Vise și dorințe
În mintea mea aleargă
Mii de sentimente,
Senzualitate și poate regrete
Și îmi doresc să fiu
Vântul ce suflă în pustiu.
Să pot țipa, să, mă eliberez
De năluci ce mă bantuiesc,
Apoi să mă nasc fluture o zi
Intensitatea vieți să pot trăi..
Să fiu culoarea unui curcubeu
Să admir de sus, tot ce nu pot eu
Să zbor cu îngeri în cer
Și să dezleg orice mister.
poezie de Georgescu Elena (19 ianuarie 2020)
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunt fluture de-o zi...!
E dimineață...
Încă pe trandafiri
Mai sunt boabe de rouă.
Zbor...
Culeg nectarul vorbelor
Și vouă...
Vă dăruiesc iubiri!
E ora nouă
Și aripile mi le-ntind spre cer...
Iubesc...
Ce mister!
La prânz,
Sunt învăluit în flori de migdale...
- Ah! Ce petale!
Nu-mi rupeți aripile la ora două...
Mi-e dor!
Și...
Vreau să zbor...
Sunt fluture.
Călător...
Pe la chindie,
Poate iubita o să știe
Cumva...
Undeva...
De dragostea mea.
Când întunericul mă va cuprinde,
Cineva mă va vinde...
Poate pe treizeci de arginți...
- Iubita mea,
Să nu mă minți...
În palma sufletului tău,
Sunt EU.
Să nu-mi faci rău,
Eu sunt al tău.
Sunt fluture de-o zi...
Așa va fi...
Poate-oi trăi
Mai mult de-o zi
ȘI IARĂȘI VOI IUBI!
poezie de Coman Vasile (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trăi în minte înseamnă a trăi viața unui melc într-o cochile. Mintea e cea mai abilă închisoare, deși nu are gardieni, gratii sau judecători, îi condamnă pe toți aceia care cred în ea la moarte. A trăi ca persoană/ca gând înseamnă a trăi viața unei năluci.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscul de a trăi
A trăi prudent
copleșit de patimi
a trăi recent
după alte datini
a trăi cu spaima
de a nu muri
a trăi cu faima
de a nu iubi
a trăi în taină
ca într-un pustiu
a trăi în haină
de... cedat de viu
a trăi în pace
pe timp de război
a trăi că-ți place
tot dând înapoi
a trăi cu riscul
unui mal abrupt
a trăi când fiscul
te știe corupt
a trăi - se poate
ca de obicei
a trăi în "rate"
da'... pe banii Ei
a trăi în fine
e uin mizilic
a trăi... e bine
da'... ești un nimic!
poezie de Gheorghe Gurău din Zâmbete rimelate (aprilie 2008)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să te numești femeie cu adevărat trebuie să ai mister, senzualitate, încredere în tine și inteligență. Femeile au intuiție și simt ce-i place cel mai mult unui bărbat. Regula este simplă: atunci își pun în valoare tocmai acele calități.
Elena Udrea în Revista The One
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt clipa unui fluture în zbor
Sunt floarea ce râde în soare,
sărutul de fluture mângâie ușor,
ecoul zborului său vibrează
frumusețea iubirii de o clipă.
Sunt clipa unui fluture în zbor
rămasă cu privirea pierdută
după aripa ce se zbătea,
mângâindu-mi petalele ude.
poezie de Eugenia Calancea (13 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor 2
Azi ți-am cumpărat
un fluture,
zbor dintr-un curcubeu
ascuns în ploaie.
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
ponei curcubeu
cu coama străluncind în soare
trecând în zbor
deasupra unui palat de cleștar
în gândul unui copil
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăratele sentimente se nasc într-un adânc atât de profund încât acolo mintea nu poate ajunge.
citat din Raymond Radiguet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoza
Eu mă nasc, cresc și mor.
Pe un bulb de catifea
Îmi deschid aripile și zâmbesc.
O frunza cade - tristețea șoptește.
Zbor - vântul mi se împotrivește
Mă trage in jos, mă reține - cad.
La pământ, îmbrățișat de rădăcini
Printre rămășițe și suflete împrăștiate.
Glasuri line de jos îmi șoptesc - mă cheamă
Mă scufund mai adânc, vreau sa mă ridic.
Vocile mă tin in loc, mă cuprind.
Mă pierd, confuz, mă zbat, tac.
Liniște, doar eu. Bezna. Nimic.
O frântură de lumina - o speranța
Mă apuc de ea, încep sa mă ridic
Mai multă lumina... am orbit.
Cad din nou- cad fără scăpare
Voci mai profunde, îmbrățișări de mărăcini.
Și spini și durere și... nu mai simt.
Mă eliberez.
