Omul de azi

Munceşte mult că n-are stare,
Îşi face el o casă mare:
Betoane omule, betoane.

Un gard înalt să nu se vadă
Omul ce trece pe stradă.
Astea sunt ale lui toane:
Betoane omule, betoane.

În curte iarbă să nu fie,
O face ca în farmacie.
Şi peste astea vrea să toarne:
Betoane omule, betoane.

Când timpul e să plece
Că viaţa-i scurtă, iute trece,
Face ceva, parca sunt vane:
Betoane omule, betoane.

Gândeşte doar de azi pe mâine
Şi-n urma lui vezi ce rămâne:
O casă mare, garduri, vane...
Betoane omule, betoane.

poezie de Adrian Timofte (ianuarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe betoane, sticlă, fier şi pietre în lumea în care trăim şi prea puţine flori!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt fan betoane. M-aş plimba pe o plajă, într-o pădure, pe un câmp sau goală în camera unui bărbat iubit. Romantismul meu mă salvează de la multe zile proaste şi mă încurcă mereu în amor, dar nu pot fără el.

citat din Mihaela Rădulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură şi-al nimănui în gură de canal

mortea-n catacombe sumbre şi-n suflete stinghere plânge
căci şi milă ea are de ce-i ce sunt umili şi părăsiţi
betoane umede-n pereţii întunecaţi, ele parcă dau lumină
la suflete-ngheţate, ce stau prin grote sprijiniţi-n calde ţevi

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blânda rezolvare

Apoi se va aşterne uitarea –
O catifea blândă sub palma cuiva...
Ochii închişi odihnă rodesc,
Creşte iarba prin toţi pereţii –
Betoane, cimitire, toate amestecate...
Vieţi şi morţi deopotrivă,
Eternităţi provizorii.
Blândă rezolvare a lumii...

poezie de Adrian Costache din revista "Luceafarul", nr. 10 (990) (2 martie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată...

Unde este? Aroma de altă dată...
Cu pită coaptă cu lemne pe vatră
Cu mustul zdrobit uşor sub talpă
Cu birja, de viteză... demodată.

Tot ce e vechi şi frumos... dispare
Acoperit de sticlă şi betoane,
In strălucitoare şi ambalate
Arome de plastic... ucigătoare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată...

Unde este? Aroma de altă dată..
Cu pită coaptă cu lemne pe vatră
Cu mustul zdrobit uşor sub talpă
Cu birja, de viteză,.. demodată.

Tot ce e vechi şi frumos,.. dispare
Acoperit de sticlă şi betoane,
In strălucitoare şi ambalate
Arome de plastic,.. ucigătoare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carusel de pene

Leii plămădesc aluat
Vrăbiile s-au apucat
de tranşat...
Peştii sunt sticlari
şi făuresc acvarii
Pasările-şi chituiesc
penajul de rugini omeneşti
Nisipul învată la facultate
horticultură cu tulpini de ace
Altoite în pomi de sticlă
cu cuiburi de betoane
pentru zborurile noastre
binare de păsări virtuale
în care 1 insul nu are valoare
0 e un sens prea mare se pare
un carusel de pene
pentru icre de sticlă în vitro
viitoare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdict

Oglinzi din pansamente sfinte
Brodează cerul dărâmat în noi,
La colţul străzii azi se vând plăcinte
Din betoane scorojite, moi...

Cumpărăm anafură şi sânge
Să burdujim prezentul colţuros,
C-un dinte şui o babă plânge
Că i-au căzut caninii jos.

Zâmbim în lacrima ce trece
Peste podeţul vechi, pe râu,
Umbra în valuri dă să-nece
Fusta cea cloşă până-n brâu.

Se văd oglinzile cum sapă
Imagini pline de amor,
O iapă mânzul îşi adapă
În loc de apă cu lichior.

Dă bici spre rai Adam şi Eva,
Mărul e putred în gâtlej,
S-a terminat în basme greva
Pornită de la un vârtej!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dangăte-mpoţonate

Foaie verde, parfum de luncă
Ce dor mă apucă..
În zăpuşeala de speluncă
A năvodului de beton
Cu căldură hâdă..
Să iau un băţ şi o plută
Şi vreo două firmituri de pâine
Şi să fug ca un vagabond câine
Printre trestii şi stuf de inimă
Să ucid această patimă...
Clădită in chiilii şi amvoane
Cu clopote de betoane
În care suntem legaţi
Şi în dangăte-ncarceraţi
De sfinţi prea împăiaţi
Cu utilităţi-mpotonaţi
Si de trufie-ncălţati
Şi de noi pe noi pescuiţi..
În ceea ce viaţă numim!
Peşti de acvariu să trăim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la verde

Nu-i lua pădurii viaţa,
Apa nu o otrăvi,
Cerul nu-l strivi sub ceaţa,
Unor aburi brumării,

De-i plăpând un fir de iarbă,
Sub betoane nu-l zidi,
Căci lua-o-vei în barbă,
Vei ofta şi vei pieri!

