, poate, întrebarea strivită...

Uite, din suflet mi-aş vinde cuprinsul
"Viu" să te ştiu aproape;
Xerox să-mi fii în sentimente, imperfect,
Zâmbind...

poezie de Gabriela Chişcari (24 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui în fiecare zi că eşti,
Să-mi murmuri cald că sunt şi că ţi-e dor.
Să-mi dărui pacea şi să mă iubeşti,
Să mă înalţi, să mă cobori uşor.

Să-ţi iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în braţe gându-mi fremătând,
Să-ţi umpli inima cu mine-n zori,
Să-ţi fie, ziua, sufletul flămând.

Să-mi faci, din seri, senine dimineţi,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieţi,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Bucureştiului

Când seara se lasă peste Bucureşti
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin
Un dor nebun te loveşte-n plin
Şi pe străzile lăturalnice rătăceşti.

Mintea-ţi zboară la tot ce iubeşti
Şi te cuprinde un imens suspin
Când seara se lasă peste Bucureşti
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin.

Şi-ai uitat cum e din inimă să zâmbeşti
De când acum îi eşti ca un străin,
Iar sufletul ţi-a devenit amar ca un pelin
Şi plângi, la ea mereu te gândeşti
Când seara se lasă peste Bucureşti.

rondel de Alina-Georgiana Drosu (4 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce tot spui? Eu... Nu te înţeleg. La ce te referi? Despre ce atenţie vorbeşti? Sau... relaţie?
Maria: Nu mă întrerupe! Şi nu te mai tot preface că nu pricepi despre ce-ar putea fi vorba. E destul de clar că eşti îndrăgostit lulea de Lia, erai de la bun început, de când te-am cunoscut, întotdeauna ai fost, asta am observat la tine încă din prima clipă... Te rog, nu spune nimic! Nu protesta! Nu încerca să mă contrazici sau să te justifici. Ştiu sigur că am dreptate, este ceva în privinţa căruia nu mă pot înşela. Este o intuiţie feminină, dacă vrei să-i spui aşa, care însă nu dă greş niciodată. Am simţit de la bun început că o preferi pe ea şi că nu te-aş putea determina sub nici o formă să-ţi schimbi sentimentele, de aceea nici n-am încercat vreodată. În plus, n-aş fi vrut ca ea să-mi devină "rivală"; probabil că nici nu s-ar fi putut. E evident că eşti înnebunit după Lia, ai fost întotdeauna şi încă mai eşti, poate chiar mai mult decât la început; ţi-e gândul mereu numai la ea... Nu doar gândul, ci şi ochii... Hei, ce înseamnă asta?! Nu cumva o să-mi spui că te ruşinezi!
Lucian: Nu! Pur şi simplu nu credeam că se observă, nu credeam că aş da de înţeles cuiva că ar fi aşa; am încercat mereu să ţin ascunse toate acestea şi mai ales, mă chinuie gândul că nu ştiu dacă ea îşi dă sau nu seama de acest adevăr...
Maria: Eh, bine, nu ştiu dacă au observat şi ceilalţi, însă eu mi-am dat cu siguranţă seama, de la bun început, după cum ţi-am spus, datorită intuiţiei feminine. Iar dacă eu am reuşit să-mi dau seama, atunci poţi fi sigur că şi ea a înţeles acest lucru, mai ales dacă avem în vedere faptul că este ceea ce este, adică psiholog şi psihiatru...
Lucian: Chiar crezi asta? Ţi-a spus ea ceva vreodată în legătură cu...
Maria: Hei, ia-o uşurel! Nu! N-am vorbit despre asta niciodată cu ea; de altfel, cu nimeni altcineva, decât acum, cu tine.
Lucian: Atunci e bine. Mă bucur.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-l Doamne înapoi

Prin sanctuare de inimă şi cuget
Alerg la Tine să m-asculţi
N-am mai venit demult, e drept...
Dar Tu mă ierţi şi nu mă uiţi!

De astă dată eu Te rog o rugă altfel să auzi,
Pornită din inimă plânsă
Ce a găsit dragostea Ta,
În dragostea lumilor strânsă.

A mea e ruga, dar nu eu
Voiesc să-mi împlineşti ceva...
Aş vrea să-i dăruieşti de vrei
Îndurare Ta... simţindu-Te aievea.

El, suflet cu restanţe la şcoala curăţirii Tale,
Dar ştiu că îl iubeşti şi-l vrei
A deveni cum l-ai creat...
Să fie lumină şi curat, dăruindu-l ei.

Şi tot mai ştiu că el Te strigă,
Atunci când nici nu Te cunoaşte
Lovindu-se în goluri multe,
Doamne, de vii... el va renaşte.

Cu toţii, umbre de păcat, şi-atât.
Ne-nfăţişăm smeriţi în faţa Ta...
Tu Doamne, iartă-ne pe toţi, căci noi Te vrem
Să ne atingi schimbându-ne şi-a ne ierta!

Am fost şi eu ca el, cândva... demult
Şi cu atât mai mult mă rog acuma Ţie,
Adu-l Doamne înapoi, să nu fie pierdut
Şi mâine încă o inimă să-ţi cânte-n armonie...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi scrii...

Să-mi scrii un poem, mai profund dintre toate,
Infinit să-i dezghioc sâmburi plini, fără moarte,
Dar, te rog, să-l respiri cu, de buze, fierbinte,
Să-mi amâne ninsori de pe tâmplă, cuvinte,

Cu o rouă plăpnâdă, ce cu palme de mamă,
Se mângâie pe frunza, răstignită de toamnă,
Să îmbraci cu mov lin, plinul din călimară,
Ca nici ploaia de lacrimi, să nu-i muşte din vară...

Te mai rog, dacă vrei, să-l scrii lung, cât un dor,
Să-mi hrănesc însomnii cu speranţele-n cor,
Îl voi trece prin minte, să-l răsfire prin os,
Să mi-l ungă pe suflet cu balsam luminos...

Scrie-mi versul cu chinul din clipe deşarte,
Ce-au croit aşteptări să ne treacă prin moarte,
Poate-astfel măguleşti dulce-amarul blestem
sângelui, ce-ţi visează etern mângâiere-poem.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul dragostei

Vino,
să-mi ştergi din inimă
semnul ce l-ai făcut
atunci când ai jurat
că nimeni şi nimic,
niciodată,
nu te va lua
de lângă mine...
Vino,
să-mi dezlegi sufletul
de cea mai grea povară,
dragostea ta.
Vino,
să-mi vindeci rănile
timpului
petrecut împreună...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa pe care am aşteptat-o

Îmi amintesc dimineaţa
de demult
când mi-ai spus că sunt frumoasă

De atunci încerc să nu uit
şi plâng dinaintea răsăritului
aşteptându-te să-mi spui
şi acum
ca şi atunci

poezie de Eli Gîlcescu (21 februarie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!