Eu mor, mă nasc și cresc.
poezie de Xander Ela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino
suflă vântul a pustiu de toamnă în inima-mi amăgită
cad fulgi imaginari pe sufletul gâdirii mele, troene
suflă vijelios anii împotriva-mi din fața vieții mele
cad clipele-mi secerate-n podul căuș al palmei, numărate
suflă nădejdea-n mine ca-n ceața de dincolo de lunga iarnă
cad pași tăi de sus pe geana ochiului-n tresărire lungă
suflă atingerea ta prin porii vieți-n catifelata ta piele
cad brațele mele din amintire în abandon, clipe-n fericire
suflă în mine credința că vei mai fi odată în drumul vieții
cad barierele timpului secerate de o iubire dăruită ție
suflă așteptarea aici, venind de acolo din lungi drumuri
cad eu în palmele împreunate-n rugăciune, așteptând venire
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
curcubeu -
un fluture prinde-n zbor
picătura de ploaie
haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu brațe deschise, pe brațe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.
Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-așaza pe umerii goi...
Își plânge pământul cu petale de ploi.
Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-și moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strig cuvântul în pustiu
Strig cuvântul în pustiu
Pe sub cerul siniliu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
Prea târziu e să mai sper
Să dezleg al tău mister,
Sau pierd vorba în eter?
Vorba în eter s-a dus
Cât ai răsuci un fus.
E tăcerea mai presus?
Mai presus să fie-apoi
Inima ta ca de sloi,
Când iubirea mea-i în toi?
Strig cuvântul în pustiu,
Guraliv ca un scatiu,
Și te-ntreb: E prea târziu?
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aș vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aș vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aș vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sărutul amăgirii
Pe hematii de curcubeu,
Crăiasa mea, trăiesc iubirea,
Am învățat demult să ard
De nerăbdare, de aiurea...
Nu înțeleg cum trec prin aer
Cocorii îndulciți de zbor,
La sânul tău se îmbulzesc
Și îmi aduc fior de dor.
Simt cum sărut o amăgire
Cu dinți albiți de porțelan,
Tu ești Morgana care crește
Din macii răsfirați în lan.
Privirea mea e spic de grâu
Și pâinea șoapte-i înțeleg,
Doar vântul dacă mi te fură
C-un semn de vrajă te dezleg!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața încă îmi predă lecția de zbor, și anume că orice zbor începe cu o cădere, iar clipa îmi poate fi abis sau înalțime. Vârful aripilor se tocește doar atunci când urci spre lumină.
citat din Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce îmi doresc
Îmi doresc să fi aici,
Îmi doresc să mă-nțelegi,
Îmi doresc să te implici,
Îmi doresc să ma alegi,
Îmi doresc să-mi spui ce simți,
Îmi doresc să îmi vorbești,
Îmi doresc să nu mă minți,
Îmi doresc să îmi zâmbești,
Îmi doresc să mă saluți,
Îmi doresc să nu eziți,
Îmi doresc să mă săruți,
Îmi doresc să fim iubiți,
Îmi doresc să mă adori,
Îmi doresc să mă privești,
Îmi doresc să-mi dai fiori,
Îmi doresc să mă dorești,
Îmi doresc ca să citești,
Îmi doresc să știi ceva,
Îmi doresc să mă iubești,
Îmi doresc să fii a mea.
Îmi doresc să îți vorbesc,
Nu-mi doresc să mă rănești,
Îmi doresc ce îmi doresc,
Îmi doresc doar să citești.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Atingere de fluture
atingere de fluture să fie cuvântul
un dans de libelulă pe lacul primenit
inima să păstreze-n aortă doar cântul
să nu regret nicicând că m-am îndrăgostit.
mângâiere de zefir să fie privirea
de la răsărit până la asfințit
luminile iubirii să îmi străbată firea
primăveri în suflet nu m-au mințit.
să văd lumea în roz de pe un curcubeu
viața mea să fie un rai cu trandafiri
ploaia de gânduri să îl ude mereu
cocorii prieteni să-i am musafiri.
pă țărmuri de poveste marea s-o admir
să-mi pară spuma valului vaporos cașmir.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii - un cuvânt simplu, dar rezultatul unor profunde și complexe întrebări, un complicat angrenaj de gânduri și sentimente supus unui continuu proces de uzură... Se grăbesc să se maturizeze, apoi, plictisiți, caută copilăria. Aleargă după bani, uitând că sănătatea este esențiala, apoi, cu ei, caută să-și plăteasca ceea ce au pierdut.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mea
De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez și forță și mister.
Sublimă oglindire mi-e viața
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor și-n salt.
M-așteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri și pătrate și cercuri mai ales,
Și sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.
Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streașină de raze și de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Și din amintire îmi fac sărbători.
De ziua mea torn în pocale mirtul
Și îl servesc la masa-nmiresmată
A vieții, așteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!