Înainte-ţi altă haită,
De burtoşi înfometaţi,
Cât fu iarba de înaltă,
O tocară, cu nesaţ,

Pini şi ferigi uriaşe,
Şi-alte plante sub obroc,
Pus-au, şi în vremi vrăjmaşe,
Tot pământul arse-n foc...

Doar în cărţi se povesteşte,
De nesăbuitul veac,
Acum iar ne pregăteşte,
Alt sfârşit, alt pui de drac...

Şi de tine se va scrie,
În al erelor album,
Că te-a prins o nebunie
Şi-ai făcut Pământul scrum...

Azi căldura ne topeşte,
Mâine ne lovesc furtuni,
Stai oleacă şi gândeşte:
Oare nu suntem nebuni?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saună cu noi

Saune de smoale ne aşteaptă
Jacuzzi celor cu minte înaltă
Vin formalizat şi prea sfinţit
Si e gratis totul nu e plătit

Ceea ce aici noi ne şi dorim
In partea cealaltă noi şi primim
Hai cu toţii-n turmă să ne-nghesuim
Că nici acolo nu mai avem

Locuri răutatea să o lăsăm
Si la raiuri mereu noi visăm
Când in betoane noi ne turnăm
Aripi cu care uităm să zburăm

Prinsi in smoala dorită de noi
Bântuind prin ea precum moroi
In al nostru minunat noroi
Văzut paradisul de către noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leo: Ei, îţi plac pozele, omule?
Hyde: Da, omule. Sigur că da.
Leo: În regulă, eşti angajat, omule.
Hyde: Pur şi simplu? Nu trebuie să mai vezi şi alţi candidaţi?
Leo: Nu a mai venit altcineva, omule.
Hyde: Şi ce trebuie până la urmă să fac pe aici?
Leo: Păi, nu am aşteptări prea mari, omule. Adică, dacă dugheana nu ia foc, înseamnă că a fost o zi bună. Şi chiar dacă ar lua foc, omule, ar fi în regulă, pentru că mai am vreo două-trei magazii din astea pe undeva. Hei, fii atent. Dacă vezi vreuna din ele, ai putea să mă anunţi şi pe mine, omule?
Hyde: Sau şi mai bine. I-aş putea face o poză.
Leo: Uau, o poză cu o dugheană unde se fac poze. Cred că ar fi un fel de artă sau ceva. Hei, ascultă. Sper că nu te superi că te plătesc cu bani gheaţă. Nu-mi place ca "fratele cel mare" să se amestece în treburile mele, înţelegi tu.
Hyde: Omule, ţii guvernul deoparte. Sunt alături de tine.
Leo: Nu, fratele meu mai mare, omule. Vine mereu la mine să-mi ceară bani.
Hyde: O, pentru că tu eşti cel responsabil?
Leo: Da, e ca un blestem, omule. Hei, eu trebuie să plec. Trebuie să fac ceva într-un loc.
Hyde: Da, omule, înţeleg. Şi vrei să închid eu după ce termin?
Leo: Să închizi? Uau, e o idee grozavă, omule. Hei, eşti unul din ăia care au tot felul de idei, nu-i aşa?
Hyde: Da şi poate într-o zi tu vei fi cel care lucrează pentru mine.
Leo: Serios? Asta ar fi grozav, omule. Hei, dar aş putea să-mi iau sâmbătă seara liber, nu-i aşa? Grozav!

replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Taina munţilor se ascunde
Printre cetine şi nori
Curg mistere cristaline
In suspine de izvoare line

Tămâiată-mi răsuflarea
Pieptul citeşte poezia de ozon
Luna stă pe o culme
Lupii o slăvesc cu urlete

Tainic mă cuprinde tăcerea
Peşterile-mi aud ecourile
Zvârcolite in mine
Lumea-i in depărtare

Zumzetul de fiere şi betoane
Din adânc de munte se naşte
Muntele tăcut priveşte
Taina măruntaielor se risipeşte

Avaria comodă de umanitate
Transformă totul şi toate
In gunoaie şi rugină
Muntele-şi doineşte rănile

Spulberat de gândul lui Nobel
Taina munţilor dispare
In funebre sfredele şi topoare
Liniştea moare pe culmi triste şi goale

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

De ce te mai întorci acasă, tată? –
doar vezi prea bine, casa-i dărâmată,
în locul ei găseşti o alta casă,
cu turlă-naltă şi mai arătoasă,
dar nu este la fel de primitoare
precum căsuţa noastră cu pridvoare.

Iar eu, când vin acolo câteodată,
parcă-s străin la mine-n curte, tată.
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă
mă mai întreabă seara despre soartă.
Nici el nu cred că se mai simte bine,
stă aplecat, iar fructele-s puţine...
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,
zidit între betoane pare jalnic.
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina
de când betonul a umplut grădina.

