Libertate
libertatea frunzelor de iarnă
mi-a învins tăcerea dintr-o dată
iată!
cum se lasă fulgii peste noi
Tata pleacă iarăși la război
Mama îl ajută să îmbrace
neputința sângelui din ace
nu așa se face!
și m-așez în prag
tremură pădurile de fag
să nu plângem, Tată, este frig
rănile trecutului te cheamă
eu te strig
să-mi răspunzi la prima înserare
draga mea, eu plec
și Mama?
moare
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Advocatus diaboli
presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul
bunica torcea lâna mieilor
îndoiți cu apă grea
se așeza în genunchi
și din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă
acum cincizeci de ani
secolul își făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă
dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical
așa cum buldozerele
taie fin
pădurile
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima de mama
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul trecutului
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Re'nviază mama, îmi zâmbește tata...
Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut.
Jar și vâlvorare soarele urcat-a.
Arde grâu-n flăcări, pân'la brâu crescut.
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Iarba pe tot șesul de cosit e gata.
Apele-și deșiră graiul ne'ntrecut.
Pentru viața de-astăzi mi-a sosit răsplata:
Copilandrul vesel din nou m-am făcut... -
Iată Pometestii, iată Adancata.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dumnezeu vinde marțipan
a murit tata
ca o pânză de pictor
întoarsă pe dos
de furtună
și nu am tăcere destulă
să caut un pod
o lumină
o scară
ce tristă e mama
e tristă de-aseară
nu plânge
nu știe
nu vede
nu vrea
privesc
o privesc
și mai văd
numai trei
tata
moartea
și ea
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Tata
Te-aș suna de dincolo de moarte
să mai stăm de vorba, tată drag,
să-mi vorbești în timp ce răsfoim o carte
să zăbovim acas' la noi pe prag.
Mi-e dor să-mi spui să fiu cuminte
să mai glumim așa cum o făceam ades,
acum când sunt și eu părinte
mi-ar prinde bine sfatul tău ales
Vorbesc cu mama și o simt îngrijorată
de tine dor îi este neîncetat
hai să vorbim măcar putin, of, dragă tată,
să-mi spui ce faci și cine-a fost la tine-n colindat!
poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Scrisoare catre fiul meu" de Cosmin Neidoni este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Plânsul unei mame
Rău mă chinuie tristețea
Și tăcerea casei mele
Și mi-e frig și-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!
Cin' să vină, puiul mamei
Și să-mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...
Și vorbesc și-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.
Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...
Uite! Scârțâie portița!
Cumpăna fântânii plânge.
Poate mâine mama moare
Și tu nu mai poți ajunge.
Scutur sacul de făină
Și pun sare și ulei
Și-o pun iute pe mașina
Încă caldă. Poate vrei...
Mâna-mi tremură, copile,
Cana-i goală și mi-e sete.
A venit moș Nicolae!
Nu mi-a pus nimic în ghete...
Mamă, mamă, sărut-mâna!
Iaca, ți-am adus ceva!
Însă mama îngețase...
De acum, nu mai era.
Mama-i cuibărită-n suflet,
Doarme-n fiecare clipă
Și cu fiece uitare,
Către ceruri se ridică.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânsul unei mame
Rău mă chinuie tristețea
Și tăcerea casei mele
Și mi-e frig și-mi este foame.
Uite, nu mai am nici lemne!
Cin' să vină, puiul mamei
Și să-mi macine la moară?!
Mare-ntunecare vine!
Cad în lacrimi, la icoană...
Și vorbesc și-mi plâng durerea,
Poate te-o aduce ea...
Pruncul mamei e departe,
A uitat de mama sa.
Nu pot să te cert, copile,
Ai familie, nevastă,
Ce dac-ai uitat de mama?
Ea-i aici! Mereu acasă...
Uite! Scârțâie portița!
Cumpăna fântânii plânge.
Poate mâine mama moare
Și tu nu mai poți ajunge.
Scutur sacul de făină
Și pun sare și ulei
Și-o pun iute pe mașina
Încă caldă. Poate vrei...
Mâna-mi tremură, copile,
Cana-i goală și mi-e sete.
A venit moș Nicolae!
Nu mi-a pus nimic în ghete...
Mamă, mamă, sărut-mâna!
Iaca, ți-am adus ceva!
Însă mama îngețase...
De acum, nu mai era.
Mama-i cuibărită-n suflet,
Doarme-n fiecare clipă
Și cu fiece uitare,
Către ceruri se ridică.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tata lor?! își zise Mama Zmeilor. Știa, biata de ea, că e-n lume Mama Pădurii, e Mama Ielelor, sunt fel de fel de mame, dar tată nu mai pomenise, și se simți rău smerită când se văzu, așa deodată, în fața tatălui lor cine or fi ei, aceia.
Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Clipă în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De Crăciun, clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
(Autor: Teodor Dume)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mama e raza mea de lumină
Mama este o rază de lumină.