Eu ştiu că mai apari prin curte, tată,
să reclădeşti căsuţa dărâmată –
cobori din Constelaţia Licornul
doar noaptea când ne frânge somnul
şi către zori, pe când cocoşii cântă,
te-ntorci în cer, cu aripa mai frântă.
Iar eu trezit, în plină dimineaţă,
văd umbra ta cum se topeşte-n ceaţă,
şi lacrimi grele ochii mi-i inundă
când mira soarelui apare tremurândă.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de prisos

M-am dus la snowboarding cu sfinţii
pe pârtia tristeţii neînţelese,
rânjeau cu gura pân' la cer părinţii
iar soarta îmi dansa lasciv pe mese

Gătită-n zdrenţe de culoarea nopţii,
nurlie ca o târfă scăpătată
se legăna de balamaua porţii
şi vomita în draci sârmă ghimpată

Ningea cu fulgi de stârv de albatros
acoperind şi iarba din icoane,
un epolet de înger de prisos
îmi răsărise-n umăr din betoane

Alunecam printre jaloane drepte
croite din frânghii de spânzuraţi,
dar mă loveam de morţile inepte
trăite-n umplutura de cârnaţi...

poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga de pământ

Ne-am smuls cu toţii brusc din rădăcini
Fugind care încotro de pământ
Ne-am părăsit străbunii în mărăcini
Scaieţii sunt stăpâni acum pe câmp

Ne-am transformat cu toţii în ciulini
Jur împrejur oameni alergici sunt
La praf, la părul de pisici şi câini
La iarbă, flori şi tot ce zboară-n vânt

Ne îndreptăm încolonaţi orbeşte
În negre găuri de asfalt intrând
Ne-nghesuim şi ura din noi creşte
Seara spre grote mici escaladând

Planeta de beton se-ntinde, se lăţeşte
O pătură de gaze peste noi trăgând
Şi toate ce sunt vii le otrăveşte
Munţi de gunoaie împrejur crescând

Şi zilnic construim noi Babiloane
Nimic din jur nu ne mai este sfânt
Şi alergăm călcându-ne în picioare
După un bine, nedefinit şi crud

Bisericile sunt aproape goale
Ca un popas în drumul spre mormânt
Se contruiesc cavouri din betoane
Căci nu mai vrem să devenim pământ.

poezie de Daniel Uritu (ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţ de cai şi de iaşmace

Omule cu suflet bun,
N-ai văzut un cal iabraş
Priponit de un alun
Şi furat iavaş-iavaş?

Omule cu suflet mare,
N-ai văzut un biet iaprac
Pescuit din întâmplare
Şi furat dintr-un carmac?

Omule fără de suflet,
N-ai văzut negrul iaşmac,
Care după-atâta umblet
Dispăru într-un iatac?

Hoţ de cai şi de iaşmace-
Om cu sufletul hain-
De te-aş prinde, cum ţi-aş face
Cu cravaşa, sfânt tain!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd one

Orice ating se preface în aur.
Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.
Am părăsit câmpia înmiresmată.
Nimic nu există, totul pare, deodată.
O buhă-mi ţipă-n urechea stângă,
Lacrima râsului începe să plângă.
Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,
Ca un lup către stână.
Fericirea cu moartea se-ngână.
Azi, iarna vrajbei noastre,
Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,
Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.
Spune ce bei, lupule?
Lapte negru, omule.
Spune ce bei, focule?
Şoaptă, geamăt, omule.
Spune, ce bei, ştreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonţule?
Sânge,. Spaimă, omule.
Ah, atuurile morţii,
Ah, absurdele proporţii.
Trump of Doom, tritonule.
Spune, spune, omule.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie

în oraşul de provincie cu două catedrale falnice
erectate nemilos chiar în inima lui
oamenii se târâie, abrutizaţi de soare,
pe asfaltul moale
transpirându-şi în tăcere vieţile goale
pe strada principală

în oraşul de provincie cu singurul său cinematograf -
mişună nestingheriţi şobolani uriaşi
şi câţiva adolescenţi excitaţi se pipăie febril pe întuneric
şi mănâncă popcorn din pungile jumbo size

în oraşul de provincie o pisică tărcată
se furişează pe lângă zidul crăpat
al unei alimentare -
e atât de slăbită încât i se văd coastele
şi burta îi e lipită de şira spinării -
doar foamea i se mai vede
în ochii lărgiţi de frică
în drum spre tomberoanele de gunoi

în oraşul de provincie copleşit sub soarele nemilos de iunie
deznădejdea se insinuează parşiv peste tot
în betoane, în blocurile coşcovite
în magazinele de haine second-hand
şi în tăblăria încinsă a maşinilor grăbite

în oraşul de provincie uitat de toţi zeii
şi demonii creştinătăţii
în care visele au murit de mult
singura luptă demnă de a mai fi purtată
este să nu-ţi pierzi minţile
să ajungi întreg până la dimineaţa zilei următoare

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2 martie 2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luptă, omule singuratic! Fără oameni ca tine, viaţa ar curge foarte urât. Mergi înainte, nu te opri! Tu eşti făcut pentru o mare lumină. Luptă, omule singuratic!

citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!