E ființa care mi-a dat viață,
Are inima curată și senină
Și m-a legănat cu drag în brațe.
Mama este dor nemuritor,
Este curcubeul care răsare după ploaie.
Ea mi-a spus pentru prima oară ce înseamănă dor
Și ma învățat să-l aștern pe foaie.
Mama este ca pomul care înflorește primăvara,
Ca floarea care înflorește în grădină.
Este ca soarele care răsare vara
Într-o zi caldă și senină.
Mama e tot ce am mai sfânt în lume
E ca steaua cea divină,
Care a vestit venirea lui Iisus pe lume,
Mama e raza mea de lumină.
poezie de Vladimir Potlog (20 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constelații care mor
(Iuliei Hașdeu)
De la lună și-napoi
Fuge carul meu cu boi;
Carul mare o fi mic,
Carul mic o fi nimic?
Stelele din ochii tăi
Se despart în două văi:
Una duce la amiaz,
Luminând ochiul meu treaz,
Una-și face drum spre Nord,
Dând lucirea pentr-un ort.
Carul mare-i scuturat
Peste noi și peste pat.
Și rămân cu ochi străin
Toate pleacă, toate vin,
Numai carul meu cu boi
Nu-și ia drumul înapoi,
Înapoi cu tot cu tine!
Calcă-ntruna peste mine
Și mă-ntreb cum carul mare
Carul mic totuna-mi pare.
Și mă-ntreb din ochiul drept
Dacă este înțelept
S-aștept iarna, să-mi fac car,
Din trei stele și-un amnar;
Și mă-ntreb din ochi străin
Unde-s toate care vin
Și nu mi se-opresc în prag,
Depărtându-se-n șirag;
Și mă-ntreb din ochi nedrept
Cât mi-e dat să te aștept.
Stâlp de stele pân' la nori,
Valul mării pe viori,
Podele de rozmarin
Și pervazul de pelin,
Fereastră de măr uscat,
Eu copac, dar neudat.
Sunt în nea de primăveri
Ghiocelul unei seri,
Sunt în florile de meri,
În siropul unei veri,
Sunt în mâna unei doamne,
Sub piciorul unei toamne,
Dar las fulgii să mă cearnă,
Viforindu-mă-nspre iarnă.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amintiri te caut...
Când mi se face dor,
În amintiri te caut,
Umblând încetișor,
Prin sufletu-mi precaut...
Dar fără să-mi dau seama,
Plâng pleoapele-amândouă,
Așa cum spunea mama:
"Că și-n oameni mai plouă."
Cănd mi se face frig,
Tânjesc să-mi fii aproape,
Dar între noi e-un dig,
"Uscat" ferit de "ape"...
Și fără să-mi dau seama,
Ajuns-ai să-mi fii viciu,
Așa cum spunea mama:
"Că dragostea-i supliciu."
Cănd mi se face rău,
De-atâta "fără tine",
Ți-aș da arma, călău,
Rănind, să mă faci bine...
Căci, fără să-mi dau seama,
Mi-ești ambele deodată,
Așa cum spunea mama:
"Că ești slabă, măi fată."
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în prag
Mama a ieșit în prag
Să mă soarbă din priviri,
Revedea copilul drag
Ce s-a -ntors din rătăciri.
E căzută-n amintiri
Ce în vise o atrag.
Mama a ieșit în prag
Să mă soarbă din priviri.
Din al anilor șirag
A făcut mărturisiri,
Cum îmi da doar ceai frag
Ca să am blagosloviri,
Mama a ieșit în prag.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva: Iată mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească.
Iisus Hristos: Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei? (Întinzând mâna către ucenicii Săi) Iată mama Mea și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate și soră și mamă.
replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta. Hula împotriva Sfântului Duh. Cine este adevărata rudă. - 12:47-50 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima minciună
Minciuna-i spusă, prima dată,
De pruncul care zis-a tată;
Și-apoi de mama lui, mai bină,
"Băiatul seamănă cu tine!".
epigramă de Ion Enescu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pedeapsa mamei
Mi-a dat mama peste mână,
Mama mea mi-a dat,
Să las oala cu smântână,
Că nu-s Împărat!
Că în mânurile mele
Stă Împărăția,
Care-n oale și ulcele-și
Ține avuția!
Însă pân-la avuție,
Stirpea cu sămânța
A întors țărâna gropii,
Să hrănească ființa!
Mama mea, din pleazna ta,
Rotită peste suflet,
Carnea mea și umbra mea
Au învățat să umble!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jay: Ce s-a întâmplat!
Mitchell: Păi, știi, mama e în oraș.
Jay: Mama ta?
Mitchell: Nu, mama ta. S-a întors din mormânt. Da, tată, mama mea.
Jay: Dacă ar fi fost mama mea ar fi fost mai puțin înspăimântător.
replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!